În Codul de Drept Canonic, promulgat de sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea, se aminteşte că atunci când binele diecezei sau, şi mai mult, al Bisericii întregi pretinde aceasta, Episcopul diecezan "trebuie să trimită la universităţile sau facultăţile ecleziastice tineri, clerici şi călugări care se remarcă prin caracter, virtute şi capacitate intelectuală" pentru "a aprofunda disciplinele sacre sau conexe cu cele sacre" (can. 815 şi 819).
Acest lucru bun pentru viitorul Bisericii locale şi universale se întâmplă şi în Dieceza de Iaşi. A devenit deja o tradiţie ca preoţi tineri din Dieceza noastră să fie trimişi la Roma pentru a aprofunda în instituţii pontificale "adevărurile ce sunt cuprinse în cuvântul lui Dumnezeu, scris sau transmis prin Tradiţie, adică în unicul tezaur al credinţei încredinţat Bisericii" (can. 750).
Printre cei care au fost trimişi în Cetatea eternă pentru aprofundarea studiilor este şi părintele Romeo Neculai. Originar din Tămăşeni (jud. Neamţ), sfinţit preot la Iaşi în anul 2005, după ce şi-a dedicat primii ani de preoţie slujirii semenilor săi, mai întâi în Parohia "Fericitul Ieremia Valahul" din Roman şi apoi în Parohia "Sfânta Tereza" din Oneşti, părintele Romeo a primit o nouă misiune din partea episcopului Pentru Gherghel: să studieze dreptul canonic în cadrul Universităţii Pontificale Lateran.
Ajuns la Roma în anul 2010, a parcurs cu pasiunea celui însetat de dreptate şi de binele Bisericii toate cursurile şi seminariile necesare pentru a obţine încununarea oficială a muncii şi a studiilor sale. Astfel, după ce în anul 2013 a obţinut licenţa în drept canonic, în ziua de 23 iunie 2016 părintelui Romeo Neculai, într-un solemn şi emoţionant cadru academic, i-a fost conferit titlul de doctor în drept canonic.
Evenimentul s-a desfăşurat în aula "Pius al XI-lea" din cadrul Universităţii Pontificale Lateran. La ora 17.00, în faţa comisiei academice formate din profesorii dr. Matteo Nacci, dr. Natale Loda, dr. Patrick Valdrini, părintele Romeo şi-a început apărarea tezei cu această încurajatoare rugăciune a sfântului Efrem: "Domnul şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsă cuprins de lene, de neseriozitate, de mândrie şi de locvacitate. Dimpotrivă, dăruieşte-i slujitorului tău un duh de prudenţă, de umilinţă, de răbdare, de milostivire şi de dragoste. Da, o Stăpâne Doamne, fă ca eu să recunosc greşelile mele şi să nu-l condamn pe fratele meu, pentru că tu eşti binecuvântat în veci. Amin".
Susţinut de prezenţa confraţilor preoţi, a persoanelor consacrate, a rudelor şi a prietenilor, părintele Romeo şi-a prezentat şi apărat teza intitulată: "L'esercizio della potestà del vescovo diocesano: il can. 381§1 CIC 1983 ed il can. 178 CCEO" (Exercitarea puterii episcopului diecezan: canonul 381§1 din Codul de Drept Canonic 1983 şi canonul 178 din Codul Canoanelor Bisericlor Orientale). Canonul 381, §1 din Codul de Drept Canonic stabileşte că "în dieceza ce îi este încredinţată, episcopul diecezan are întreaga putere ordinară, proprie şi nemijlocită, necesară pentru exercitarea funcţiei sale pastorale, cu excepţia acelor cauze pe care dreptul sau un decret al Suveranului Pontif le rezervă autorităţii supreme sau unei alte autorităţi ecleziastice". Iar în Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, la canonul 178 găsim precizat că "Episcopul eparhial, adică cel căruia îi este încredinţată eparhia spre păstorire în nume propriu, o guvernează ca vicar şi trimis al lui Cristos; puterea pe care o exercită acesta personal în numele lui Cristos, este proprie, ordinară şi imediată, chiar dacă în ultimă instanţă exercitarea aceleiaşi puteri este guvernată de autoritatea supremă a Bisericii şi poate fi circumscrisă în anumite limite, pentru utilitatea Bisericii sau a credincioşilor creştini".
În cadrul prezentării părintele Romeo a subliniat că exerciţiul puterii episcopale nu este un scop în sine, ci el trebuie pus în slujba poporului lui Dumnezeu. Când se absolutizează acest exerciţiu al puterii există riscul concret de a pierde rolul său juridico-salvific. De aceea, episcopul diecezan trebuie să aibă mereu în vedere că este chemat să conducă comunitatea creştină nu doar din prisma autorităţii conferite prin consacrarea episcopală, ci trebuie, de asemenea, să dea dovadă de o angajare personală în trăirea Evangheliei pentru a fi în mijlocul preoţilor şi al credincioşilor un adevărat exemplu demn de a fi urmat.
Moderatorul lucrării a fost prof. dr. Natale Loda, iar corelatori prof. dr. Patrick Valdrini şi prof. dr. Matteo Nacci. Aceştia, în cadrul dezbaterii, au subliniat atât profunzimea lucrării, acurateţea muncii şi bogăţia izvoarelor bibliografice, cât şi spiritul "ecumenic" realizat prin această teză, un spirit de care Biserica are nevoie nu doar în relaţiile externe, ci şi în relaţiile interne, între Biserica Latină şi Biserica Orientală Catolică. Totodată s-au accentuat, atât din partea profesorilor, cât şi a candidatului, două elemente esenţiale, un drept şi o obligaţie pentru bunul mers al oricărei dieceze: dreptul credincioşilor de a fi "guvernaţi" de adevăraţi păstori şi obligaţia episcopului diecezan de a exercita puterea sa "cu grija unui bun tată de familie", aşa cum trebuie să fie orice administrator ecleziastic (cf. can. 1284, §1 din CIC şi can. 1028, §1 din CCEO).
La sfârşitul dezbaterii preşedintele comisiei, prof. dr. Matteo Nacci, în unanimitate cu ceilalţi profesori prezenţi, l-au declarat pe părintele Romeo Neculai doctor în drept canonic, conferindu-i acest titlul academic cu distincţia Summa cum laude, aprobând totodată publicarea integrală a tezei.
Aplauzele pline de bucurie ale celor prezenţi au fost întrerupte doar de cuvântul de mulţumire a noului doctor în drept canonic. Părintele Romeo şi-a exprimat recunoştinţa faţă de comunitatea academică a Universităţii Pontificale Lateran, dar şi faţă de comunitatea Colegiului Pontifical Irlandez, unde a locuit în tot acest timp de formare romană. Mulţumirile s-au îndreptat apoi către păstorul Diecezei de Iaşi, episcopul Petru Gherghel, precum şi către Preasfinţitul Aurel Percă. Familia, rudele, prietenii, toţi cei prezenţi în aulă, dar şi cei prezenţi spiritual, s-au regăsit în inima şi cuvintele părintelui.
Din partea tuturor celor prezenţi la acest moment, fie în trup, fie în spirit, împreună cu felicitările, s-a înălţat spre Domnul un gând de mulţumire şi totodată o rugăciune ca părintele doctor Romeo Neculai, în exercitarea slujirilor care îi vor fi încredinţate, să facă totul spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea sufletelor, "care în Biserică întotdeauna trebuie să fie legea supremă".
Pr. Laurenţiu Dăncuţă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23 iunie: Roma: Un preot român doctor în drept canonic la Universitatea Pontificală Lateran
