În casa surorilor Campostrini din Tămăşeni se va desfăşura ultima întâlnire formativă pentru tineri din acest an, sâmbătă, 14 iunie 2008, între orele 15.00-17.30.
Am ales să reflectăm asupra mărturiei lui Ioan Botezătorul (In 1,19-23), pentru că în articulaţiile sale, textul biblic ales evidenţiază în mod clar câteva puncte nodale ale cunoaşterii de sine, în parcursul de conştientizare a propriei vocaţii într-o perioadă particulară a vieţii, şi anume, cea a adolescenţei. Fiecare dintre noi am trăit, sau încă trăim experienţa acestei vârste, cu tot ceea ce ea comportă: întrebări, dubii, descoperiri, anturaje, modele. Foarte semnificative sunt întrebările adresate lui Ioan de către preoţi, acestea ne solicită şi pe noi la o căutare interioară aprofundată a identităţii personale. Cu siguranţă, pentru a se putea defini "glasul celui care strigă" Ioan a ascultat îndelung şi cu intensitate acea "voce", pe care mai târziu o va proclama prin angajarea sa concretă în vestirea evangheliei. Prin răspunsurile sale, Ioan revelează o identitate clară, recunoaşte a nu fi ceea ce alţii gândesc despre el, dar în acelaşi timp, nu neagă, mărturisind ceea ce este în adevăr.
Adolescenţa este vârsta la care poate mai mult ca oricând ne punem această întrebare: "Cine sunt eu?" Începem să ne dăm seama mai mult că în jurul nostru trăiesc şi alţi oameni şi în mod inevitabil ne găsim în condiţia de a ne descoperi pe noi înşine, de a ne cunoaşte puţin câte puţin. Suntem în căutarea sensului vieţii, a unui model căruia să ne conformăm, a ceea ce ne poate revela pe noi înşine, a darurilor de care suntem înzestraţi, dar care încă nu au fost aduse la lumina conştiinţei noastre. Începem să conştientizăm că viaţa este mai complexă decât cum o vedeam până acum şi că trebuie să ne căutăm un loc, să ne integrăm, să alegem calea noastră. Când vorbim despre "vocaţie", de obicei ne gândim la o alegere specifică - viaţa consacrată sau preoţie. Dar "vocaţia" nu se rezumă doar la atât, ea putând fi, de asemeni, înclinaţia către un anumit tip de viaţă, exigenţa interioară de a răspunde unei chemări, găsirea propriului loc în iubire, angajarea concretă în căutarea sensului profund al vieţii noastre în ceea ce am ales, cultivarea şi trăirea în coerenţă a valorilor în care credem, conform stilului de viaţă pe care îl alegem, fidelitatea faţă de o alegere făcută, angajarea în favoarea aproapelui, invitaţia de a construi şi a duce la împlinire, prin realizarea noastră, darul de a fi persoane umane.
Vocaţia presupune câteva etape: căutare, descoperire, întâlnire, statornicie; de aceea încă din adolescenţă pot să îmi aleg modul de viaţă în care vreau să trăiesc şi valorile pe care să fondez existenţa şi sensul vieţii mele.
Întrebării: "Cine sunt?" i se poate alătura întrebarea: "Ce vreau şi ce pot deveni?", în vederea înţelegerii propriei vocaţii?
În ce raport stau cele trei dimensiuni: adolescenţă, responsabilitate, vocaţie?
Sr. Andreea Tifan
*
Fundaţia "Teodora Campostrini"
Strada Bisericii, 1
617465-Tămăşeni, Neamţ
e-mail: gheraesti@campostrini. it
tel. 0233/746480
