Cea de-a patra Întâlnire Naţională a Preoţilor a avut loc la Timişoara, între 15 şi 18 martie 2010. Au participat în jur de 120 de preoţi din toate diecezele catolice din ţară. Programul întâlnirilor s-a desfăşurat în aula magna a Liceului Teologic Romano-Catolic "Gerhardinum". Invitat special al întâlnirii a fost episcopul auxiliar al Diecezei Esztergom-Budapesta, dr. Udvardy György. A fost un moment de comuniune sacerdotală, de întărire în slujirea fidelă a aceluiaşi Domn şi Învăţător, Isus Cristos.
Din Dieceza de Iaşi au participat: pr. Silvestru Bejan (Mogoşeşti), pr. Romeo Horvat (OFMCap Oneşti), pr. Lucian Avădăni (Moineşti), pr. Vasile Petrişor ("Sfânta Cruce", Bacău), pr. Iosif Bălteanu (Adjudeni), pr. Ioan Păcurici (Văleni), pr. Marius Enăşel (Gherăeşti), pr. Cristian Blăjuţ OFMConv (Galaţi), pr. Andrei Staszkovian (Suceava) şi pr. Cristian Diac (Iaşi-centru).
În deschiderea întâlnirii, am primit salutul Excelenţei sale Martin Roos, episcop de Timişoara, care şi-a exprimat bucuria de a fi gazda evenimentului naţional la care participă preoţii de pe tot întinsul ţării pentru a-şi întări fidelitatea în slujirea preoţească.
Două prelegeri despre slujirea preoţească au marcat programul primei zile. PS Udvardy György a căutat să răspundă la două întrebări fundamentale pentru viaţa sacerdotală: La ce am fost chemat? De unde îmi iau puterea să fac ceea ce fac?
Răspunzând la prima întrebare, episcopul a afirmat că la rădăcina preoţiei stă chemarea lui Cristos. Aceasta, nevenind din nici o parte a acestei lumi, face ca preoţia să poarte cu sine un puternic caracter de mister. Mister este sacramentul Preoţiei pentru că nu se explică doar prin factori lumeşti, ci face referinţă la un izvor supranatural, pe care mulţi oameni nu vor să-l mai înţeleagă sau să-l admită. Într-un anumit sens, preotul, pentru că este preot, va fi întotdeauna un singuratic, a afirmat episcopul. În consecinţă, va fi greu ca natura activităţii şi identitatea activităţii lui să fie delimitate într-o schemă. Noi înşine, ca preoţi, nu trebuie să ne lăsăm "tematizaţi", definiţi printr-un lucru sau altul.
Cuvântul pe care îl rosteşte preotul în orice duminică, în faţa celor care îl ascultă, trebuie să aibă în el spirit şi viaţă. Scopul preoţiei este, de aceea, "purtarea existenţei învierii". Poporul trebuie să renască prin ceea ce vede şi aude la preot. Preotul trebuie să fie icoană, semn, simbol care deschide spre o altă lume decât cea materializată. "Viaţa noastră este de neînţeles în afara lui Cristos. Dacă ar deveni logică în afara lui, automat i-ar fi infidelă lui", a spus episcopul.
În discuţiile pe grupuri, episcopul Udvardy ne-a chemat să răspundem la trei întrebări: Cum descopăr în mine darul preoţiei? Ce iubesc cel mai mult sau ce îmi place să fac cel mai mult în preoţia mea? Cum este fidelitatea mea şi cum este cea a lui Cristos?
În prelegerea din după-amiaza zilei de 16 martie, s-a conturat răspunsul la cea de-a doua întrebare: De unde îmi iau puterea să fac ceea ce fac în calitate de preot?
Puterea noastră este învierea lui Cristos, a afirmat cu convingere episcopul conferenţiar. Aceasta a fost manifestarea victoriei la capătul unei lupte care trebuie să fie o constantă în viaţa preotului. Preotul îşi ia puterea din rugăciune, din promisiunile făcute în ziua hirotonirii, din propriile slăbiciuni. Chiar propriile răni pot deveni locuri ale puterii preotului (cf Is 53,5).
La ora 17.30 ne-am rugat împreună Vesperele, rugăciunea de seară din liturgia orelor, în limba latină, după care a urmat sfânta Liturghie pontificală în catedrala "Sfântul Gheorghe", prezidată de PS Udvardy György.
A doua zi, miercuri, 17 martie 2010, au fost prezentate prelegeri despre viaţa Episcopiei de Szeged-Csand (Ungaria), respectiv viaţa Episcopiei de Zrenjanin (Serbia). Au fost dezbătute provocările actuale ale vieţii pastorale, fenomenul secularizării tot mai accentuat ale cărui efecte se observă în scăderea numărului credincioşilor practicanţi, frecvenţa redusă la sacramente. Totodată, au fost prezentate şi strategiile metodele pastorale adaptate contextului, respectiv pentru recuperarea simţului religios din credincioşi şi apropierea lor de Biserică şi de Dumnezeu. Trebuie precizat că alegerea acestor două dieceze pentru prezentare nu a fost arbitrară. Ele au constituit, până în anul 1920, o singură dieceză împreună cu cea de Timişoara, sub numele de Csanád, şi deci sunt toate trei dieceze surori.
Au urmat atelierele de discuţii pe diverse teme precum: izvoarele lăuntrice ale vieţii preoţeşti, activitatea pastorală pentru tineret, pastoraţia familiilor, reînnoirea parohială la sate şi altele.
În a doua parte a zilei au fost prezentate toate diecezele participante de câte un reprezentant şi s-a făcut evaluarea întâlnirii.
Ziua s-a încheiat cu Vesperele solemne în catedrală, urmate de sfânta Liturghie.
Pe teritoriul Diecezei de Timişoara se află mai multe etnii: români, maghiari, germani, croaţi, sârbi, italieni. Specificul acestei zone a ţării noastre este tocmai această varietate de limbă şi de cultură. Sfintele Liturghii au fost celebrate în trei limbi: româna, maghiară şi germană.
Ne-am întâlnit, aşadar, preoţi de diferite culturi şi limbi; preoţi romano-catolici şi greco-catolici. Cu toţii însă, uitându-ne unii la alţii, ştiam, fără să ne-o spunem, că Învăţătorul, ai cărui ucenici suntem, este unul şi acelaşi pentru toţi, că noi în forme diferite avem aceeaşi slujire: a cuvântului evanghelic şi a sacramentelor. Dacă Isus a reuşit să întrunească ucenici cu diverse profesii (pescari, vameş etc.) şi să creeze o coeziune între ei, această întâlnire m-a asigurat că, în ciuda varietăţii de limbă, de cultură şi tradiţii, noi putem simţi această coeziune pentru că unul este Domnul nostru şi una este Biserica în care slujim.
Dumnezeu să ne însoţească pe toţi în această slujire nobilă şi fiecare în felul lui să lase să se reflecte pe chipul lui imaginea marelui preot, Isus Cristos.
Următoarea întâlnire naţională va fi la Lugoj, între 13 şi 16 aprilie 2010.
Pr. Cristian Diac
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 15-18 februarie: Timişoara: Cea de-a IV-a Întâlnire Naţională a Preoţilor
