|
| © Vatican Media |
Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 4. Primul apostolat
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Continuăm catehezele noastre; tema pe care am ales-o este "Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic". Pentru că a evangheliza nu înseamnă a spune: "Uite, blablabla" şi nimic mai mult; există o pasiune care te implică în întregime: mintea, inima, mâinile, a merge... în întregime, toată persoana este implicată în această proclamare a evangheliei, şi pentru aceasta vorbim de pasiunea de a evangheliza. După ce am văzut în Isus modelul şi maestrul vestirii, trecem astăzi la primii discipoli, ceea ce a au făcut discipolii. Evanghelia spune că Isus "a constituit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu el şi să-i trimită să predice" (Mc 3,14), două lucruri: pentru ca să fie cu el şi să-i trimită să predice. Există un aspect care pare contradictoriu: îi cheamă pentru ca să fie cu el şi pentru ca să meargă să predice. Ne-ar veni să spunem: ori una ori alta, ori a fi cu el, ori a merge. În schimb nu: pentru Isus nu există a merge fără a fi cu el şi nu există a fi cu el fără a merge. Nu este uşor să înţelegem asta, dar aşa este. Să încercăm să înţelegem un pic care este sensul cu care Isus spune aceste lucruri.
Înainte de toate nu există a merge fără a fi cu el: înainte de a-i trimite pe discipoli în misiune, Cristos - spune Evanghelia - îi "cheamă la el" (cf. Mt 10,1). Vestirea se naşte din întâlnirea cu Domnul; orice activitate creştină, mai ales misiunea, începe de acolo. Nu se învaţă într-o academie: nu! Începe de la întâlnirea cu Domnul. De fapt, a-l mărturisi înseamnă a-l iradia; dar, dacă nu primim lumina sa, vom fi stinşi; dacă nu-l frecventăm, ne vom duce pe noi înşine şi nu pe el - mă duc pe mine şi nu pe el -, şi totul va fi zadarnic. Aşadar, poate să ducă evanghelia lui Isus numai persoana care este cu el. Unul care nu este cu el nu poate duce evanghelia. Va duce idei, dar nu Evanghelia. La fel, însă, nu este a fi cu el fără a merge. De fapt, a-l urma pe Cristos nu este un fapt intimist: fără vestire, fără slujire, fără misiune relaţia cu Isus nu creşte. Observăm că în Evanghelie Domnul îi trimite pe discipoli înainte de a fi terminat pregătirea lor: puţin după ce i-a chemat, deja îi trimite! Asta înseamnă că experienţa misiunii face parte din formarea creştină. Aşadar, să ne amintim de aceste două momente constitutive pentru fiecare discipol: a fi cu Isus şi a merge, trimişi de Isus.
Chemându-i pe discipoli şi înainte de a-i trimite, Cristos le adresează un discurs, cunoscut ca "discurs misionar" - aşa se numeşte în Evanghelie. Se află la capitolul 10 din Evanghelia lui Matei şi este precum "constituţia" vestirii. Din acel discurs, pe care vă sfătuiesc să-l citiţi astăzi - este numai o mică pagină din Evanghelie -, scot trei aspecte: de ce să vestim, ce anume să vestim şi cum să vestim.
De ce să vestim. Motivaţia se află în cuvintele lui Isus, pe care ne va face bine să ni le amintim: "În dar aţi primit, în dar să daţi" (v. 8). Sunt aceste cuvinte. Dar de ce să vestim? Pentru că în dar am primit şi în dar trebuie să dau. Vestirea nu porneşte de la noi, ci de la frumuseţea a ceea ce am primit gratis, fără merit: a-l întâlni pe Isus, a-l cunoaşte, a descoperi că suntem iubiţi şi mântuiţi. Este un dar aşa de mare încât nu putem să-l ţinem pentru noi, simţim nevoia de a-l răspândi; însă în acelaşi stil, adică în gratuitate. Cu alte cuvinte: avem un dar, de aceea suntem chemaţi să devenim dar; am primit un dar şi vocaţia noastră este noi să devenim dar pentru ceilalţi; există în noi bucuria de a fi copii ai lui Dumnezeu, trebuie împărtăşită cu fraţii şi surorile care încă nu ştiu asta! Acesta este motivul vestirii. A merge şi a duce bucuria a ceea ce noi am primit.
Al doilea: aşadar, ce anume să vestim? Isus spune: "Predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»" (v. 7). Iată ce anume trebuie spus, înainte de toate şi în toate: Dumnezeu este aproape. Dar, nu uitaţi niciodată acest lucru: Dumnezeu a fost mereu aproape de popor, el însuşi a spus asta poporului. A spus aşa: "Priviţi, care Dumnezeu este aproape de naţiuni aşa cum eu sunt aproape de voi?". Apropierea este unul din lucrurile importante ale lui Dumnezeu. Sunt trei lucruri importante: apropiere, milostivire şi duioşie. Să nu uităm asta. Cine este Dumnezeu? Cel Apropiat, Cel Duios, Cel Milostiv. Aceasta este realitatea lui Dumnezeu. Noi, predicând, adesea îi invităm pe oameni să facă ceva, şi acest lucru este bun; dar să nu uităm că mesajul principal este că el este aproape: apropiere, milostivire şi duioşie. A primi iubirea lui Dumnezeu este mai dificil pentru că noi vrem să fim mereu în centru, noi vrem să fim protagonişti, suntem mai înclinaţi să facem decât să ne lăsăm plăsmuiţi, mai mult să vorbim decât să ascultăm. Dar, dacă pe primul loc este ceea ce facem, protagoniştii vom fi tot noi. În schimb vestirea trebuie să-i dea primatul lui Dumnezeu: a-i da primatul lui Dumnezeu, pe primul loc Dumnezeu, şi a da celorlalţi oportunitatea de a-l primi, de a ne da seama că el este aproape. Şi eu, în spate.
