PS Iosif Păuleţ: Scrisoare pastorală
Către toţi preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii Diecezei de Iaşi
Părtaşi la viaţa Bisericii
Sfinţiile Voastre,
dragi persoane consacrate,
iubiţi credincioşi,
Cu ajutorul Domnului, iată-ne la începutul unui nou an liturgic şi pastoral! Este o nouă oportunitate pe care ne-o oferă Dumnezeu, aceea de a înainta cu perseverenţă pe drumul credinţei, mergând împreună pe calea speranţei şi a iubirii.
Încă o dată începutul noului an liturgic este marcat de nesiguranţă şi suferinţă. Este o situaţie care continuă să ne invite la prudenţă şi să ne ceară să ne asumăm noi angajamente, atât la nivel personal, cât şi comunitar. Suntem într-un moment în care reacţia la imprevizibil nu se mai poate exprima doar prin aşteptarea ca totul să se întoarcă repede la situaţia pe care o trăiam înainte. Nu putem decât să acceptăm că unele lucruri s-au schimbat, probabil, într-o manieră ireversibilă. În special, ne dăm seama că nu putem privi cu seninătate spre viitor fără o reflecţie profundă asupra reperelor şi fundamentelor pe care să ne construim întreaga noastră existenţă personală şi comunitară.
Dar există, cu siguranţă, şi multe aspecte pozitive pe care avem ocazia să le experimentăm în mijlocul acestei inedite şi neaşteptate situaţii sanitare pe care o traversăm. După mulţi ani de individualism exacerbat, care ne-a fost propus în orice context şi în diferite forme de cultura contemporană, în ultima perioadă am redescoperit necesitatea şi bucuria de a fi şi a merge împreună cu ceilalţi, conştienţi fiind, aşa cum spunea Papa Francisc, că toţi ne aflăm în aceeaşi barcă, "cu toţii fragili şi dezorientaţi, dar, în acelaşi timp, importanţi şi necesari, cu toţii chemaţi să vâslim împreună, având nevoie de a ne susţine unii pe alţii" (Papa Francisc, Moment de rugăciune în Piaţa Sfântul Petru, 27 martie 2020). Am putut experimenta că, într-adevăr, "nu este bine ca omul să fie singur" (cf. Gen 2,18), dar nu este bine nici ca omul să creadă de unul singur. Tocmai de aceea am simţit lipsa ocaziilor de a ne întâlni unii cu alţii pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu, a celebra misterele credinţei noastre şi a trăi slujirea binelui comun. Ne-a lipsit semnul păcii şi atingerea unei mâini care să ne binecuvânteze, vibraţia vocii unui prieten care cântă alături de noi acelaşi psalm, bucuria de a-i putea ajuta pe ceilalţi fără restricţii şi bariere. Toate acestea ne-au vorbit nu doar despre dimensiunea socială a oricărei fiinţe umane, ci şi despre viaţa de credinţă a creştinului, care are o profundă amprentă socială şi comunitară. Dacă este adevărat că nimeni nu se salvează singur, este la fel de adevărat că nimeni nu crede singur şi nimeni nu-şi poate trăi credinţa făcând abstracţie de ceilalţi fraţi care cred.
În acest sens, ne bucurăm că invitaţia pe care Sfântul Părinte Papa Francisc ne-a făcut-o la 1 iunie 2019, la Iaşi, aceea de a merge împreună, ne este repropusă acum ca parcurs sinodal, pe care suntem chemaţi să-l întreprindem împreună, "pentru a trăi experienţa unei Biserici care primeşte şi oferă darul unităţii şi se deschide la glasul Duhului" (Papa Francisc, Discurs la momentul de reflecţie pentru începutul parcursului sinodal, 9 octombrie 2021).
"Pentru o Biserică sinodală: participare, comuniune, misiune" - aceasta este tema şi motoul Adunării generale a Sinodului Episcopilor, care se va desfăşura la Roma în luna octombrie a anului 2023, dar a cărei pregătire a început deja în fiecare Biserică locală, la data de 17 octombrie a.c. În mijlocul dificultăţilor cu care ne confruntăm şi al provocărilor care ne ies în cale, suntem chemaţi să descoperim că nu suntem singuri şi că doar ascultându-ne unii pe alţii, trăind în comuniune şi participând la aceeaşi misiune a Bisericii, putem merge cu adevărat împreună pe calea speranţei.
Ca Biserică locală, ne vom lăsa călăuziţi în noul an liturgic şi pastoral de tematica sugerată de Papa Francisc. Astfel, sub motoul "Părtaşi la viaţa Bisericii", vom încerca să aprofundăm sensul apartenenţei noastre la marea familie a lui Dumnezeu, relaţiile de comuniune care există între toţi cei botezaţi şi responsabilitatea care ne revine fiecăruia de a participa la binele Bisericii pe care o formăm împreună.
