|
| Iaşi, Miercurea Cenuşii, 2023
Foto: Ovidiu Bişog |
Prin post, pomană şi rugăciune, să îl punem pe Cristos în centrul vieţii noastre
Preacucernici părinţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
În prima lectură din prima zi a Postului Mare, putem citi cuvintele profetului Ioel: "Chiar acum - oracolul Domnului - întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră" (2,12). Lectura ne invită să păşim pe un drum de întoarcere spre Domnul. Este un drum de convertire la care suntem chemaţi cu toţii: episcopi, preoţi, persoane consacrate, credincioşii laici. Vocea profetului Ioel, oracolul Domnului, ne vizează pe toţi. Toţi, indiferent de starea socială, de vârstă sau vocaţie, suntem invitaţi să facem paşi înainte pe drumul de convertire şi de apropiere de milostivirea lui Dumnezeu.
Postul Mare este o oportunitate de creştere spirituală care trebuie să implice întreaga noastră fiinţă. Prin post, pomană şi rugăciune ne putem întoarce la Dumnezeu "din toată inima", cu toată fiinţa noastră. Prin post exprimăm detaşarea de cele materiale şi ne amintim că nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (cf. Mt 4,4). Nu postim pentru a acumula mai mult pentru noi, ci pentru a fi mai generoşi cu ceilalţi. Postim pentru a avea din ce da de pomană, cu detaşare şi iubire. Atmosfera care îmbracă şi dă sens acestor gesturi, postul şi pomana, este aceea de rugăciune. Rugăciune ne apropie de cel care este ţinta spre care ne îndreptăm: Dumnezeu.
Este important în Postul Mare, precum şi în restul anului, să descoperim valoarea rugăciunii în familie, acasă. Rugăciunea aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în casă şi întăreşte comuniunea între persoane. Rugăciunea ajută la transmiterea credinţei către tinerele generaţii. Rugăciunea întăreşte în inimile noastre speranţa în Dumnezeul atotputernic şi iubitor care ne este alături. Rugăciunea ne ajută să îl punem pe Cristos în centrul vieţii noastre.
Convertirea, metanoia, înseamnă înainte de toate schimbarea gândirii, a vedea viaţa dintr-o nouă perspectivă. Înseamnă a-l pune pe Cristos în centru şi a vedea lucrurile în lumina lui. Pe acest Cristos îl întâlnim prezent în sacramente, prezent în rugăciune, prezent în cei săraci şi marginalizaţi. Când ne convertim la el din toată inima, viaţa, evenimentele, semenii, toate lucrurile sunt privite într-o lumină nouă, cristocentrică.
Anul acesta, 2025, se împlinesc 1700 de ani de la Conciliul din Niceea, primul conciliu ecumenic. A fost un conciliu care a afirmat credinţa adevărată în Cristos, Fiul lui Dumnezeu. A fost un conciliu care l-a pus în centru pe Cristos. În 325, primul Conciliu ecumenic a mărturisit în Crezul său că Fiul lui Dumnezeu este "născut, iar nu creat, de o fiinţă (homoousios - «de aceeaşi substanţă») cu Tatăl", şi l-a condamnat pe Arius, care afirma că "Fiul lui Dumnezeu a ieşit din neant", "dintr-o altă substanţă decât Tatăl".
La începutul secolului al IV-lea, acest Arius a dat naştere ereziei ce a primit numele de arianism. Conform lui Arius, Isus Cristos nu este Dumnezeu adevărat. Tot conform lui, chiar dacă Cristos preexista naşterii din Maria, el a fost creat în timp. Arius susţinea un monoteism strict, conform gândirii filosofice a vremii, potrivit căruia Cristos nu poate fi "Fiul lui Dumnezeu" în sens propriu, ci doar o fiinţă intermediară pe care Dumnezeu o foloseşte în relaţionarea cu fiinţa umană.
Conciliul de la Niceea a condamnat această poziţie a lui Arius. Pentru a rezolva controversa ariană, Părinţii conciliari au respins modelul monoteismului filosofic promovat de Arius, confirmând credinţa conform căreia Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este "de o singură fiinţă cu Tatăl". Această mărturisire a devenit baza credinţei comune creştine, având în vedere că acest Conciliul de la Niceea s-a desfăşurat într-o perioadă în care creştinătatea nu fusese încă sfâşiată de numeroasele schisme care vor avea loc ulterior.
Conciliul de la Niceea a explicat şi formulat adevărata doctrină a Bisericii. A apărat adevărul exprimat de Noul Testament. Isus a spus despre sine că este "una" cu Tatăl: "Eu şi Tatăl una suntem" (In 10, 30). Deja din prologul evanghelistului Ioan putem nota acest adevăr: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o" (In 1,1-5). Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul care era la început, "de o fiinţă cu Tatăl", "Dumnezeu din Dumnezeu", "născut, iar nu creat". Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul care era la Dumnezeu şi este Dumnezeu.
