Marţi, 27 iulie 2021, la Liturghia de la ora 19.00, comunitatea catolică românească din Torino s-a reunit în Biserica "Madonna del Carmine" pentru comemorarea celor 40 de zile de când părintele Gelu Miclăuş a trecut la cele veşnice.
În Biserica "Madonna del Carmine", acolo unde ne simţim "acasă", ne-am strâns din nou ca o mare familie, împreună, pentru a onora amintirea fratelui nostru mai mare, păstorului nostru, cel care de-a lungul a mai bine de două decenii a dat naştere, în diaspora, comunităţii din Torino, comunitate pe care a îngrijit-o cu dragoste, atenţie, delicateţe.
Liturghia, prezidată de părintele Gabriel, iar alături de el a fost şi părintele rector Adrian Viorel Hâncu, preot al Bisericii Greco-Catolice Române de la Biserica "Sfântul Arhanghel Mihail" din Torino, a avut acea nuanţă de nostalgie, de tristeţe, de conştientizare a imensului gol lăsat de plecarea prematură dintre noi a părintelui Gelu, căruia i-am mulţumit în inimile noastre pentru fiecare moment pe care ni l-a dedicat fiecăruia dintre noi, pentru fiecare zâmbet, pentru toate acele clipe în care am găsit uşa inimii şi a casei sale deschise, pentru fiecare ajutor spiritual şi material.
Ne-am amintit cu drag de prezenţa sa în mijlocul nostru, de tăria şi curajul de care a dat dovadă mai ales în ultima perioadă, când ne aştepta "în sacristia din partea stângă a altarului" acolo unde "ne stătea la dispoziţie" cu zâmbetul pe buze şi în inimă, cu cuvinte de încurajare, cu sfaturi, fără să lase să se întrevadă, nici măcar o clipă, durerile sfâşietoare prin care trecea.
Ne-am amintit cu drag de toate eforturile depuse pentru bunul mers al comunităţii, de grija pe care a purtat-o:
- copiilor, marea majoritate botezaţi fiind de către părintele, copii pe care i-a iubit din cale afară şi pe care îi voia mereu la biserică, indiferent de cât de gălăgioşi sau neastâmpăraţi ar fi fost;
- tinerilor, care astăzi sunt "pe drumul cel bun" datorită sfaturilor şi îndrumărilor primite;
- familiilor, care au primit mereu mijlocire, rugăciune şi mângâiere în momentele de încercare;
- oricărei persoane care a cerut sprijin şi suport în momente de încercare;
- corului, pe care l-a dorit din răsputeri ca suflet şi parte integrantă a comunităţii noastre.
Ne-au alinat cuvintele mângâietoare rostite de părintele Gabriel în timpul predicii, când ni l-a prezentat ca mijlocitorul nostru în casa Tatălui Ceresc, unde "faţă către faţă" cu Tatăl continuă munca de păstor iubitor începută aici pe pământ; avem în cer sprijinul şi ajutorul care până ieri le aveam aici, pe pământ.
Ne-am amintit cu drag şi ne vom aminti mereu de părintele Gelu, încredinţându-l şi încredinţându-ne Tatălui ceresc, încercând să punem în practică zilnic ceea ce ne-a învăţat mereu prin predicile sale, dar mai ales prin exemplul pe care ni l-a dat "în prima linie" în viaţa de zi cu zi: doar iubindu-ne şi ajutându-ne aproapele vom ajunge într-o zi în casa Tatălui ceresc, unde cu siguranţă ne va aştepta, ca şi până ieri, cu uşa mereu deschisă şi cu zâmbetul pe buze, spunându-ne: "Bene. Molto bene!"
Astăzi, moment în care celebrăm cele 40 de zile de când nu mai este fizic printre noi, comunitatea din Torino, creată, crescută, altoită, îngrijită de părintele Gelu, căruia îi va simţi veşnic lipsa, îşi salută păstorul:
La revedere, dragă părinte Gelu!
Odihneşte-te în pace!
Comunitatea din Torino, cu această ocazie, doreşte să adreseze un cuvânt de mulţumire Diecezei de Iaşi şi în mod particular Preasfinţitului Petru Gherghel pentru că am avut onoarea şi bucuria continuităţii prezenţei părintelui Gelu pe parcursul a mai bine de două decenii: mai mult decât oricine, Preasfinţite Petru, aţi înţeles urgenţa şi importanţa, necesitatea unei figuri unice în mijlocul unei comunităţi în formare, începând cu anul 1997; ne-aţi oferit o oportunitate, am îndrăzni să spunem unică, de a avea aceeaşi figură, acelaşi punct de reper pe tot acest parcurs al creării şi creşterii noastre ca familie/comunitate; suntem conştienţi de acest dar.
Părintele Gelu a fost înzestrat de bunul Dumnezeu cu un mare har: a ştiut să ne strângă lângă el, să ne ţină aproape, să fim şi să rămânem uniţi între noi ca o comunitate, ne-a încurajat să continuăm să iubim şi să respectăm limba română, dar mai ales nu ne-a dat voie să uităm că suntem creştini. A organizat împreună cu comunitatea, dar mai ales pentru comunitate, nenumărate activităţi religioase şi nu numai. A creat acea "pânză de păianjen", acea reţea atât de necesară imigranţilor care păşesc pentru prima dată într-o altă ţară şi care nu ştiu pur şi simplu la ce uşă să bată; prin relaţiile personale create a reuşit întotdeauna să fie un punct de reper valid şi important, evitând astfel rătăcirea multor conaţionali.
Îndrăznim să ne dorim extraordinar de mult ca această continuitate să perpetue, să nu se stingă, ne-am dori ca a noastră comunitate să aibă posibilitatea de a rămâne unită în continuare, din punct de vedere religios, dar şi social, comunitar, pentru a nu risca să fie pierdut rodul muncii de mai bine de două decenii şi spiritul de închegare şi apartenenţă asimilat în această perioadă.
În numele comunităţii deja formate, unite şi mai ales dornice să ducă mai departe ceea ce a primit în dar: identitatea de creştin şi de român, vă mulţumim!
Tatiana Ghiurca
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Traian (BC): Funeraliile părintelui Gheorghe (Gelu) Miclăuş
Comunitatea catolică românească din Torino în haine de doliu
A trecut la Domnul pr. Gheorghe (Gelu) Miclăuş
