în perioada 30 aprilie - 1 mai 2004, la Centrul de Studii Religioase "Sfântul Anton de Padova" din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan de Grad Universitar din Roman, sub auspiciile Provinciei "Sfântul Iosif" a Fraţilor Minori Conventuali din România, a avut loc sesiunea ştiinţifică "Viaţa consacrată între realitate şi ideal" dedicată promovării vocaţiei şi misiunii persoanelor consacrate în Biserică şi în societatea românească actuală. Vineri, 30 aprilie, pe tot parcursul zilei a avut loc primirea şi cazarea invitaţilor, urmată de un program de rugăciune în comun. Sâmbătă, 1 mai, după programul obişnuit de dimineaţă, la ora 09.30 ÎPS Jean-Claude Perriset, nunţiu apostolic în România şi în Republica Moldova, a susţinut prima conferinţă cu titlul Viaţa consacrată şi cultura în societatea românească actuală. Ce-a de a doua conferinţă: Viaţa consacrată astăzi în Biserica Greco-Catolică din România a fost susţinută de PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla şi responsabil cu viaţa consacrată în România din partea Conferinţei Episcopale Române. La ora 12.00 a avut loc sfânta Liturghie, iar după aceasta prânzul. După o scurtă pauză a avut loc conferinţa: Formarea iniţială şi formarea permanentă la viaţa consacrată în România, susţinută de sr. Felicia Gheorghieş, superioară provincială a Surorilor Oblate Asumpţioniste din România. A urmat conferinţa: Existenţa cotidiană a persoanei consacrate şi primatul vieţii interioare a pr. Ioan Ciuraru, ministrul Provinciei "Sf. Iosif" a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali din România. După o scurtă pauză au avut loc dezbateri publice ale temelor expuse de conferenţiari. În final a avut loc un moment cultural coordonat de studenţii Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan.
* * *
Sesiunea ştiinţifică "Viaţa consacrată între realitate şi ideal", desfăşurată în perioada 30 aprilie - 1 mai, este la cea de-a doua din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Tema de anul trecut a fost "Viaţa consacrată, încotro?". Prezenţa din acest an a persoanelor consacrate a fost din majoritatea institutelor de viaţă consacrată (active şi contemplative) din România.
Manifestarea din acest an a început cu o adoraţie euharistică, existând apoi posibilitatea de a primi sacramentul Reconcilierii sau a unui colocviu spiritual personal.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de pr. Ioan Ciuraru, ministru provincial al OFMConv., care a afirmat: "Prezenţa persoanelor consacrate din toate colţurile ţării denotă faptul că suntem chemaţi la a-l urma pe Cristos în comuniune". Moderator a fost pr. Marcel Ianuş.
Despre "Viaţa consacrată şi cultura în societatea românească actuală" a vorbit ÎPS Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova. Tema este actuală şi de un real interes, punându-se în discuţie raporturile dintre cultură şi persoanele consacrate, precum şi relaţia cultură-înculturare. Ca un ecou a răsunat expresia: "Voi, călugării, aveţi o vocaţie specială atât în dieceză, cât şi în România". Excelenţa sa a definit cultura ca fiind "gloria unei naţiuni" sau "chipul unei societăţi concrete", enumerând trăsăturile ce caracterizează propriu-zis societatea românească şi pe membri ei: primirea generoasă a musafirului (dând ca exemplu primirea călduroasă pe care au făcut-o românii Sfântului Părinte cu ocazia vizitei istorice în România), bucuria, o anumită tristeţe sau nostalgie, nesiguranţa personală, bipolaritatea sau tripolaritatea gândului, bogăţia patrimoniului istoric (Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare) şi nu în ultimul rând gustul pentru detaliu. "Chipul României apare complex şi fascinant, se simte o realitate vie, avem de-a face cu un patrimoniu bogat, cu o cultură vie şi nu cu un muzeu".
Misiunea de evanghelizare a Bisericii se împlineşte tocmai atunci când ea pătrunde în cultura şi mentalitatea unei naţiuni. Primi misionari sunt tocmai persoanele consacrate. Excelenţa sa i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să fie "sarea pământului şi lumina lumii". Îndemnul Conciliului Vatican II este acela de a recunoaşte cultura fără a cădea într-un umanism exagerat. "Cultura trebuie să ajute persoana la a se forma în mod integral şi armonios". Persoana umană este centrul culturii. "Voi sunteţi în slujba culturii, pentru că sunteţi în slujba persoanei". Persoanele consacrate sunt chemate să fie martore a învierii lui Cristos. Fiind un bun canonist, a atras atenţia ca institutele de viaţă consacrată să aibă grijă să nu devină obstacole în predicarea evangheliei. Un ultim îndemn a fost acela ca în întreaga noastră viaţă să ne aţintim privirea spre Cristos.
Cea de-a doua conferinţă a fost susţinută de PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla şi responsabil cu viaţa consacrată în România din partea Conferinţei Episcopale Române. Tema pusă în discuţie a fost: "Viaţa consacrată astăzi în Biserica Greco-Catolică din România". Pe faţa Excelenţei sale s-a putut citi bucuria ce l-a însoţit pe tot parcursul acestei sesiuni ştiinţifice. În trei propoziţii îi putem rezuma discursul: 1. Lupta persoanelor consacrate este între real şi ideal, 2. Persoana care şi-a trăit în mod perfect vocaţia a fost sfânta Fecioară Maria, 3. Societatea de astăzi are nevoie de o mărturie a persoanelor consacrate.
