Isuse, te rugăm ca, aşa cum ai cerut tu, fiecare om să se angajeze în secerişul tău (cf. Calendarul "Cinci pâini de orz".
Suntem în timpul de după Rusalii, timp liturgic numit "de peste an", timp în care ucenicii Domnului din toate timpurile, plini de speranţa învierii şi a fericirii veşnice în împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, plini de Duhul Tatălui şi al Fiului, întăriţi de puterea Cuvântului divin şi a sfintei Euharistii, păşesc în lume pentru a vesti Evanghelia şi faptele măreţe ale aceluia care i-a chemat din întuneric la minunata sa lumină (cf. 1Pt 2,9), căci numai cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, iar cine va refuza credinţa va fi osândit (cf. Mc 16,16). Căci, iată ce ne spune Isus în Evanghelia de astăzi: "Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Mergeţi la oile pierdute ale casei lui Israel! Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»" (Mt 9,37; 10,6-7).
Comentând aceste cuvinte ale lui Isus, sfântul Bernard de Clairvaux (1090-1153) spune: "Să lucrăm pentru o hrană nepieritoare, să muncim la lucrarea mântuirii. Să lucrăm în secerişul Domnului ca să merităm plata noastră zilnică. Să muncim la lumina înţelepciunii care spune: «Cel care lucrează în mine nu va păcătui» (cf. Sir 24,21). Ogorul este lumea (cf. Mt?13,38), spune Isus. Să-l săpăm cu Evanghelia. În el sunt ascunse multe comori, adică multe suflete preţioase de mântuit"
Evanghelia de astăzi ne dă lista cu numele celor 12 apostoli ai lui Isus. Numărul 12 este un număr tainic, este un număr plăcut lui Dumnezeu, pentru că numărul 12 exprimă stăpânirea Domnului peste timp, căci el a împărţit anul în 12 luni; dar şi pentru că numărul 12 exprimă guvernarea lui Dumnezeu în lume. Astfel, vechiul popor al lui Dumnezeu a fost constituit pe cei 12 patriarhi credincioşi; iar noul popor al lui Dumnezeu, Biserica, a fost fondat pe cei 12 apostoli care au lăsat toate pentru Isus.
Referitor la Biserică spunem că Dumnezeu, prin cei 12 apostoli în frunte cu Petru şi prin urmaşii lor, o guvernează şi o călăuzeşte, o curăţă şi o înnoieşte, o apără de idei greşite şi o impulsionează în caritate şi misiune, până la cea de-a doua venire a lui Isus. De aceea Isus le-a spus celor 12 apostoli în frunte cu Petru şi prin ei tuturor urmaşilor lor la cârma Bisericii: "Cine pe voi vă primeşte, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine, îl primeşte pe acela care m-a trimis pe mine" (Mt 10,40). Şi iarăşi: "Cine pe voi vă ascultă, pe mine mă ascultă. Cine pe voi vă dispreţuieşte pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis" (Lc 10,16). Iar aceste cuvinte sunt valabile atât pentru cei de la cârma Bisericii, cât şi pentru orice creştin în comuniune cu Biserica care merge în misiune la semenii săi.
Şi iarăşi, sfântul Matei, dând lista nominală cu cei 12 apostoli chemaţi dintre pescari, dintre oameni de la ţară, dintre zeloţi şi chiar hoţul Iuda, ne dă lista cu numele celor care constituiau Biserica lui Dumnezeu de atunci, şi ne sugerează gândul că fiecare om din orice timp şi loc - nimeni nu este exclus indiferent cum îl cheamă sau ce "job" are - prin Botez a devenit automat, "pescar de oameni" (cf. Mt 4,19; Mc 1,17; Lc 5,10), şi este trimis să predice.
Şi despre ce să predice? Aşa cum ne spun lecturile biblice de astăzi, fiecare botezat trebuie să predice: despre grija iubitoare a Tatălui, despre mila şi jertfa Fiului lui Dumnezeu de la cruce, despre dragostea Duhului Sfânt şi despre apropierea împărăţiei cerurilor şi despre trebuinţa convertirii. Da, toţi oamenii care prin Botez au fost spălaţi de păcate, care au fost iluminaţi de evanghelie şi au fost înnoiţi cu putere de sus trebuie să devină "pescari de oameni", începând din familiile lor, din cercul lor de prieteni şi colegi, şi până la marginile lumii (cf. Fap 1,8).
Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407) spunea: "Tot creştinul trebuie să lucreze la răspândirea învăţăturii celei bune a Evangheliei". Iar părintele Tim Keller (n. 1950), un păstor de suflete din America, cel care a înfiinţat "Mişcarea Cristoforilor", adică, "a purtătorilor de Cristos în lume", aşa le spunea enoriaşilor săi: "Voi puteţi schimba lumea, devenind fiecare o mică lumină din lumina lui Cristos"!
