Cea mai cunoscută teorie referitoare la sursele de inspiraţie a celor trei evanghelii sinoptice datează din secolul XIX când, exegeţii protestanţi Christian Hermann Weiss şi Cristian Gottlob Wilke au publicat în anul 1838 o teză cunoscută sub numele de teoria celor două izvoare. Fără îndoială, această teorie a devenit teoria cea mai larg acceptată printre savanţii Noului Testament de astăzi. Ea susţine în principiu că Marcu ar fi fost prima scriere evanghelică de la care s-au inspirat atât Matei cât şi Luca. Cu alte cuvinte, Marcu ar fi fost primul izvor. Experţii în Noul Testament şi-au dat seama ca Evanghelia după Marcu a fost prima Evanghelie, scrisă probabil în anul 75 sau 70 d. Cr. şi că Matei şi Luca au scris Evangheliile lor la numai 10 ani după Marcu, a cărui Evanghelie au folosit-o, luând din ea multe dintre pildele despre Isus. Dar Matei şi Luca au în comun şi alte versete, care nu apar în Marcu iar acestea sunt luate dintr-o evanghelie care astăzi este pierdută, documentul Q. Acesta ar fi cel de-al doilea izvor. Astfel, Evanghelia după Marcu şi documentul Q ar fi cele două izvoare de la care pornesc Evangheliile după Matei şi Luca.
Litera Q este prescurtarea cuvântului german Quelle, care înseamnă "sursă". Acest document rămâne unul ipotetic deoarece nu s-a descoperit nici o copie intactă a lui iar în scrierile creştine timpurii nu s-a găsit nici o referinţă la el. Existenţa lui se deduce din analiza amănunţită a Evangheliei după Matei şi a Evangheliei după Luca, textul documentului regăsindu-se în versetele comune celor două evanghelii care nu se găsesc şi în Evanghelia după Marcu. Q diferă de Evangheliile canonice deoarece el nu prezintă evenimentele cronologice din viaţa lui Isus ci mai degrabă este o colecţie de pilde. Nu prezintă naşterea lui Isus din Fecioara Maria, alegerea celor 12 apostoli, patima, moartea şi învierea Mântuitorului, etc. ci ne oferă unele învăţături ale lui Isus Cristos care sunt amintite de urmaşii lui la aproximativ 20 de ani după moartea lui, deoarece Quelle a fost scris probabil după anul 50, după Cristos. Limba textului pare să fie greaca veche deoarece majoritatea referinţelor din Vechiul Testament au fost luate din LXX (Septuaginta) şi nu din originalul text ebraic. De asemenea, a fost scrisă într-un interval relativ scurt de timp, de 35 de ani, spre deosebire de Evangheliile canonice. Pentru a înţelege legătura dintre Evangheliile după Matei şi după Luca, trebuie să analizăm textul acestei evanghelii pierdute, a documentului Q.
Ipoteza existenţei a două surse arată că Matei şi Luca au copiat independent după Marcu şi au adăugat în mod independent material dintr-o colecţie numită Quelle sau iniţiala Q. Nu se exclude nici posibilitatea ca cei doi să fi fost în posesia unei revizii neatestate a lui Marcu.
Sursa Q, sau documentul Q reprezintă o sursă ipotetică pentru Evangheliile după Matei, şi după Luca. Documentul Q defineşte materialul comun găsit în Matei şi Luca, dar care nu se găseşte în Marcu. Acest text străvechi conţine spusele lui Isus, minuni, însă nu aminteşte deloc de moartea şi învierea sa. Deoarece scrierile biblie sunt inspirate, autorii lor scriindu-le sub lumina Duhului Sfânt, nu este nici o problemă în acceptarea existenţei documentului Q şi a inspiraţiei din el a evangheliştilor Matei şi Luca.
Voi prezenta teoria celor două surse, punând accent pe Evanghelia pierdută, Documentul Q a cărui text l-am analizat, structurat şi comparat cu cele două evanghelii, după Matei şi după Luca. La sfârşitul lucrării am adăugat şi o anexă în care sunt puse toate segmentele asemănătoare dintre evanghelia Q şi evanghelia după Luca, notate cu QS, la care le-am adăugat câte un număr pentru o cât mai bună structurare.
Textul Documentului Q
Acest document Q sau Evanghelia pierdută s-a format de-a lungul a 35 de ani, pornind de la un text incipient, Q1 care a fost utilizat în comunitatea creştină de la începutul creştinismului la care s-au adăugat mai apoi Q2 şi Q3, completând textul Evangheliei.
Q1 îl prezintă pe Isus Cristos ca un învăţător mare, carismatic, care are convingere şi are puterea de a-şi impune voinţa în societate. Această primă parte reprezintă ceea ce s-a transmis oral până aproximativ în anul 50. Însă cuvintele originale ale lui Isus nu s-au păstrat în întregime în perioada tradiţiei orale din cauza transmiterii repetate din partea a mai multor surse dar şi din cauza erorilor de memorie.