Conciliul de la Niceea este de mare actualitate, şi astăzi, la 1700 de ani de la acele evenimente. Şi astăzi avem nevoie să afirmăm şi să predicăm adevărurile de credinţă. Încă din anii '90, cardinalul Joseph Ratzinger spunea că adevărata provocare a contextului contemporan constă într-un "nou arianism" sau, cel puţin, într-un "nou nestorianism, destul de pronunţat". Aceste tendinţe ariene se manifestă mai ales în faptul că multe persoane, chiar şi printre creştini, cred în umanitatea lui Isus din Nazaret, dar au dificultăţi în a accepta pe deplin că Isus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, prezent printre noi cu puterea unui Înviat din morţi. Acesta este centrul credinţei noastre: Isus, da, este om, dar este şi Dumnezeu. Merită să trăieşti viaţa oferind-o lui, urmându-l cu orice preţ, pentru că el este Dumnezeu. Nu este un simplu învăţător, un rabin, un simplu înţelept. El este mult mai mult: el este unicul Fiu al Tatălui, născut din veşnicie, coborât în lume ca să ne mântuiască. De aceea, "Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl" (Fil 2,9-11).
Sfântul Atanasiu a suferit de mai multe ori exilul pentru că a apărat credinţa adevărată împotriva ereziei ariene. La Niceea, a rămas ferm, de partea adevărului, mărturisind că Isus este Dumnezeu adevărat. Citim în discursurile Sfântului Atanasiu învăţătura perenă despre divinitatea lui Cristos: "Oamenii căzuţi în mortalitate au fost făcuţi nemuritori şi conduşi de la moarte la viaţă de către el. Într-adevăr, în virtutea trupului pe care l-a asumat şi a învierii pe care a dobândit-o, a distrus moartea aşa cum face focul cu o frunzuliţă uscată. Aşadar, el a luat un trup muritor pentru ca acesta, făcut părtaş la Cuvânt, să moară pentru toţi. Fiind locuit de Cuvânt, trupul asumat a devenit nemuritor, iar prin înviere, a devenit remediu de nemurire pentru noi. A oferit morţii ca jertfă şi victimă preacurată trupul pe care l-a luat şi, oferindu-şi trupul pentru alţii, i-a eliberat de moarte pe semenii săi. Cuvântul lui Dumnezeu superior tuturor a oferit şi a consacrat pentru toţi templul trupului său şi a plătit morţii preţul care i se cuvenea. În felul acesta, Fiul nemuritor al lui Dumnezeu, solidar cu toţi datorită trupului comun, prin promisiunea învierii, i-a făcut nemuritori pe toţi cu titlu de dreptate."
Citim în Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Matei 16,13-16: "În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul Omului?» Ei i-au spus: Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi». El le-a spus: «Dar voi cine spuneţi că sunt?» Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: «Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!»" Aceasta este credinţa pe care ne-au transmis-o Sfinţii Părinţi de la Niceea. Aceasta este credinţa predicată de apostoli, mărturisită de sfinţii martiri, transmisă nouă de sfânta Biserică: Cristos este Fiul Tatălui, de o fiinţă cu Tatăl, este Fiul Dumnezeului celui Viu. Aceasta este credinţa pe care ne-au dat-o părinţii şi bunicii noştri. Aceasta este credinţa pe care dorim să o transmitem tinerelor generaţii.
Ca şi în timpul lui Isus, şi astăzi oamenii au diferite păreri despre el: unii văd în el un simplu învăţător, un profet, un Ilie, un Ieremia, un reformator social, un simplu înţelept sau un revoluţionar social. Unii nu îl cunosc deloc. Unii îl ştiu doar din auzite, dar nu l-au întâlnit niciodată în mod personal. Adevărul despre Cristos ni-l spun însă apostolul Petru şi Magisteriul Bisericii: Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Doar în numele lui Cristos este mântuirea, el este unicul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Poarta oilor prin care avem acces la staulul răscumpărării.
Celebrând 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea, începând timpul de har al Postului Mare, ne dorim să îl cunoaştem cât mai bine pe Cristos. Îl putem cunoaşte mai bine iubindu-l, citind despre el din Scripturi şi din cărţile religioase şi mai ales rugându-ne lui ca să ne lumineze mintea. Postul Mare ne poate ajuta să însufleţim în noi pasiunea pentru Cristos, acea pasiune cu care Sfinţii Părinţi de la Niceea au afirmat divinitatea lui Cristos, fiind discipoli misionari ai acestui adevăr.
Să fie şi în noi acea pasiune pentru Cristos care a fost în inima lui Atanasiu şi a Părinţilor de la Niceea! Şi pe noi Cristos ne cheamă să fim discipoli misionari ai adevărului său, prin cuvintele şi viaţa noastră. Ne cheamă să îl cunoaştem tot mai bine şi arătăm prin viaţa noastră că el este Dumnezeu adevărat, cel care ne ghidează viaţa şi ne aprinde inima de iubire şi zel misionar.
Pe toţi să ne binecuvânteze Dumnezeu cu un timp binecuvântat, trăit în post, pomană şi rugăciune, ca pregătire pentru sărbătorile pascale ce se apropie.
✠ Iosif Păuleţ,
episcop de Iaşi
* * *
Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2025: "Să mergem împreună în speranţă"