Conciliul al II-lea din Vatican, în Decretul despre apostolatul laicilor, afirmă: "Asupra tuturor laicilor apasă povara glorioasă de a munci pentru ca planul divin de mântuire al lui Dumnezeu să ajungă la toţi oamenii de pe pământ" (AA 2).
De aceea, fiecare creştin care a devenit "pescar de oameni" prin Botez, trebuie să spună cu sfântul apostol Paul, prigonitorul devenit apostol: "Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, (primii creştini erau numiţi şi sfinţi) mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Cristos" (Ef 3,8); "Este o misiune care mi-a fost încredinţată" şi "Vai mie, dacă nu vestesc Evanghelia"! (1Cor 9,16-17). "Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cât mai mulţi. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea" (1Cor 9,19.23).
Aşa cum spun lecturile biblice de astăzi şi aşa cu am amintit deja mai sus, orice creştin devenit "pescar de oameni" prin Botez trebuie să vestească evanghelia semenilor săi care nu ştiu de Isus, care ştiu puţin despre Isus şi despre lucrarea sa de la cruce, care au uitat de învăţătura lui Isus, sau care chiar l-au părăsit pe Isus.
Lectura Evangheliei ne cheamă să le vestim oamenilor: mila cea mare a lui Isus faţă de ei, care prin păcat au ajuns nişte oi pierdute; să le vestim că Isus, după ce i-a hrănit şi i-a vindecat, s-a făcut pentru ei miel de jertfă şi a murit în locul lor; să le vestim că Isus, prin moartea şi învierea sa, i-a apropiat de Dumnezeu şi de împărăţia cerurilor de care diavolul i-a îndepărtat (cf. Mt 9,36-10,8). Dar, Isus ne cheamă să le vestim şi convertirea şi credinţa în el: "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie" (Mc 1,15), căci fără convertire şi credinţă toate aceste daruri şi mântuirea rămân departe de noi.
Prima lectură ne cheamă să le vestim oamenilor faptele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut şi le face încă în favoarea lor: eliberarea din sclavia idolilor, a diavolului şi a morţii, având puterea şi tenacitatea vulturului care îşi salvează puişorii aflaţi în pericol; privilegiul de a vorbi cu el în rugăciune; onoarea de a fi consacraţi pentru vecie ca împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă (cf. Ex 19,2-6).
Lectura a doua ne cheamă să vestim tuturor oamenilor că Dumnezeu ne-a iubit pe când nu aveam nimic vrednic de iubit, pe când eram încă neputincioşi, pe când eram încă păcătoşi, pe când eram încă duşmani, căci tocmai atunci l-a trimis pe Fiul său Isus să moară pentru noi şi pentru a noastră mântuire (cf. Rom 5,6-11).
Psalmul responsorial, psalmul 100, ne cheamă pe toţi oamenii ca, după ce am dobândit toate aceste daruri şi privilegii de la Dumnezeu Tatăl cel bun, de la Isus păstorul cel plin de tandreţe şi de la Duhul Sfânt care lucrează în noi, să-i aducem mulţumire şi să-i slujim cu bucurie.
Isus ne spunea astăzi că pentru a reuşi în munca noastră misionară, prin care noi înşine ne apropiem mântuirea, trebuie să ne ferim de a merge pe calea păgânilor şi a samaritenilor, adică să ne ferim şi să nu trăim în deşertăciunea gândurilor, cuvintelor şi a faptelor lor (cf. Ef 4,17); să nu trăim în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idolatre ca ei (cf. 1Pt 4,3); să nu trăim şi cu Dumnezeu şi cu lumea ca samaritenii (cf. 2Rg 17,33).
Neconformitatea vieţii cu Evanghelia şi duplicitatea au stricat şi strică încă mult predicării. De multe ori creştinismul a fost pătat de viaţa murdară a acelora care l-au predicat. Dorinţa de îmbogăţire, spiritul colonialist, convertirile cu sabia, au făcut din aceştia mai degrabă nişte apostoli ai iadului decât ai lui Cristos.
Apoi, trebuie să ştim că nu ajunge numai vestirea generală a evangheliei în diferitele grupuri constituite pe lângă biserici sau constituite "ad-hoc", dar vestirea din grup trebuie dublată şi de o abordare personală, după exemplul pe care ni-l dă chiar Dumnezeu, care nu a făcut numai o chemare generală la mântuire, dar i-a abordat pe oameni şi personal. Astfel, în Vechiul Testament găsim scris că Dumnezeu şi început construcţia poporului ales nu numai pornind de la o chemare generală la mântuire, dar folosind şi o abordare personală a oamenilor ca în cazurile lui: Noe, Abraham, Isaac, Iacob, Moise, Iosue, Samuel, David, etc. Noul popor ales, Biserica, Trupul mistic al lui Isus, a fost şi el câştigat atât prin chemarea generală la mântuire, ca cea din predicile lui Isus, cât şi printr-o abordare personală a oamenilor: ca cea a Mariei, a lui Iosif, a lui Ioan Botezătorul, ca cea a fiecărui ucenic în parte, ca cea a orbului din naştere, ca cea a lui Zaheu, ca cea a lui Saul din Tars, ca cea a ucenicilor de după înviere. Dar, prin noi, poporul creştin continuă şi astăzi să crească şi va creşte până la sfârşitul veacurilor, tot prin combinarea predicii generale cu abordarea personală a fiecărui om.
