Marţi, 30 martie 2010, la ora 12.00, elevii Liceului Teoretic "Vasile Alecsandri" din Săbăoani au comemorat cinci ani de la moartea papei Ioan Paul al II-lea.
Dacă suntem puşi în situaţia în care trebuie să ne alegem un model în viaţă la cine ne-am gândi? O propunere ar fi să ne ghidăm după imaginea şi amintirea unui om sincer, un om adevărat care a iubit oamenii. În urmă cu cinci ani, în cea de-a doua zi a lunii aprilie, care anul acesta coincide cu Vinerea Sfântă, tot pământul a fost cuprins de o durere adâncă: s-a stins o stea, o stea ce radia iubire, radia lumina divina, îl radia pe Cristos. E vorba de papa Ioan Paul al II-lea.
Biografia şi activitatea lui Karol Wojtyla a fost prezentată de către prof. Genoveva Antoci, care ne-a prezentat un rezumat din lucrarea pentru obţinerea gradului didactic I, intitulată Întoarcerea "ad principium" în Tripticul Roman al papei Ioan Paul al II-lea. Într-adevăr, noi, tinerii, suntem uşor influenţaţi de schimbările culturale şi sociale, de problema globalizării care ne duc într-o lume a dezamăgirii, a aşteptării şi chiar a angoasei şi a marginalizării. Aceste lucruri ne dezorientează în alegerea şi ordonarea scării de valori, în alegerea şi îmbrăţişarea unui model de viaţă.
Activitatea desfăşurată în cadrul Centrului de Documentare şi Informare din Săbăoani a avut drept scop prezentarea vieţii şi personalităţii lui Karol Wojtyla ca fiind un model de urmat pentru tineri, dar şi legătura care trebuie să existe între educaţie şi viaţă, aşa cum spune şi proverbul latin "Non scholae, sed vitae discimus". E bine ca noi, tinerii, să învăţăm de la suveranul pontif de pioasă amintire că elementul primordial spre care trebuie să ne îndreptăm este Iubirea, Cristos Înviat. Astfel, putem înţelege că alături de Dumnezeu vom reuşi să devenim vlăstare vii în structura societăţii şi a Bisericii. Aceste lucruri le putem dobândi îmbinând trei mari lucruri: inteligenţa cognitivă, inteligenţa emoţională şi, în special, credinţa. Papa Ioan Paul al II-lea a fost o dovadă vie a acestei îmbinări armonioase pe care, dacă am accepta-o ca fiind o parte din noi, cu siguranţa că vom ajunge la desăvârşire.
Mihaela Ţarină
