Iaşi: O întâlnire care luminează: Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate
Cu ocazia celei de-a 30-a Zile Mondiale a Persoanelor Consacrate, sărbătorită în Biserică în ziua Întâmpinării Domnului, persoanele consacrate din zona Iaşi s-au reunit în Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", luni, 2 februarie 2026, pentru un timp de comuniune, rugăciune şi reflecţie fraternă. Liturghia, transmisă în direct la postul de radio ERCIS FM, a fost prezidată de PS Iosif Păuleţ, concelebrând PS Petru Sescu şi PS Petru Gherghel, alături de ei find şi pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., vicar episcopal şi responsabil cu secţiunea Viaţa Consacrată în Dieceza de Iaşi. Liturghia a fost precedată de adoraţia euharistică, moment condus de pr. Iulian Butnaru, FDP, şi urmată de momentul de comuniune fraternă la subsolul catedralei.
Pentru mine, evenimentul a fost o adevărată experienţă de har, trăită într-o atmosferă de familiaritate, bucurie şi deschidere sinceră.
Întâlnirea desfăşurată după momentul agapei frăţeşti a creat cadrul propice pentru o interacţiune caldă şi autentică între persoanele consacrate, membri ai diferitelor congregaţii religioase şi institute seculare. La aceste momente a luat parte şi pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., vicarul episcopal pentru viaţa consacrată. Bucuria pe care am trăit-o împreună, simplitatea dialogului şi spiritul fratern au fost semne vizibile ale unităţii şi ale diversităţii bogate a vieţii consacrate.
În cadrul programului, am avut bucuria de a oferi o mărturie personală, din perspectiva unui laic, despre viaţa consacrată. Discursul a fost structurat în trei părţi, ca răspuns la întrebările adresate de sora Adriana Roca (Congregaţia Surorile Providenţei), responsabilă pentru viaţa consacrată pe zona Iaşi, şi a fost, pentru mine, o ocazie de a-mi exprima recunoştinţa şi preţuirea pentru persoanele consacrate.
Am vorbit, mai întâi, despre modelul de credinţă al părinţilor mei şi despre felul în care au privit viaţa consacrată: cu respect, preţuire şi o afecţiune sinceră faţă de fiecare persoană consacrată care ne-a trecut pragul casei. Am crescut "la umbra bisericii", în preajma preoţilor şi a persoanelor consacrate, iar încă din copilărie am fost marcată de prezenţa lor discretă, dar constantă. Am evocat începutul unei adevărate aventuri spirituale odată cu primirea Sfintei Împărtăşanii şi felul în care viaţa mea a fost însoţită de-a lungul timpului de mărturia şi sprijinul persoanelor consacrate.
Am subliniat bucuria care mi-a hrănit şi întărit credinţa, entuziasmul, discernământul, grija pentru binele comun şi acea iubire care depăşeşte graniţele pur umane, insuflată de fondatorii congregaţiilor din care călugării şi călugăriţele fac parte. Privindu-le, am înţeles cât de mult poate schimba lumea o viaţă dăruită total lui Dumnezeu.
În a doua parte a mărturiei, am vorbit despre ceea ce cred că au nevoie tinerii de astăzi din partea persoanelor consacrate: autenticitate, deschidere, coerenţă şi dialog. Tinerii au nevoie să ştie că persoanele consacrate sunt oameni reali, că sunt aproape de ei, că le vorbesc pe limba lor şi că sunt dispuşi să-i asculte. Este important ca tinerii să înţeleagă că pasul de a deveni călugăr sau călugăriţă merită cu adevărat făcut, că acest "da" generos are sens şi aduce împlinire.
Dacă tinerii sunt martori ai bucuriei unei vocaţii - fie ea la căsătorie sau la viaţa consacrată - chiar şi atunci când aceasta este trăită în suferinţă sau dificultate, acest lucru va cântări enorm în discernământul lor. Ne aflăm, fără îndoială, într-un moment de cotitură pentru viaţa consacrată, iar tinerii trebuie să ştie că această viaţă merită să fie aleasă.
Răspunzând celei de-a treia întrebări - Mai sunt familiile de astăzi un pământ fertil pentru dezvoltarea vocaţiilor? - am pornit de la o altă întrebare: Creştem noi, părinţii de astăzi, în era digitală, copii care să caute sfinţenia? Am subliniat că vocaţia este deja plantată de Dumnezeu în inima fiecăruia, însă are nevoie de un sol bun pentru a creşte. Dincolo de carieră şi succes, copiii trebuie să ştie că sunt chemaţi la o vocaţie care întrece orice altă formă de iubire: chemarea de a iubi şi de a fi iubiţi. Doar astfel putem ajunge la Dumnezeu, într-un proces continuu de descoperire şi căutare.
Am vorbit şi despre fricile tinerilor de astăzi şi despre ce pot face, în mod concret, familiile creştine pentru a-i ajuta să ia în calcul şi chemarea la viaţa consacrată. O fundaţie solidă de credinţă face mai uşoară luarea deciziilor şi asumarea alegerilor importante. În acest context, am evidenţiat şi rolul Sfintei Fecioare Maria, care veghează şi susţine vocaţiile pentru timpurile noastre.
Mi-am încheiat mărturia mulţumindu-le persoanelor consacrate pentru primirea caldă, pentru sacrificiul şi slujirea lor, pentru că ne arată, prin viaţa lor, că merită să dai totul şi să spui un "da" generos lui Dumnezeu.
În final, pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., a adresat persoanelor consacrate câteva gânduri angajante, pline de blândeţe şi fraternitate, urmate de rugăciunea de încheiere şi binecuvântarea sa preoţească.
Această întâlnire a fost pentru mine o mărturie vie a frumuseţii vieţii consacrate şi un semn de speranţă pentru Biserică şi pentru generaţiile tinere, chemate să descopere cu curaj planul lui Dumnezeu pentru viaţa lor.
Oana Vacaru
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 februarie: Iaşi: A XXX-a Zi Mondială a Persoanelor Consacrate. Foto: Andreea Dima
