Cu ocazia solemnităţii Învierii Domnului, episcopul nostru Petru Gherghel a semnat o scrisoare pastorală cu titlul "Speranţa învierii". Structurată în patru părţi ("Învierea, nucleul întregii vieţi creştine", "Învierea Domnului, un gest de supremă iubire", "Învierea lui Cristos pentru învierea noastră" şi "Învierea lui Cristos, speranţa noastră"), scrisoarea se adresează preoţilor, persoanelor consacrate şi tuturor credincioşilor din Dieceza de Iaşi.
În introducere, păstorul diecezei subliniază că "viaţa creştină este legată fundamental de misterul lui Cristos, născut pe pământ, mort şi înviat. El este raţiunea noastră de a fi, bucuria şi speranţa noastră", iar învierea sa "ne angajează plenar şi ne umple inima de bucurie şi de speranţă, pentru că drumul şi victoria sa înseamnă drumul şi victoria noastră".
Vorbind despre învierea lui Cristos ca nucleu al vieţii creştine, episcopul aminteşte de o reflecţie a pr. Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, în care spunea că învierea lui Cristos este pentru universul spiritual asemenea "marii explozii" iniţiale din univers. Din acest motiv, întreaga activitate a Bisericii este susţinută de forţa învierii lui Cristos, cea în care "moartea s-a transformat în viaţă, iar timpul în veşnicie". Distrugând moartea, Cristos i-a introdus pe toţi oamenii în misterul mântuirii şi al învierii, iar această lucrare continuă prin Duhul Sfânt, pe care Tatăl l-a dăruit ca să transforme şi să schimbe faţa pământului.
În continuare, PS Petru Gherghel subliniază că învierea Domnului este "un act de iubire infinită din partea Tatălui", care îl readuce pe Fiul la viaţă prin opera Duhului Sfânt. Biruinţa lui Cristos asupra morţii este "răspunsul Tatălui" prin "puterea şi lucrarea aceluiaşi Duh Sfânt". Aşadar, învierea este lucrarea minunată a întregii Sfintei Treimi.
Învierea lui Cristos, subliniază mai departe episcopul, "a fost o intervenţie pentru noi toţi". Firea noastră omenească, asumată de Isus, "a fost ridicată în slavă", fapt care a declanşat "procesul definitiv de eliberare de păcat şi de moarte, care se aplică fiecărei făpturi pe care el a răscumpărat-o". Acest mister s-a realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, "care nu a murit şi nu a înviat pentru sine, ci pentru noi, pentru răscumpărarea şi învierea noastră".
"Noi nu suntem sortiţi pieirii şi morţii veşnice", spune PS Petru Gherghel în ultima parte a scrisorii, ci avem un destin al vieţii şi fericirii fără de sfârşit... În lumina acestui adevăr întunericul nu mai înspăimântă, el trece şi după el vine lumina, suferinţele prezente nu distrug viaţa, ci fac ca aşteptarea eliberării să fie mai vie, iadul care uneori îşi face loc pe pământ nu este veşnic, ci este trecător pentru că a fost învins, iar moartea nu e ultimul cuvânt al vieţii, ci viaţa şi învierea deschid porţile veşniciei. Cristos e viu şi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui".
Scrisoarea se încheie cu salutul sfântului Serafim din Sarov: "Cristos, bucuria mea, a înviat!", şi tradiţionalul "Cristos a înviat!".
Scrisoarea pastorală poate fi citit în întregime pe acest sit, accesând secţiunea Biblioteca > Documente episcopale.
Pr. Emanuel Imbrea