Împreună suntem Trupul lui Cristos
Unitatea, comuniunea şi vitalitatea sunt dimensiuni esenţiale şi constitutive ale Bisericii. Toţi creştinii, în virtutea botezului primit, sunt uniţi cu Cristos şi formează împreună Biserica sa, fiind chemaţi să participe în mod activ la viaţa şi la misiunea sa. Acest lucru ni-l arată Sfântul Apostol Paul prin intermediul imaginii atât de sugestive a trupului:
Căci, după cum într-un singur trup sunt multe membre, însă nu toate membrele au aceeaşi funcţie, tot aşa noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos şi membre unii altora. Dar avem daruri diferite după harul care ne-a fost dat (Rom 12,4-6).
Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun. [...] Aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a fi un [singur] trup... Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un membru, toate se bucură cu el. Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte (1Cor 12,7.12-13.26-27).
Imaginea trupului pune în evidenţă, în primul rând, unitatea profundă care există în sânul comunităţii celor botezaţi: însufleţiţi de Duhul Sfânt, toţi participăm la viaţa divină a lui Cristos, formăm un singur trup şi suntem membre unii altora. Este vorba despre o unitate atât de profundă şi radicală, încât nu este posibil să ne gândim la un creştin fără a ne gândi imediat la relaţia de fraternitate care îl uneşte cu ceilalţi botezaţi, cu întreaga comunitate creştină. În bisericile noastre cântăm atât de frumos: Toţi formăm un singur trup şi avem acelaşi Duh, Duhul Sfânt al dragostei. Această unitate pe care o formăm cu toţii în jurul lui Cristos reprezintă fundamentul participării noastre la viaţa Bisericii, a comuniunii care există între noi şi a misiunii pe care am primit-o: de a sluji acolo unde Dumnezeu ne cheamă pe fiecare. Astfel, fiecare dintre noi se poate întreba: Mă simt cu adevărat parte a Bisericii? Mă interesează binele ei? Cum trăiesc apartenenţa mea la Biserica lui Cristos? Dacă suntem membre unii altora, reuşesc să cultiv comuniunea cu ceilalţi credincioşi? Cum particip la viaţa Bisericii?
De asemenea, imaginea trupului ne ajută să înţelegem că această unitate este a unui organism viu. Comunitatea creştină este formată din relaţii active şi personale, prin intermediul cărora fiecare îşi defineşte identitatea creştină plecând de la ceea ce primeşte de la ceilalţi şi reuşeşte să ofere celorlalţi. Cuvintele Sfântului Paul ne vorbesc despre faptul că niciun botezat nu se poate confunda cu ceilalţi şi nici nu se poate stinge într-o masă anonimă. Dimpotrivă, fiecare are singularitatea şi rolul său specific, un bagaj de daruri primite din partea Duhului Sfânt, pe care este chemat să le pună la dispoziţia întregului trup, care este comunitatea: "fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun", "avem daruri diferite după harul care ne-a fost dat". Astfel, fiecare creştin poartă în sine şi cu sine o inestimabilă valoare şi un mare dar pe care este chemat să-l pună în slujba celorlalţi pentru creşterea întregii comunităţi. Ne putem întreba din nou: Cum aş putea să pun în slujba Bisericii darurile pe care le-am primit? Cum pot fi util comunităţii din care fac parte? Ce mă împiedică să mă implic mai mult pentru binele comun?
Împreună suntem Biserica lui Cristos - această conştiinţă de apartenenţă să ne însufleţească şi să ne ajute să punem în slujba celorlalţi darurile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat fiecăruia.
Împreună participăm la viaţa şi misiunea Bisericii
În scrisoarea pastorală pe care am trimis-o anul trecut, la începutul anului liturgic, intitulată Împreună pe calea speranţei, vorbeam despre chemarea Domnului care ne conduce să privim comunităţile noastre ca "laboratoare ale speranţei" în care să se nască şi să se alimenteze experienţe vii de trăire a credinţei, de fraternitate şi de implicare în ajutorarea semenilor. Este cu adevărat important să fie încurajate acele structuri, instrumente şi itinerare capabile să ne ajute să ne simţim Biserică, familie a lui Dumnezeu, fraţi şi surori în Cristos Domnul.
Plecând de la necesitatea şi responsabilitatea de a ne implica împreună în viaţa Bisericii şi de a participa la misiunea sa în lume, doresc să subliniez în continuare câteva modalităţi concrete pe care le avem la îndemână pentru ca fiecare să experimenteze bucuria de a fi un membru viu în Biserica lui Cristos.