PS Florentin, făcând o statistică a persoanelor şi institutelor de viaţă consacrată din Biserica Greco-Catolică, a specificat faptul că există: patru institute masculine cu 46 de membri, două institute feminine cu 447 de membre. Sectoarele unde îşi desfăşoară aceştia activitatea sunt diverse: în centrele de viaţă călugăreşti (comunităţi), educaţie şi formare teologică, mass-media, asistenţă spirituală, asistenţă medicală, social-caritativă, servicii pastorale etc. Ca perspective împotriva "terorismului spiritual", Biserica Greco-Catolică îşi va îndrepta atenţia spre formarea tinerilor, cateheze pentru copii şi tineri, formare prematrimonială, sprijinirea dialogului ecumenic şi nu în ultimul rând factorul social-educativ. Aşadar, se poate observa că există o paletă largă de activităţi care cer un efort continuu atât al persoanelor consacrate, prin natura chemării lor, dar, în măsura posibilităţilor, şi al fiecărui creştin în parte.
În încheiere PS Florentin ne-a adresat tuturor o întrebare: Oare, la nivel spiritual, creştinii catolici sunt pregătiţi pentru şocul integrării într-o Europă care îşi neagă elementele de sorginte creştină şi care banalizează relaţia cu Dumnezeu? Oare noi înşine suntem pregătiţi?
Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Excelenţa sa a amintit cu o vădită emoţie aniversarul a 14 ani de la consacrarea întru episcopat. Omilia a fost liturgico-euharistică, scoţând în evidenţă faptul că liturgia este "culmea şi izvorul Bisericii" şi Euharistia este centrul vieţii noastre. "În Euharistie fiecare persoană consacrată îl găseşte, îl vede pe acela căruia s-au consacrat, pe acela căruia vor să-i slujească".
Cea de-a treia conferinţă a fost susţinută de sr. Felicia Gheorghieş, superioară provincială a Surorilor Oblate Asumpţioniste din România. Tema pusă în discuţie a fost: "Formarea iniţială şi formarea permanentă la viaţa consacrată în România". S-a accentuat faptul că dincolo de cuvântul scris mult mai importantă este experienţa. Vorbind de formarea iniţială, sr. Felicia s-a referit la două elemente indispensabile: a) Relaţia cu Dumnezeu, b) Fidelitatea faţă de carisma fondatorului. Discursul a fost unul interesant şi eficace, deoarece s-a scos în evidenţă şi aspectele negative pe care le întâmpină persoana consacrată în raport cu societatea şi cerinţele ei: abandon şcolar, abundenţa alcoolului şi drogurilor în rândul adolescenţilor, degradarea relaţiei fiu-părinte, hedonism şi publicitate agresivă, cultura morţii - avortul (venind aici cu următorul exemplu: în luna noiembrie 2003 la maternitatea Bacău, din 400 de cazuri de întreruperi de sarcină, 300 erau adolescente). Sr. Felicia a subliniat faptul că în societatea de azi se conturează tot mai mult "un tânăr tot mai bogat în nehotărâre". La întrebarea: "Cum ar trebui să fie comunităţile?", răspunsul a fost mai mult decât concludent: comunităţile să fie primitoare, să experimenteze iertarea, să se manifeste o atitudine de convertire şi deschidere, comunitatea să fie bucuroasă şi celebrantă, de asemenea apostolică pentru a fi trimisă.
Ultima conferinţă a fost susţinută de pr. Ioan Ciuraru, ministrul Provinciei "Sf. Iosif" a OFMConv. Tema pusă în discuţie a fost: "Existenţa cotidiană a persoanei consacrate şi primatul vieţii interioare". Se constată astăzi un individualism radical, o cultură a narcisismului, relativism, pragmatism, consumism, analfabetism religios ("creştini de duminică"). Pr. Ciuraru a accentuat faptul că suntem dintre oameni şi pentru oameni.
După aceste conferinţe au avut loc dezbateri publice asupra temelor expuse de conferenţiari.
Întâlnirea persoanelor consacrate s-a încheiat cu un moment cultural susţinut de studenţii Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman.
Ţin să citez o întrebare şi un răspuns. Întrebarea a fost adresată sr. Felicia Gheorghieş: Care sunt elementele care trebuie să însoţească persoana consacrată după voturile perpetue? Răspunsul a fost rezumat în şase puncte: 1. rugăciunea - "dialogul cu Dumnezeu", viaţa euharistică; 2. necesitatea unui îndrumător spiritual; 3. o viaţă sacramentală activă şi profundă; 4. o relaţie filială cu Maria, mama persoanelor consacrate. Avem nevoie de o mamă pe drumul consacrării şi fidelităţii noastre; 5. o asceză personală. 6. o relaţie sinceră în comunitate. "Cel care este mai puternic să-l susţină pe cel mai slab".
Întâlnirea persoanelor consacrate a fost un motiv în plus (şi necesar) pentru a ne cunoaşte mai mult, pentru a conştientiza cine suntem şi pentru a răspunde în mod eficace cu mărturia vieţii noastre la provocările societăţii în care trăim.
Fr. Ciprian Ban, OFMConv.