Abordarea personală a fiecărui om trebuie să o facă orice om angajat în secerişul lui Dumnezeu, preoţi şi laici. Dar aici laicii au un "atu", căci se ştiu bine între ei cu problemele pe care le are fiecare, se pot întâlni şi aborda mai uşor, şi pot să intervină mai bine decât preoţii. De aceea, personal, am apelat adesea la serviciile lor când pentru mine nu era posibil. Apoi am întâlnit foarte multe cazuri de persoane care mi-au spus că au cunoscut credinţa printr-un coleg de serviciu, printr-un prieten, printr-o cunoştinţă, printr-o persoană din tren, printr-un om din staţiune etc.
Iată un exemplu concret: Actorul Carlos Ray "Chuck" Norris (n. 10 martie 1940, în Ryan, Oklahoma, Statele Unite), cunoscut publicului din întreaga lume ca actor şi expert în arte marţiale, s-a convertit la creştinism în anul 2009. Cel care i-a vorbit despre dragostea lui Isus a fost tot un actor american, Stephen Baldwin (n. 12 mai 1966). Chuck Norris, după ce a câştigat-o şi pe soţia sa, Gena O'Kelley, pentru Cristos, conduc acum împreună o biserică evanghelică din Florida şi se luptă să câştige suflete pentru Cristos! Iată ce poate face mărturia de credinţă a unui coleg laic.
Când Isus ne spune astăzi: "Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi" (Mt 10,8) ne invită să-l imităm pe el care a ajuns uşor la inima oamenilor, slujindu-le trupurile sărace, flămânde, bolnave; slujindu-le inimile amărâte, descurajate şi disperate. Să le atingem mai întâi trupul pentru a ajunge mai uşor la sufletele lor.
De multe ori un ajutor, o îngrijire, o atenţie, o vorbă dulce, ca în cazul sfintei Tereza de Calcutta (1910-1997), poate schimba soarta veşnică a unui om.
Calendarul "Cinci pâini de orz" 2017, la ziua de astăzi spune: "Şi astăzi, Isuse, inima ta de păstor bun se înduioşează în faţa sărăciei, obscurităţii şi rătăcirii, a setei de viaţă, de bucurie şi de adevărată iubire pe care le vezi în lume. Vreau să mă rog, aşa cum ai cerut tu: ca fiecare om să se angajeze în secerişul tău. Aceasta este opera Duhului Sfânt"!
În versetele imediat următoare pericopei evanghelice de astăzi, Isus le spune ucenicilor lui trimişi în misiune: "Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui" (Mt 10,9-10), căci dezlipirea este o unealtă bună a convertirii
Câţiva tâlhari au intrat într-o noapte în chilioara unui pustnic bătrân şi au început să ia, fiecare ce-i cădea la îndemână. El le-a zis: "Luaţi, dragii mei, luaţi tot ce găsiţi!" După ce au luat tot, au plecat. Într-un colţ mai rămăsese ceva, pe care hoţii nu-l observaseră. Pustnicul i-a strigat să se întoarcă şi le-a zis: "Fiilor, luaţi-l şi pe acesta! Nu l-aţi observat. Eu nu trebuie să am nimic în clipa în care mă voi prezenta la judecata lui Dumnezeu, care nu-i departe de mine, dar nici de voi". Hoţii şi-au zis: "Cu adevărat acesta este omul lui Dumnezeu". Şi i-au lăsat toate, ba au voit să-i asculte sfaturile duhovniceşti, după care s-au convertit şi au aflat siguranţa vieţii trăind în virtute.
În încheiere vă redau nişte cuvinte pe care Isus obişnuia să le spună după ce învăţa, fie în public, fie în particular: "Cine are urechi de auzit, să audă" (cf. Mt 13,43; Mc 4,9; Lc 14,35) ! "Mergi şi fă şi tu la fel" (Lc 10,37); căci aşa cum spune sfântul apostol Iacob: "cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi-şi va acoperi o sumedenie de păcate" (Iac 5,20).
Isuse, te rugăm ca, aşa cum ai cerut tu, fiecare om să se angajeze în secerişul tău (cf. Calendarul "Cinci pâini de orz", 18 iunie 2017).
Pr. Ioan Lungu