Prima parte conţine următoarele teme:
Cine este vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu;
Porunca de aur: Iubirea reciprocă;
Interdicţia de a judeca injust:
Slujirea Împărăţiei lui Dumnezeu;
Cererea ajutorului din partea lui Dumnezeu;
Mărturia neînfricată;
Neglijenţa celor lumeşti: îmbrăcăminte, alimente, posesiuni;
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu este aproape;
Costul urmării lui Dumnezeu;
Costul respingerii mesajului.
Din aceste teme rezultă o preocupare a comunităţii asupra relaţiei personale cu Dumnezeu şi cu aproapele, precum şi pregătirea pentru venirea iminentă a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Viaţa spirituală prezentată în această evanghelie nu se aseamănă cu concepţia contemporană creştină a vieţii religioase. Isus Cristos este prezentat ca fiind un om înzestrat cu haruri speciale, un învăţător, un filosof dar nu Dumnezeu. De asemenea, Împărăţia lui Dumnezeu este caracterizată ca o societate terestră, utopică, ce va fi creată de credincioşi şi nu este o locaţie în cer, după moarte. Dumnezeu este un tată iubitor care se preocupă de bunăstarea intimă a credincioşilor iar Duhul Sfânt este un dar oferit de Dumnezeu dar nu este o persoana a Sfintei Treimi.
Q2 schimbă un pic mentalitatea despre Isus Cristos, el fiind caracterizat ca un profet apocaliptic. După câteva decenii, textul Q1 a devenit textul standard al învăţăturii comunităţii. Acestuia i s-a adăugat un text nou, ca răspuns la tulburările civile şi revoltelor ce au apărut în Palestina, datorită războiului romano-evreiesc şi datorită neacceptării textului din partea unor evrei. Astfel, Q2 include unele blesteme şi pedepse celor care nu ascultă mesajul lui Isus. Această parte a fost adăugată între anii 60-70 şi aminteşte despre Ioan Botezătorul şi despre apostoli, fiind considerată vorbe ale lui Isus şi ale apostolului Ioan.
Q3 propune o temă nouă şi anume retragerea din lume. Se pare că acest text a fost introdus în corpul Q la mijlocul anilor 70 după Cristos. În acea perioadă, războiul dintre romani şi evrei s-a încheiat, evreii fiind izgoniţi din Palestina. Textul descrie retragerea discipolilor lui Isus din mijlocul violenţei şi a tulburării societăţii şi aşteptarea momentului de glorie ce va urma, la sfârşitul istoriei umane. Aici, Isus este prezentat ca o zeitate care vorbeşte direct cu Dumnezeu şi cu Satana.
Descoperirea documentului Q a făcut posibilă identificarea unor obiceiuri şi ideologii din primele decenii a unui grup restrâns de persoane, care au avut legătură cu Isus. Această sursă îl prezenta pe Isus ca un înţelept cinic, a cărui filozofie a fost acceptată de un grup de oameni, schimbând vieţile lor. La început nu s-a analizat legitimitatea acestor tradiţii. Lucrul remarcabil al acestei evanghelii este faptul că poporul prezentat în aceasta nu este un popor creştin. Isus Cristos este prezentat asemenea unui învăţător carismatic, unui vindecător, unui om plin de har, personificarea înţelepciunii. El nu este prezentat ca un Mesia, învăţătura lui nu se opune în nici un sens iudaismului iar moartea lui nu este văzută ca un eveniment tragic, divin, salvator. De asemenea, nu se precizează despre învierea lui şi despre răscumpărarea lumii, fapt ce duce la o lipsă a cultului adus lui Isus Cristos, aşa cum se cuvine lui Dumnezeu. În cele ce urmează am să enumăr câteva teme teologale de bază ale creştinismului care lipsesc cu desăvârşire din această evanghelie: adulter, îngeri, apostoli, botez, biserică, cler, crucificare, demoni, ucenici, divorţ, sfânta Euharistie, rai, iad, întrupare, Ioan Botezătorul, Cina cea de Taină, viaţa de după moarte, Maria şi Iosif, magii, minunile lui Isus, căsătorie, Mesia, restricţiile cu privire la sexualitate, învierea lui Isus, Sabatul, răscumpărarea prin moartea lui Isus, Satana, a doua venire, semnele de la sfârşitul timpurilor, despre păcat, procesul şi moartea lui Isus, trinitate, naşterea din fecioară etc. .