Al treilea punct: cum să vestim. Este aspectul asupra căruia Isus se lungeşte mai mult: cum să vestim, care este metoda, care trebuie să fie limbajul pentru a vesti; este semnificativ: ne spune că modul, stilul este esenţial în mărturie. Mărturia nu implică numai mintea şi a spune ceva, conceptele: nu. Implică totul, minte, inimă, mâini, totul, cele trei limbaje ale persoanei: limbajul gândirii, limbajul afectului şi limbajul acţiunii. Cele trei limbaje. Nu se poate evangheliza numai cu mintea sau numai cu inima sau numai cu mâinile. Implică totul. Şi, în stil, importantă este mărturia, cum ne vrea Isus. Spune aşa: "Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor" (v. 16). Nu ne cere să ştim să înfruntăm lupii, adică să fim capabili să argumentăm, că contrazicem şi să ne apărăm: nu. Noi am gândi aşa: devenim relevanţi, numeroşi, prestigioşi şi lumea ne va asculta şi ne va respecta şi vom învinge lupiii: nu, nu este aşa. Nu, vă trimit ca pe nişte oi, ca pe nişte miei - acest lucru este important. Dacă tu nu vrei să fii oaie, nu te va apăra Domnul de lupi. Descurcă-te cum poţi. Dar dacă tu eşti oaie, fii sigur că Domnul te va apăra de lupi. A fi umili. Ne cere să fim aşa, să fim blânzi şi cu voinţa de a fi nevinovaţi, de a fi dispuşi la sacrificiu; de fapt, asta reprezintă mielul: blândeţe, nevinovăţie, dăruire, duioşie. Şi el, Păstorul, va recunoaşte mieii săi şi îi va ocroti de lupi. În schimb, mieii îmbrăcaţi în lupi sunt demascaţi şi defăimaţi. Un Părinte al Bisericii scria: "Cât timp vom fi miei, vom învinge şi, chiar dacă vom fi înconjuraţi de lupi numeroşi, vom reuşi să-i depăşim. Dar dacă vom deveni lupi vom fi înfrânţi, pentru că vom fi lipsiţi de ajutorul păstorului. El nu paşte lupi, ci miei" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 33 despre Evanghelia lui Matei). Dacă eu vreau să fiu al Domnului, trebuie să las ca el să fie păstorul meu şi el nu este păstor de lupi, este păstor de miei, blânzi, umili, iubitori faţă de Dumnezeu.
Tot despre cum să vestim, este uimitor că Isus, în loc să prescrie ce să se ia în misiune, spune ce să nu se ia. Uneori, unul vede vreun apostol, vreo persoană care se mută, vreun creştin care spune că este apostol şi şi-a dat viaţa Domnului, şi ia cu el atâtea bagaje: dar acest lucru nu este al Domnului, Domnul te uşurează de echipament şi spune ce anume să nu iei: "Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag" (v. 9-10). Să nu se ia nimic. Spune să nu ne sprijinim pe certitudinile materiale, să mergem în lume fără mondenitate. Acest lucru trebuie spus: eu merg în lume nu cu stilul lumii, nu cu valorile lumii, nu cu mondenitatea - pentru Biserică, a cădea în mondenitate este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Merg cu simplitate. Iată cum se vesteşte: mai mult arătându-l pe Isus decât vorbind despre Isus. Şi cum îl arătăm pe Isus? Cu mărturia noastră. Şi în sfârşit, mergând împreună, în comunitate: Domnul îi trimite pe toţi discipolii, dar niciunul nu merge singur. Biserica apostolică este în întregime misionară şi în misiune regăseşte unitatea sa. Aşadar: a merge blânzi şi buni ca mieii, aceasta este cheia succesului evanghelizării. Să primim aceste invitaţii ale lui Isus: cuvintele sale să fie punctul nostru de referinţă.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
În cadrul audienţei generale a Sfântului Părinte Papa Francisc de miercuri, 15 februarie 2023, din Aula "Paul al VI-lea" de la Vatican, PS Iosif Păuleţ, episcopul Diecezei de Iaşi, i-a însoţit pe seminariştii şi preoţii formatori de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, care sunt prezenţi la Roma în pelerinaj (10-16 februarie 2023), împreună cu pr. Ştefan Lupu, rectorul Seminarului Mare din Iaşi. Cu această ocazie, la finalul audienţei, PS Iosif Păuleţ l-a salutat personal pe Papa Francisc.
Audienţa generală a fost transmisă în direct cu traducere simultană şi comentarii din studiourile Radio ERCIS FM şi poate fi urmărită aici.
