La 30 decembrie 2012, când Biserica întreagă celebrează sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret, la Mănăstirea Surorilor Clarise din Roman, după celebrarea sfintei Liturghii, a avut loc ritul intrării în postulandat a tinerei Mihaela Farcaşi. Asistentul spiritual al clariselor, pr. Alexandru Olaru, în prezenţa altor preoţi concelebranţi, a binecuvântat "Ta"-ul şi a dăruit tinerei postulante o candelă aprinsă, semn al luminii lui Cristos, care trebuie să-i călăuzească primii paşi în această nouă familie.
A fost un eveniment mult aşteptat şi cerut de la bunul Dumnezeu prin rugăciune. Surorile clarise sunt prezente de cinci ani în această mănăstire şi acum, după acest timp, au marea bucurie de a avea primul dar, care este, se poate spune, un răspuns la aceste rugăciuni. Oferim, pe scurt, câteva rânduri scrise chiar de tânără.
"Sunt Mihaela, o tânără din oraşul Iaşi care, după o perioadă de experienţă şi de discernământ de trei luni în interiorul fraternităţii Surorilor Clarise, am cerut să încep perioada de formare, intrând în postulandat, pentru a aprofunda şi a cunoaşte mai bine carisma clariană, având în suflet marea dorinţă de a-l urma pe Mirele divin în această formă de viaţă claustrală, voind să mă dăruiesc în totalitate şi în mod radical lui Dumnezeu.
Ceea ce m-a făcut să iau această decizie de a intra în clauzură a fost acea căutare continuă a aceluia care putea cu adevărat să sature sufletul meu, însetat de el. L-am căutat pentru mulţi ani şi de fapt credeam că l-am găsit, deoarece am făcut parte dintr-o congregaţie de viaţă activă. Dar nu aveam o pace adevărată, aş spune; simţeam că-mi lipsea ceva, că Dumnezeu îmi cerea altceva, să-i fiu consacrată lui, dar într-un alt mod, într-o viaţă retrasă, de tăcere, de rugăciune, de reculegere unde să-l pot auzi mai bine pe acela care vorbeşte inimilor care ştiu să-l asculte. Este frumos şi providenţial că ziua intrării mele în postulandat a fost tocmai în sărbătoarea Sfintei Familii de la Nazaret. Fiind în Anul Familiei şi al Credinţei la nivel diecezan, ne amintim de importanţa şi rolul familiei creştine în educarea propriilor copii, care apoi vor fi liberi şi maturi în alegerile de viaţă, însoţindu-i cu rugăciunea pentru a discerne care este voinţa lui Dumnezeu. Noua familie a Ordinului Clariselor, din care acuma fac parte, trăieşte în mod simplu şi concret sfânta Evanghelie după exemplul sfântului Francisc şi a sfintei Clara; acest lucru îmi dăruieşte multă seninătate şi pace sufletească. El îmi cere să-l slujesc cu iubire şi disponibilitate în lucrurile mici şi simple în acest stil de viaţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru marea iubire pe care o are faţă de mine, conducându-mă pe căi misterioase, pentru a ajunge acolo unde el a dorit să fiu dintotdeauna. Toate spre mai mare slavă a lui Dumnezeu!"
Mănăstirea Clariselor
*
"Întrucât aţi preferat dispreţul lumii în schimbul onorurilor, sărăcia, în loc de bogăţiile vremelnice şi să adunaţi comori mai degrabă în cer decât pe pământ, acolo unde nici rugina nu le mănâncă, nici moliile nu le distrug, nici tâlharii nu scotocesc pentru ele şi nu le fură (cf. Mt 6, 19-20), foarte îmbelşugată este răsplata voastră în ceruri (cf. Mt 5, 12); prin aceasta, aţi meritat pe bună dreptate să fiţi numită soră, mireasă şi mamă (Mt 12, 50) a Fiului Tatălui Preaînalt şi a slăvitei Fecioare" (1 SAg).