În Evangheliile după Matei şi după Luca se întâlnesc un total de 225 versete din această sursă. Am întocmit un tabel cu referinţele din Evanghelia după Luca dar şi din scrierea apocrifă Evanghelia lui Toma, ce se găsesc în Evanghelia Q, în anexă. Această paralelă a întocmit-o John Kloppenborg în anul 1988 după textul original grec, ea fiind textul standard de referinţă pentru studiile documentului Q din America.
Asemănările dintre evanghelia după Matei şi a evangheliei după Luca au fost observate de câteva secole. Este interesant cum trei autori creştini din primele veacuri au compus în mod similar trei evanghelii. Explicaţia asupra acestui fapt poate fi dedusă din două puncte de vedere contrare:
Au fost martori oculari a-i ministerului lui Cristos;
După câteva decenii după moartea lui Isus Cristos, au scris pe baza unei tradiţii orale comune.
Totuşi, observăm că există unele versete identice, nu doar similare ca de exemplu: Atunci au venit la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii tăi nu postesc? (cf. Mt 9, 14; Mc 2, 18; Lc 5, 33).
Existenţa acestui document este de o importanţă majoră deoarece conţine cele mai vechi mărturii ale credinţei creştine, ale ritului Bisericii primare. Deoarece scrierile biblie sunt inspirate, autorii lor scriindu-le sub lumina Duhului Sfânt, nu este nici o problemă în acceptarea existenţei documentului Q şi a inspiraţiei din el a evangheliştilor Matei şi Luca. Teologia creştină a propus unele teorii asupra existenţei sau non-existenţei acestui document Q şi anume, dacă ar fi existat, nu este important pentru credinţă deoarece nu se crede a fi o evanghelie inspirată asemenea evangheliilor după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Asemănarea între evangheliile sinoptice, în special cea după Matei şi cea după Luca, nu dovedesc în mod necesar existenţa unei evanghelii Q ci este o dovadă a inspiraţiei lui Dumnezeu asupra evangheliştilor de a relata spusele lui Isus fără eroare. Chiar dacă Matei şi Luca au folosit ca inspiraţie Evanghelia Q, Dumnezeu ar fi împiedicat autorilor de a include orice material incorect. Însă, există şi multe critici asupra acestui document Q. Alături de cele patru evanghelii canonice s-au descoperit de-a lungul veacurilor şi textele unor alte evanghelii necanonice sau apocrife dar a documentului Q nu s-a păstrat nici o copie intactă. De asemenea, această formă narativă de spusele lui Isus sau zicerile lui Isus nu s-a mai întâlnit până în anul 1945 când s-a descoperit Evanghelia lui Toma la Nag Hummadi în Egipt, care este o colecţie de loghia (spusele lui Isus) fără o structură narativă. Putem afirma că Evanghelia lui Toma a utilizat ca inspiraţie documentul Q.
Deşi au lucrat independent unul faţă de celălalt, autorii evangheliilor după Matei şi Luca, conform teoriei celor două surse, au adăugat la scrierile lor materialul celor două Evanghelii (Marcu şi Q), uneori cuvânt cu cuvânt. În primele secole, nu a existat restricţia copierii, ci mai mult, ea era o practică comună şi benefică, nefiind considerată lipsită de etică.
Teoria celor două izvoare, apărută în Germania şi susţinută de teologii germani a primit un refuz radical din partea francezilor care au adus soluţii alternative prin teologi ca Leon Vaganay, Marie-Emile Boismard, Jean Carmignac etc. Preluând sugestiile şi indicaţiile teologului american, Raymond E. Brown, pare că cei mai mulţi acceptă ipoteza celor două izvoare ca fiind o rezolvare pentru problema sinoptică .
Deşi teoria celor două surse a fost criticată şi s-a încercat alternative cum sunt teoria Farrer, teoria Griesbach sau alte teorii în care apar trei sau patru surse, totuşi, aceasta a câştigat cel mai mult teren, fiind cea mai apreciată. Motivul popularităţii acestei teorii este acela că ea rezolvă problema priorităţii Evangheliei după Matei ca sursă.
