Suntem rodnici? Reflecţie la duminica a III-a din Postul Mare
"În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El, răspunzând, le-a zis: «Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel». Apoi le-a spus această parabolă: «Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit şi i-a spus viticultorului: 'Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?' Acesta, răspunzând, i-a zis: 'Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia'»". (Evanghelia după sfântul Luca 13,1-9)
Evanghelia redă două cazuri tragice: al celor doi galileeni ucişi de Pilat şi al altor 18 oameni ucişi de un turn care a căzut peste ei. Din aceste tragedii, Isus trage o învăţătură: Păcatul reprezintă o gravă ameninţare pentru fiecare dintre noi şi dacă nu încetăm să păcătuim, ne aşteaptă moartea veşnică. Pentru ca să înţelegem mai bine dramatismul stării de păcătoşi, Învăţătorul vine cu un exemplu, cel smochinului neroditor. Stăpânul copacului vrea să-l taie, ca să nu mai ocupe locul degeaba şi să nu mai secătuiască pământul. Îngrijitorul copacului îl roagă însă pe stăpân să-i mai acorde copacului încă o şansă. El îl va săpa împrejurul tulpinii, îl va alimenta cu gunoi la rădăcină, cu speranţa că va rodi. Iar dacă nici la anul nu va da roade, atunci stăpânul îl poate tăia. Faptul că stăpânul vieţii noastre ne acordă încă un timp de trăit în această lume reprezintă un har al lui pe care ni-l dă cu intenţia clară ca noi să producem roade bune. Dar dacă rămânem în păcat şi nu aducem roade, în acest caz ne aşteaptă un sfârşit lamentabil, ca al celor ucişi şi ca al smochinului neroditor. Dumnezeu ne acordă din plin harul rodirii; depinde doar de libertatea noastră să colaborăm sau nu cu acest har.
Ce vină aveau cei 18 peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis? Dar cei 3000 de morţi în turnurile gemene din New York? În răspunsul său, Isus combate mentalitatea care afirmă că o nenorocire sau moartea reprezintă rezultatul păcatelor cuiva. Nenorocirile, boala sau moartea nu reprezintă rezultatul unei sentinţe divine pronunţate într-un tribunal. Dumnezeu nu-şi manifestă puterea prin a pedepsi păcatele oamenilor. Mila şi răbdarea lui fără margini, nu trebuie să ne facă să neglijăm avertismentul care urmează: Dacă nu ne convertim şi nu ne întoarcem la Dumnezeu, riscăm acelaşi sfârşit tragic ca cel al persoanelor din evanghelie. Dar nu numai individul trebuie să se întoarcă de pe căile păcatului, ci întreaga societate trebuie să se salveze de la distrugere. Trebuie să recunoaştem că întreaga societate este bolnavă spiritual şi moral; toată societatea are nevoie de convertire. Iar dacă în lume sunt multe milioane de oameni care suferă de foame sau din cauza altor nenorociri, aceasta înseamnă că umanitatea în ansamblul ei are de suferit. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi fericiţi, iar pentru a nu risca un sfârşit tragic, ne îndeamnă ca începând de astăzi viaţa noastră să devină rodnică.
El este îndelung răbdător şi pentru că ne vrea rodnici, nu seci şi sterili, ne mai acordă harurile sale încă un an, şi încă unul, cu speranţa, repet, de a găsi roade în ramurile copacului vieţii noastre.
Pr. Emil Dumea
* * *
Duminica a 3-a din Postul Mare. Predici la Radio Iaşi (24 martie)
