|
| © Vatican Media |
Rugăciunea ca semn de fraternitate în Cristos
Întâlnirea de la Tallinn nu este o simplă cazualitate, ci reprezintă un simbol. Puternic. "Anul acesta, într-un moment atât de delicat al istoriei, ni s-a părut deosebit de important să fim prezenţi ca martori de pace în capitala unei mici naţiuni care se află în estul Europei şi la puţini paşi de Rusia."
Când fratele Matthew foloseşte pluralul, are în minte numai un lucru: miile de tineri europeni care de astăzi participă la al 47-lea Pelerinaj de încredere pe Pământ, organizat de comunitatea din Taizé, care se va încheia la 1 ianuarie 2025. Desigur, ţine să precizeze la "L'Osservatore Romano" priorul realităţii creştine monastice ecumenice - compusă astăzi din circa optzeci de fraţi catolici, anglicani şi protestanţi -, nu "am venit aici pentru a oferi soluţii uşoare: suntem aici pentru a ne ruga toţi împreună, între creştini. Şi rugăciunea poate să fie semnul dorinţei tinerilor de a trăi o fraternitate în Cristos care conduce apoi la adevărata pace".
Dimensiunea ecumenică de care este impregnat întregul eveniment - care din 1978 este găzduit în localităţi europene mereu diferite - se percepe şi din organizarea din acest an care a implicat total Consiliul Bisericilor Creştine din Estonia: "Biserica mai mare este cea luterană, dar şi cea catolică şi diferite Biserici ortodoxe şi baptiste au colaborat. Această implicare, pentru noi, este foarte importantă."
Un ecumenism care este şi practică pentru că tinerii, pe toată perioada evenimentului, sunt găzduiţi în diferitele comunităţi creştine: parohii, familii, centre religioase, şcoli. "Dimineaţa se începe mereu cu un moment de rugăciune, cu cântări, cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. Apoi nu lipsesc momente de tăcere şi un timp corespunzător de confruntare între tineri şi persoanele care îi găzduiesc, pentru a merge până în adâncul rădăcinilor fraternităţii."
Rugăciunile, în fiecare zi, se vor desfăşura în trei biserici din centrul citadin: două luterane şi una baptistă. "După-amiază sunt prevăzute numeroase laboratoare care vor fi dedicate diferitelor tematici: de la cultură la ambient, de la angajarea concretă în societate la cea în credinţă. Seara se încheie cu o rugăciune colectivă pe stadionul de gheaţă pregătit pentru această ocazie."
Apoi fratele Matthew notează o coincidenţă providenţială: al 47-lea Pelerinaj de încredere pe Pământ de anul acesta a început după deschiderea Jubileului 2025 centrat pe speranţă: "Şi ştiţi cum am voit să intitulez scrisoarea mea care a dat concreteţe temei centrale a întâlnirii noastre? A spera dincolo de orice speranţă." Textul a fost redactat cu o metodă probabil neobişnuită, dar eficace: priorul a ascultat, direct şi fără nicio mediere, istoriile tinerilor care trăiesc în situaţii dificile, uneori disperate: "Am adunat relatările celor care trăiesc în Liban, la Betleem, în Myanmar. Pentru că este uşor a vorbi despre speranţă când se trăieşte în linişte. Dar, pentru a înţelege cu adevărat ce anume este, trebuie să medităm aceste mărturii."
Ceea ce a ascultat nu ezită să compare cu un miracol: "Este adevărat. Am reuşit să înţeleg rolul important pe care-l joacă credinţa în viaţa acestor tineri. Şi cum credinţa în înviere ajută să-şi dea seama că suferinţa şi moartea nu vor avea ultimul cuvânt. Şi apoi ceea ce m-a impresionat este capacitatea lor de revenire: în pofida a toate, încearcă să meargă înainte. Pentru mine este o mare provocare."
Desigur, fratele Matthew nu poate şterge din mintea sa amintirea primei întâlniri a tinerilor europeni pe care, în 1978, comunitatea din Taizé a organizat-o la Paris. Dar de atunci lumea nu mai este aceeaşi, ca de altfel nici tinerii. "În aceşti ultimi ani am încercat să mărim colaborarea cu Bisericile locale, pentru că aceasta nu este o întâlnire a Taizé, a comunităţii noastre, ci este un eveniment ecumenic. De fapt, programul îl construim împreună. Faţă de treizeci de ani în urmă, întâlnirile au devenit mai mici, dar există mai mare experienţă în viaţa Bisericilor locale."
Federico Piana
(După L'Osservatore Romano, 28 decembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
*