Acest mesaj al sfintei Clara către sora Agneza de Praga s-a împlinit şi în persoana tinerei Mihaela Farcaşi, care în ziua de 30 decembrie 2012, în sărbătoarea Sfintei Familii, a intrat în Familia Surorilor Clarise din Roman, oferindu-se cu totul lui Isus, "cel mai frumos dintre fiii oamenilor" (Ps 44,3), "lăsând la o parte toate seducţiile care, în această lume amăgitoare şi neliniştită, îi încătuşează pe iubitorii ei orbi" (3 SAg). Fiind în Anul Credinţei, acest eveniment este o mărturie de credinţă, o dovadă că Domnul lucrează şi că oamenii răspund chemării lui, chiar şi în tumultul lumii în care suntem prinşi.
Celebrarea acestui eveniment a început în seara de 29 decembrie 2012, când a avut loc "paraliturgia", o celebrare pregătitoare, în cadrul căreia s-a făcut rugăciunea Vesperelor şi s-au citit pasaje din Testamentul şi Constituţiunile Sfintei Clara, pe care le redăm în rândurile următoare: "Fericitul Francisc, părintele nostru, nu doar după convertirea noastră, ci şi atunci când ne aflam încă printre vanităţile lumii [...], aproape imediat după convertirea sa, când [re] construia biserica «Sfântul Damian», [...] printr-o mare bucurie şi prin iluminarea Duhului Sfânt, a profetizat despre noi ceea ce Domnul a înfăptuit mai târziu. [...]. Urcându-se pe zidul acelei biserici, s-a adresat unor săraci care se aflau în apropiere şi cu glas puternic le spunea în limba franceză: să mă ajutaţi în [re] construirea mănăstirii «Sfântul Damian», pentru că în curând vor veni aici nişte doamne care prin faima şi sfinţenia vieţii lor îl vor preamări pe Tatăl nostru ceresc (cf. Mt 5,16) în toată Biserică sa sfântă". Iar în Constituţiuni, sfânta Clara zice referitor la primirea noilor vocaţii: "exprimând în Testament recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru darul noilor surori şi pentru toate celelalte care ar fi urmat această sfântă chemare: că trebuie şi noi să dorim darul (noilor) surori, numai pentru ca să aducă mărire Tatălui nostru ceresc în întreaga sa sfântă Biserică; că trebuie să invocăm un astfel de dar cu rugăciunea fervoroasă şi constantă; că trebuie noi înşine să fim în lume mărturisitori exemplari şi fericiţi de vocaţia profesată".
În ziua următoare, la ora 9, a avut loc sfânta Liturghie, la care tânăra a venit în procesiune, urmată de alte patru tinere cu lumânări în mână, şi de preoţii celebranţi, printre care pr. Alexandru Olaru OFMConv., asistentul spiritual al surorilor, împreună pr. Pavel Chelaru şi pr. Leonard Ghiurca, OFMCap. În cadrul sfintei Liturghii, tânăra a rămas în biserică, alături de popor, iar la sfârşit ea a primit de la părintele asistent o lumânare, simbol al "luminii lui Cristos, care să-i lumineze paşii în urmarea sa", apoi T-ul ca semn al mântuirii, cu care a fost însemnată în ziua Botezului său şi totodată semn distinctiv al postulandatului, după care a fost primită de către Familia Surorilor Sărace ale Sfintei Clara. De asemenea, a fost însoţită de îndemnul părintelui să înveţe de la Isus ascultarea, care copil fiind "era supus părinţilor săi, Maria şi Iosif", dar mai ales a învăţat să asculte, să fie supus şi să slujească Tatălui din ceruri.
Intrarea în clauzură a tinerei Mihaela Farcaşi a emoţionat pe cei ce au participat la această celebrare, însă speranţa tuturor este ca ea să trezească şi în inimile tinerilor de astăzi aceeaşi dorinţă de a-l urma pe Isus în mod total, fideli sfintei Evanghelii.
De aceea, îl rugăm pe Dumnezeu, care este autorul oricărei vocaţii, să îşi îndrepte privirea spre cei ce îl slujesc cu fidelitate şi să cheme pe câţi mai mulţi să îl urmeze şi să trăiască în sanctuarul său.
Tinerele participante
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 decembrie: Roman: Început de postulandat în familia clariselor
