Pentru fiecare creştin, timpul sfânt al Postului Mare este un timp de har, în care Biserica ne cheamă, în numele Domnului, la convertire, la o rugăciune mai intensă, la apropierea cât mai deasă de sfintele sacramente şi la mai multe fapte bune, pentru a putea trăi cu mare bucurie sărbătoarea centrală a credinţei noastre: Învierea Domnului.
În acest sens, pentru a favoriza o trăire cât mai intensă a sărbătorii Învierii lui Cristos, dar şi pentru reînnoirea vieţii spirituale a familiilor din Parohia "Sfântul Ştefan Rege" Pustiana, în perioada 14-17 martie 2013, în această comunitate, au avut loc misiuni populare organizate de părintele decan Augustin Benchea, în cadrul cărora predicator a fost părintele misionar Gheorghe Cojocaru, paroh al comunităţii din Nicolae Bălcescu.
Motoul acestor misiuni, intitulat de părintele predicator, a fost: "În vizită la medic!" Toţi cei prezenţi la sfintele misiuni am fost invitaţi să facem o vizită la medicul nostru, Isus Cristos, în cabinetul său care este Biserica, pentru a vedea cum stăm cu capul, cu inima, cu ficatul, cu digestia şi cu plămânii, ca în final să primim şi o reţetă, căci aşa se termină o vizită la un medic: cu o reţetă. Rolul acestor analogii a fost acela de a vedea cum stăm cu credinţa noastră, cu iubirea faţă de semenii noştri şi, mai ales, cu iubirea din familiile noastre: să vedem care sunt bolile de care suferă astăzi omul, societatea şi familia şi cum pot fi ele vindecate. Părintele predicator a subliniat faptul că fiecare dintre noi este invitat să treacă pe la acest medic, chiar dacă se crede absolut sănătos. Toţi avem nevoie de un control, iar misiunile, exerciţiile spirituale sunt prin definiţie o revizuire a vieţii noastre în cadrul cărora avem posibilitatea de a găsi câteva răspunsuri la întrebările care frământă inima noastră şi de răspunsul cărora depinde binele nostru şi al familiei, al comunităţii din care facem parte şi al lumii întregi, dar mai ales fericirea noastră veşnică: cine sunt, ce fel de om sunt, ce fel de creştin sunt, de ce trăiesc pe acest pământ, unde trebuie să ajung, ce trebuie să fac ca să ajung acolo? Care este răspunsul pe care mi-l dau eu despre existenţa mea? Fiecare familie a fost invitată să se întrebe asupra identităţii ei: "Familie, devino ceea ce eşti!", familie, fii ceea ce trebuie să fii! La toate aceste întrebări, dar mai ales la întrebarea: Care va fi reţeta mea şi a familiei mele? Am fost ajutaţi să găsim un răspuns în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, care ne spune că fiecare om este o creatură a iubirii lui Dumnezeu, este voit de Dumnezeu, binecuvântat de Dumnezeu, pus pe acest pământ ca să împlinească o menire; fiecare familie este creată şi voită de Dumnezeu, care este la originea fiecărei familii: El o binecuvântează şi nu trebuie să lipsească niciodată din familie.
Părintele misionar a evidenţiat, în mod deosebit, teme cum sunt mândria, necurăţia, lăcomia, goana omului după a avea cât mai mult, pentru care este în stare de a călca în picioare valorile cele mai sfinte, chiar şi pe Dumnezeu, de care nu mai ţine cont; copiii au tot mai puţin timp pentru părinţi, soţii au tot mai puţin timp unul pentru altul, se "înţeapă" zilnic prin vorbe răutăcioase, uitând de datoria de a suporta cu răbdare greşelile celuilalt, uitând că şi Crucea, pe care au jurat în momentul încheierii legământului sfintei Căsătorii, şi care nu a fost pusă înaintea lor ca obiect de ornament, trebuie să facă parte din viaţa de familie, în care amândoi soţii să urmeze exemplul lui Cristos, care şi-a iubit Biserica până la jertfa supremă, oferindu-se din iubire Tatălui, pentru iertarea şi mântuirea noastră. De la toate aceste necorespunderi zilnice la misiunea încredinţată soţilor de Dumnezeu în familie, se ajunge, în cele din urmă, la slăbirea credinţei şi a iubirii, unul faţă de celălalt şi faţă de Dumnezeu. Mereu se reproşează, datorită incapacităţii de a renunţa la părerea proprie, se scot în evidenţă defectele celuilalt şi intervine astfel plictiseala, iar din acest motiv iubirea dintr-o familie se diminuează, astfel încât, copiii ajung să trăiască cu teama ca nu cumva părinţii să se despartă.
În ultima zi a sfintelor misiuni, părintele predicator ne-a atras atenţia asupra recomandării medicului, ca în timpul efectuării tratamentului să ne oprim total de la alcool, subliniind astfel o altă realitate atât de tristă şi de răspândită, din cauza căreia se distrug atâtea vieţi şi atâtea familii şi care face victime fără nicio discriminare.
La sfintele Liturghii din cadrul misiunilor au participat un mare număr de credincioşi, atât din comunitatea Pustiana, cât şi din satele învecinate, având posibilitatea de a se apropia de sfânta Spovadă şi de sfânta Împărtăşanie, pentru a realiza acea întâlnire personală cu Isus Cristos, după îndemnul părintelui misionar, şi a se lăsa astfel cuceriţi de Dumnezeu şi de iubirea sa, în numele căruia noi ne-am adunat în aceste zile de har şi de binecuvântare.
Domnul să-l răsplătească pe părintele Gheorghe Cojocaru pentru că a făcut posibilă această lucrare a lui Dumnezeu în inimile noastre şi pentru că ne-a ajutat să descoperim demnitatea şi chemarea pe care fiecare o are în mijlocul propriei comunităţi şi familii: familia, aşa cum a fost întemeiată şi voită de Dumnezeu, ca o familie care iubeşte, care iartă, care ţine în frâu greşelile proprii, ambiţiile proprii, răutăţile proprii.
În ultima predică a sfintelor misiuni, ca şi o concluzie la cele meditate, părintele misionar ne-a atras atenţia cu o întrebare, tocmai pentru a ne provoca să punem în practică cele auzite: Ce face un pacient când iese din cabinetul medicului? Are reţeta în mână: o poate rupe şi arunca pe jos sau să meargă la farmacie şi să ia medicamentele. Şi mai poate să facă un lucru: să vină a doua şi a treia oară la medic. Să nu uităm să facem tratamentul! Să avem credinţă şi iubire din plin şi ne vom vindeca!
Încheierea sfintelor misiuni a avut loc în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00, prezidată de părintele Daniel Budău, paroh de Floreşti, alături de părintele decan Augustin Benchea, paroh al comunităţii din Pustiana, şi de părintele predicator Gheorghe Cojocaru. În încheiere, înainte de a primi binecuvântarea finală a sfintelor misiuni, părintele predicator ne-a învăţat şi ne-a îndemnat să ne rugăm mereu lui Dumnezeu, cu cei din familia noastră, spunându-i: "Doamne, dă-mi prospeţime în iubire! Doamne, dă-ne familii sfinte, dă-ne taţi sfinţi, mame sfinte, dă-ne copii ascultători şi respectuoşi, dă-ne tineri generoşi." Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Pr. Ştefan Bortă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 14-17 martie: Pustiana: Misiuni populare
