Auzim vorbindu-se atât de des despre bucurie şi ne punem de multe ori întrebări: Ce este bucuria? Ce să facem pentru a o simţi în suflet? Dicţionarul ne explică: bucuria este un sentiment de mulţumire, de satisfacţie sufletească.
Dar cine ne dă cu adevărat bucuria în suflet? Oare izvorul ei nu este sfânta Spovadă făcută cum se cuvine? Urmată apoi de însuşi Domnul bucuriei pe care îl primim atât de des (şi de multe ori nepăsători!) în acest minunat sacrament al jertfei divine! Şi ce păcat că separăm - cu bună ştiinţă! - bucuria de la sfânta Liturghie şi bucuria de fiecare zi, cu toate că nu se pot separa: Biserica este însăşi viaţa noastră şi invers! La sfânta Liturghie suntem cei mai bucuroşi şi ascultători copii ai lui Dumnezeu, dar, cum ieşim afară din biserică, ne copleşesc resentimentele, mândria, invidia şi poate chiar ura, uitând atât de repede de bucuria revărsată (dar primită oare de noi în suflet?) de Dumnezeu în această explozie de har, care este sfânta Liturghie!
Momente de bucurie?! Tot atâtea câte formează viaţa noastră!
Bucurie este trezirea din somn, ştiind că mai ai puţin timp (nu ştii niciodată cât!) ca să-ţi clădeşti căsuţa pe stâncă!
Bucurie este să-l saluţi zâmbind pe vecinul care abia dă din cap la vederea ta!
Bucurie este să calci cu piciorul iarba încălzită de razele soarelui şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru tot!
Bucurie este să auzi cântând greierii, chiar şi prin zgomotul traficului de pe străzi!
Bucurie este să vezi că plouă după o perioadă de arşiţă şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu!
Bucurie este să miroşi o floare, chiar dacă e cea din faţa unei florării!
Bucurie este să ierţi, chiar dacă tu ai fost, poate, mai nedreptăţit decât alţii!
Bucurie este să-ţi vezi părinţii zâmbind la întâlnirea cu tine!
Bucurie este să admiri razele soarelui străbătând norii cerului!
Bucurie este să stai în mijlocul naturii ascultând ciripitul păsărilor, chiar dacă e doar într-un parc din centrul oraşului!
Bucurie este să-ţi vezi copilul (adult de acum!) ce vine rar în vizită, chiar dacă locuieşte la casa alăturată (tu înţelege, iartă şi iubeşte!)!
Bucurie este să priveşti cerul înstelat, fie şi din balconul de la etaj, cu toate că ţi-ar plăcea să ai o curte mare şi frumoasă!
Bucurie este când dăruieşti, căci simţi bucuria celuilalt!
Bucurie este când mama renunţă la carieră pentru a fi în mijlocul familiei liantul de care aceasta are nevoie!
Bucurie este pentru părinţi primirea unui nou fiu în familie - binecuvântarea lui Dumnezeu! - chiar dacă cei din jur le reamintesc mereu că sunt necugetaţi!
Bucuria cea mai mare şi de nepreţuit este însăşi sfânta Liturghie, căci fără ea bucuria nu ar fi deplină! Să nu ne privăm de ea!
Bucurie este însăşi viaţa noastră; ce este mai frumos decât să trăim în prezenţa lui Dumnezeu în fiecare moment din zi, mulţumindu-i şi încercând să facem totul pentru mântuirea noastră şi a fraţilor noştri?
Să ne bucurăm, aşadar, căci bucuria noastră va schimba lumea!
Cristina-Maria Nesimuca