Forţa şi bucuria celebrării euharistice
Biserica, trupul mistic al lui Cristos, înainte de toate, se reuneşte în rugăciune pentru a-l preamări pe Dumnezeu. Înainte de a visa la o Biserică mai fidelă lui Cristos, de a împărtăşi ideile noastre şi de a asculta ceea ce Duhul Sfânt şopteşte celorlalţi spre binele tuturor, suntem îndemnaţi să ne regăsim împreună în celebrarea Sfintei Liturghii şi a sacramentelor, în practicarea devoţiunilor şi în manifestarea publică a credinţei. Suntem chemaţi să învingem dificultăţile cauzate de pandemie retrezind în noi dorinţa profundă de comuniune, care găseşte în propria comunitate chipul Bisericii lui Cristos care ştie să adore, să contemple şi să înalţe cântări de laudă. Cu prudenţa necesară şi cu respectarea normelor sanitare, să ne regăsim în jurul altarului lui Cristos pentru a hrăni credinţa noastră din izvorul nesecat al Euharistiei şi pentru a putea creşte astfel în comuniune, participare şi misiune.
Valorizarea asociaţiilor de laici şi a organismelor de participare
Asociaţiile de laici reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace prin intermediul cărora credincioşii au posibilitatea să participe la viaţa şi la misiunea Bisericii. De aceea, este important ca acestea să fie promovate şi încurajate, astfel încât să poată demara proiecte concrete care să dinamizeze viaţa comunităţilor noastre.
De asemenea, reiau îndemnul pe care l-am transmis în precedentele scrisori pastorale, cu privire la preocuparea de a încuraja activitatea caritabilă a Bisericii, chiar şi prin crearea unor structuri permanente, cum ar fi "caritasurile parohiale". Acest lucru ne va ajuta să experimentăm şi mai mult realitatea de a fi Biserică, adică o comunitate de fraţi.
Un rol deosebit în promovarea coresponsabilităţii în Biserică îl au organismele diecezane şi parohiale de participare: Consiliul prezbiteral, Consiliul pastoral diecezan, Consiliul pastoral parohial, Consiliul pentru probleme economice. Este necesară valorizarea acestor structuri pentru a putea fi o Biserică cu adevărat sinodală, care ştie să asculte inspiraţiile Duhului Sfânt.
Participare la parcursul sinodal din Biserica noastră locală
Papa Francisc doreşte ca până în luna august a anului 2022 toate diecezele să trăiască un parcurs de reflecţie asupra modului în care Biserica răspunde la chemarea lui Dumnezeu şi îşi îndeplineşte misiunea. Astfel, prin glasul Sfântului Părinte, Biserica invită pe fiecare în parte - păstori, persoane consacrate, laici - să reflecteze asupra unei teme decisive pentru viaţa şi misiunea ei pornind de la următoarele întrebări: Cum se realizează astăzi acest "a merge împreună" la diferite niveluri, permiţând Bisericii să proclame evanghelia? Ce paşi ne îndeamnă Duhul Sfânt să facem pentru a creşte ca Biserică sinodală?
Vă invităm pe fiecare în parte să aprofundaţi aceste întrebări în familie, în grupurile parohiale, în comunităţile călugăreşti, în asociaţiile bisericeşti etc., cu deschiderea de a-i asculta pe toţi şi de a discerne ceea ce Duhul vrea să spună Bisericii. Vă îndemnăm, în mod special, să participaţi la întâlnirile parohiale şi diecezane ce vor fi propuse de-a lungul parcursul sinodal diecezan în dorinţa de a oferi oportunitatea de a asculta şi de a fi ascultat, pentru a contribui la edificarea poporului lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt să ne călăuzească şi să ne ajute ca fiecare dintre noi să putem da ce-i mai bun din noi participând la viaţa propriei comunităţi, cultivând sensul apartenenţei la o unică viaţă eclezială, oferind propria contribuţie prin ascultare şi dialog.
Vă încredinţez pe toţi mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului Iosif şi a tuturor patronilor noştri cereşti şi vă urez, împreună cu Papa Francisc: "Drum bun împreună! Fie ca să putem fi pelerini îndrăgostiţi de evanghelie, deschişi la surprizele Duhului Sfânt. Să nu pierdem ocaziile de har ale întâlnirii, ascultării reciproce, discernământului. Cu bucuria de a şti că, în timp ce îl căutăm pe Domnul, el este primul care ne vine în întâmpinare cu iubirea" (Papa Francisc, Predica la Liturghia de deschidere a Sinodului, 10 octombrie 2021).
Iaşi, 26 noiembrie 2021
Cu dragoste frăţească,
† Iosif Păuleţ,
episcop de Iaşi
* * *
Alte scrisori pastorale ale episcopului de Iaşi sunt publicate în sectiunea: "Biblioteca" la pagina Documente episcopale.
* * *
ERCIS FM: Interviu cu PS Iosif Păuleţ, despre noul an pastoral şi despre scrisoarea pastorală "Părtaşi la viaţa Bisericii" (30 noiembrie)
