Conform unui studiu realizat de organizaţia nonreligioasă şi nonguvernamentală Institute of Family Policy (Institutul de Politici Familiale), o organizaţie norvegiană ce susţine o implicare mai mare a guvernelor în suportul acordat familiilor şi natalităţii, în Europa are loc un avort la fiecare 27 de secunde. Conform aceluiaşi raport aflăm că Europa se găseşte în pragul unei prăbuşiri demografice din mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt:
1) numărul mare de avorturi (din cele 6,4 milioane de sarcini înregistrate în 2006 pe teritoriul Europei, 1,16 milioane s-au încheiat cu un avort). Aproximativ la 27 de secunde are loc un avort.
În fiecare zi 3.200 de copii "nu sunt născuţi". Vârful maxim numeric de avorturi a fost atins în ultimii 20 de ani în anul 1993 şi anume 1.849.882 copii au fost ucişi.
2) Europa îmbătrâneşte: 1 din 5 locuitori are peste vârsta de 65 ani.
3) există cel puţin cu un milion mai puţine naşteri faţă de anul 1980, ceea ce indică o rată extrem de mică a natalităţii 1,56. România are o rată de 1,31.
4) vârsta medie de începere a unei familii este de 30 de ani.
5) în anul 2006 căsătoriile au ajuns la un număr de 2.368.741 pe an, mai puţine cu un număr de 737.752 căsătorii faţă de anul 1980 atunci când au fost înregistrate 3.094.093 căsătorii.
6) unul din trei copii este născut în afara căsătoriei.
7) un număr de 1.038.122 divorţuri (din două căsătorii una se soldează cu divorţ). Aproximativ la 30 de secunde are loc un divorţ.
Conform aceluiaşi raport în România s-au înregistrat 150.246 avorturi în anul 2006. Şi tot în România se înregistrează o medie de 150.000 de divorţuri pe an.
Întregul raport poate fi descărcat la următoarea adresă:
http://www.ipfe.org/Report_Evolution_of_Family_Europe_2008_-eng.pdf
27+30 (de secunde)
27 de secunde de tristeţe
30 de secunde de dezamăgire
TOTAL= 57 de secunde de lacrimi
Vă invit să stăm în fiecare zi 27 de secunde fără să spunem nimic, doar să ne gândim că în urmă cu câteva secunde a mai murit un copil. Un copil pe care, deşi nu-l putem vedea la faţă, ştim cu toţii că are chipul lui Dumnezeu în el. Un copil care întinde mânuţe şi care strigă după ajutor.
Să poposim în tăcere şi să ne gândim că la fiecare 27 de secunde undeva în Europa un tată şi o mamă sunt distruşi sufleteşte pentru decizia greşită pe care au luat-o.
Să medităm 27 de secunde în tăcere şi să ne gândim că la fiecare 27 de secunde un doctor îşi pătează mâinile cu sângele unui copil nevinovat.
Doar 27 de secunde să ne dăm seama că este nevoie de multă rugăciune.
27 de secunde ca să conştientizăm că nu este neapărată nevoie de teorie. Este vorba de viaţa noastră de familie. Ne priveşte direct pe noi, căsătoriţi, necăsătoriţi, oricum am fi. Noi suntem cei afectaţi de propriile noastre fapte.
27 de secunde pentru a face ceva. În fiecare dimineaţă să ne gândim că la 27 de secunde moare un copil. La fiecare 27 de secunde suntem ca într-un jurnal de ştiri în direct şi un copil moare lângă noi.
La fiecare 27 de secunde Dumnezeu moare lângă noi.
La fiecare 27 de secunde vom râde sau vom plânge. Avem 27 de secunde să ne hotărâm asupra vieţii sau asupra morţii. Avem 27 de secunde să ne gândim la nepăsarea noastră.
Apoi să ne mai gândim că în fiecare zi, la 30 de secunde, are loc o despărţire. O familie se destramă la fiecare 30 de secunde. Doi oameni îşi opresc drumul căsătoriei spre cer la fiecare 30 de secunde. La 30 de secunde. Nu contează motivul, contează gândul.
La fiecare 30 de secunde o taină moare. Un drum se opreşte. Un sacrament este distrus parţial sau total.
Şi apoi să ne gândim dacă este posibil şi în celelalte ore la războiul dintre viaţă şi moarte. Dar avem speranţă că această cultură a morţii niciodată nu va fi mai puternică decât Cristos. Prin Înviere Cristos a biruit moartea.
Putem să ne gândim măcar 27+30 de secunde? Putem încerca să ne gândim, să medităm la tristeţe, la suferinţă, la necaz? Greu de spus. Greu să te pui în pielea ta, darămite în pielea celuilalt de lângă tine.
Dar pentru 27+30 de secunde putem să ne oprim din râs.
Pentru 27+30 de secunde putem opri timpul în loc şi să vizualizăm nepăsarea noastră.
Pentru 27+30 de secunde putem să ne oprim din chat, din băutul cafelei sau savurarea ţigării.
Pentru 27+30 de secunde putem lăsa forumurile de discuţii pe altă dată.
Pentru 27+30 de secunde putem da muzica mai încet şi chiar să o închidem.
Pentru 27+30 de secunde putem opri butonul la telecomandă.
Pentru 27+30 de secunde putem să ne reamintim nouă şi celor din jurul nostru că cineva drag de lângă noi a murit sau prietenii noştri buni îşi distrug familia.
Pentru 27+30 de secunde putem să ne coborâm din maşina indiferenţei, să mergem în parcările minţii şi inimii şi să fim solidari cu cei care suferă.
Primul gând, al doilea gând până vom ajunge la rugăciuni şi fapte.
Toate secundele astea amărâte le punem acolo deoparte în cutiuţa inimii şi le încredinţăm lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinţilor şi a sfintei Fecioare Maria, pentru a le transforma cu dragoste şi milă în:
27 de secunde de ajutor.
30 de secunde de speranţă.
Total = 57 de secunde de viaţă
Claudiu Bîrliba