Drd. Alexandru-Paul Gherman
Anexa
Titlul | Versete în Evanghelia după Luca | Versete în Evanghelia lui Toma
QS 1. Titlul | Spusele lui Isus | - | -
QS 2. Pregătirea îndrumărilor | - | -
QS 3. Apariţia lui Ioan | 3:1-6 | -
QS 4. Ioan se adresează oamenilor | 3:7-9 | -
QS 5. Profeţia lui Ioan cu referire la cel ce va veni | 3:16-17 | -
QS 6. Ispitirea lui Isus | 4:1-13 | -
QS 7. Introducere la învăţătura lui Isus | 6:20 | -
QS 8. Fericirile | 6:20-23 | 54; 68; 69
QS 9. Iubirea faţă de duşmani | 6:27-35 | 95; 6:2
QS 10. Judecarea aproapelui | 6:36-38 | -
QS 11. Relaţia discipol-învăţător | 6:39-40 | 34
QS 12. Despre făţărnicie | 6:41-42 | 26
QS 13. Despre onestitate | 6:43-45 | 45
QS 14. Despre ascultare | 6:46-69 | -
QS 15. Vindecarea servitorului centurionului | 7:1-10 | -
QS 16. Ancheta făcută de Ioan | 7:18-23 | -
QS 17. Mărturia lui Isus despre Ioan | 7:24-28 | 74; 46
QS 18. Isus compară pe oamenii acestei generaţii | 7:31-35 | -
QS 19. Exigenţele urmării lui Isus | 9:57-62 | 86
QS 20. Misiunea celor care se ocupă de Împărăţia lui Dumnezeu | 10:1-11 | 73; 14:2
QS 21. Urcarea spre Ierusalim | 10:12 | -
QS 22. Cetatea din Galileea | 10:13-15 | -
QS 23. Despre cei ce primesc cuvântul | 10:16 | -
QS 24. Despre primirea revelaţiei | 10:21-22 | 61?
QS 25. Fericiţi cei ce aud şi văd | 10:23-24 | -
QS 26. Cum să ne rugăm | Tatăl nostru | 11:1-4 | -
QS 27. Cereţi şi vi se va da | 11:9-13 | 2; 92; 94
QS 28. Isus şi Beelzebul | 11:14-23 | 35
QS 29. Cei ce sunt cu mine şi cei ce sunt împotriva mea | 11:23 | -
QS 30. Revenirea Duhului necurat | 11:24-26 | -
QS 31. Adevărata fericire | 11:27-28 | -
QS 32. Semnul lui Iona | 11:16, 29-32 | -
QS 33. Candelabrul şi ochiul | 11:33-35 | 33:2
QS 34. Despre răutatea fariseilor | 11:39-52 | 39:1; 89; 102
QS 35. Descoperirea secretelor | 12:2-3 | 5:2; 6:3; 33:1
QS 36. Despre frică | 12:4-7 | -
QS 37. Despre mărturie | 12:8-12 | 44
QS 38. Parabola bogatului necugetat | 12:13-21 | -
QS 39. Despre mâncare şi haine | 12:22-31 | 36
QS 40. Comoara nepieritoare din cer | 12:33-34 | 76:2
QS 41. Despre ora venirii | 12:39-40 | 21:3; 103
QS 42. Despre fidelitate | 12:42-46 | -
QS 43. Despre foc şi dezbinări | 12:49-53 | 16
QS 44. Semnele timpurilor | 12:54-56 | 91
QS 45. Despre iertare | 12:57-59 |
QS 46. Parabola grăuntelui de muştar şi a plămadei | 13:18-21 | 20, 96
QS 47. Despre poarta cea strâmtă | 13:24-27 |
QS 48. Alungarea din Împărăţie | 13:28-30 |
QS 49. Plângerea lui Isus asupra Ierusalimului | 13:34-35 |
QS 50. Despre umilinţă | 14:11; 18:14 |
QS 51. Cina cea mare | 14:16-24 | 64
QS 52. Costul de a deveni discipol | 14:26-27; 17:33 | 55; 101
QS 53. Sarea fără gust | 14:34-35 | -
QS 54. Bucuria regăsirii | 15:4-10 | 107
QS 55. Despre slujirea a doi stăpâni | 16:13 | 47:2
QS 56. Legea şi Împărăţia | 16:16-18 | -
QS 57. Despre scandal | 17:1-2 | -
QS 58. Iertarea frăţească | 17:3-4 | -
QS 59. Despre credinţă | 17:6 | -
QS 60. Ziua Fiului Omului | 17:23-37 | 3; 51; 61; 113
QS 61. Parabola minelor | 19:11-27 | 41
QS 62. Judecata lui Israel | 22:28-30 | -
Bibliografie
*** Noul Testament, Ediţia a II-a, Ed. "Sapientia", Iaşi, 2008.
Burton L. Mack, The Book of Q: Christian Origins, Ed. "Harper" San Francisco, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, New York, 1993.
Mauro Orsatti, Introducere în Studiul Noului Testament, Ed. "Buna Vestire", Blaj, 2008.
Petru Sescu, Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. "Sapientia", Iaşi, 2001.
Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, O. Carm, Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură, Vol. I, Ed. "Galaxia Gutenberg", Târgu-Lăpuş, 2005.
Note
1 Cf. Burton L. Mack, The Book of Q: Christian Origins, Ed. "Harper", San Francisco Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, New York, 1993, p. 2-11.
2 Cf. Mauro Orsatti, Introducere în Studiul Noului Testament, Ed. "Buna Vestire", Blaj, 2008, p. 1851-186.
