Preoţi înmormântaţi în Moldova (XIV): Săbăoani

Preoţi înmormântaţi în Moldova (XIV): Săbăoani

Cu scopul de a recupera memoria preoţilor înmormântaţi în Moldova, continuăm să-i descoperim pe cei care odihnesc în Săbăoani.

În ziua de 22 decembrie 2014 am ajuns la Săbăoani cu ocazia înmormântării lui Dumitru Robu. După înmormântare am încercat să studiez arhiva parohială. Un seminarist din anul pastoral mi-a spus că nu are voie să deschidă dulapul cu registre. L-am aşteptat pe pr. Toma Encuţă, parohul comunităţii, care mi-a pus arhiva la dispoziţie. Cele mai vechi registre sunt din anul 1901. Cele dinainte au fost confiscate de comunişti şi se găsesc la Arhivele Statului din Piatra Neamţ. Un document din 1907 notează că existau registre începând cu anul 1796 (AERC Iaşi, dosar 6/1907, Săbăoani, p. 39). Prin urmare, dintre cei 13 preoţi decedaţi şi înmormântaţi în comunitate doar pentru 9 am găsit informaţii în Arhiva Parohiei Săbăoani.

În anul 1907, pr. Graţian Carpati, cel care a completat chestionarul trimis de episcop, notează că în biserică este "un mormânt departe de altar, pr. Liverotti" (AERC Iaşi, dosar 6/1907, p. 13). Într-adevăr, în biserica terminată de zidit în anul 1902, pe partea dreaptă, lângă confesionalul din faţă, este înmormântat pr. Caietan Liverotti. Pe placa de marmură într-un desen, având sus crucea iar în partea de jos un cap de mort, este notat: "Resurectionem expectans / jacet hic corpus / R-ssimi P.M. Cajetani Liverotti / Ord. Min. Conv. / qui / missionarii apostolici XXXVIII an. / Dioec Jassien vicarii generalis / apostolici dein administratoris / muneribus functus / Deo optimo maximo / tribus aedificatis ecclesiis / Săbăoani, Pildeşti, Corhana / vicarii tandem generalis / titulo decoratus / aetatis suae anno LXII / die XXVI Julii MCMII / Meritorum plenus / anima Deo redidit / Confratres moerentes posuere". ("Aici se odihneşte aşteptând învierea corpul părintelui P.M. Cajetan Liverotti din Ordinul Minorilor Conventuali, care după ce a îndeplinit dregătoria de misionar apostolic 38 de ani în dieceza ieşeană, de vicar general apostolic, şi apoi de administrator; după ce a zidit Celui Preaînalt 3 biserici: la Săbăoani, la Pildeşti şi la Corhana; în sfârşit după ce a fost onorat cu titlul de vicar general, plin fiind de merite şi-a dat sufletul lui Dumnezeu în ziua de 26 iulie 1902, fiind în etate de 62 de ani": Calendar pe anul 1903 pentru romano-catolicii de ritul latin în Moldova, Bacău, 1902, p. 36-39).

Registrul răposaţilor arată că părintele a murit la 26 iulie 1902, ora 6 după-amiază. Era fiul lui Vincenţiu Liverotti şi al Marianei Mastrocola. S-a născut la Loro Piceno, provincia Macerata (Italia). A fost paroh la Săbăoani 18 ani, iar în Misiune 38 de ani. A lucrat pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor, a zidit trei biserici: Săbăoani, Pildeşti şi Corhana, pentru care a pus la dispoziţie economiile sale, circa 80 de mii de franci. Părintele Ioan Batista Occhipinti l-a spovedit şi i-a dat viaticul, iar pr. Iosif Corradini i-a dat Ungerea sfântă. A trecut la Domnul la 62 de ani (era născut la 9 septembrie 1840, n.n.) în prezenţa confraţilor săi: pr. I. Corradini şi pr. Vincenţiu Vella. A fost înmormântat la 29 iulie în biserică, în faţa altarului "Sfântul Iosif". Episcopul Dominic Jaquet a pus placa de marmură deasupra mormântului. Au fost prezenţi toţi preoţii din teritoriu (conventuali, iezuiţi şi diecezani) şi o mare mulţime de credincioşi. A fost prezent şi pr. Anton Caneve, ministru provincial, care a cântat Liturghia şi a binecuvântat mormântul. (Liber matrimonorum, baptizatorum, mortuorum 1901-1903, vol. I, p. 142, poziţia 87).

La cimitir am mers cu pr. Eugen Robu. Împreună cu el şi ajutaţi de bunica lui am găsit mormintele a şapte preoţi. Zăpada se putea observa peste tot. Singurul preot despre care se ştie că e înmormântat în cimitirul din Săbăoani şi nu a fost găsit este pr. Celestin Vaes. Registrul morţilor precizează că a murit la 21 ianuarie 1947, în casa parohială, la 74 de ani. S-a născut în Belgia. A fost înmormântat la 25 ianuarie. (Liber mortuorum 1932-1964, vol. VI, p. 427, poziţia 5). Conform Necrologului s-a născut la 13 octombrie 1873 la Bruxelles (Belgia), a fost hirotonit la 29 iunie 1898 la Louvain (Pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, Necrolog, Editura "Presa Bună", 2001, p. 33).

Patru morminte sunt în cimitirul vechi, în spatele crucii mari. Trei cruci sunt din piatră aşezate pe un soclu de beton. Scrisul de pe ele se poate descifra cu greu. A patra este din mozaic aşezată pe un soclu.

Odinioară aici era centrul cimitirului. Acum, prin mărirea cimitirului, crucea mare, pusă, după cum este notat pe ea, în anul 1908 de o familie (cu inscripţia "Ne închinăm ţie / Cristoase / şi te bine / cuvântăm. / Această cruce a fost făcută / la 1 august 1908 de / Giurgi Percă Ghiuzan / şi soţia sa / Maria Gi. P. Ghiuzan"), a ajunsă să fie într-o margine. Toate cele patru morminte sunt împrejmuite cu un gard din fier beton aşezat pe un soclu de beton. În interior în partea opusă curcilor se înalţă cinci copaci.

În stânga, pe prima cruce este notat: "IHS / preot Graţian / Carpati Săsăreanu / 1854 / 1919 / RIP". Registrul precizează că părintele era numit înainte Săsăreanu, era din Transilvania şi a administrat Parohia Săbăoani din 1905. A decedat la 22 iunie 1919 la 65 de ani; a fost înmormântat la 25 iunie, fiind prezenţi 14 preoţi; a fost îngrijit la 19 iunie. (Liber mortuorum 1918-1942, vol. II, poziţia 62). Alte surse notează că s-a născut la 21 martie 1853 la Nogvaroş (Sălaj) sau la Magyoros, comuna Satumare, districtul Baia Mare. A fost hirotonit la 31 decembrie 1881. A murit de pneumonie. După Liturghia şi predica din duminica Sfintei Treimi (1/14 iunie 1919) s-a simţit slăbit, a fost dus în casa parohială şi după opt zile, primind sfintele taine, a trecut la Domnul. Liturghia a fost celebrată de pr. Petru Neumann, delegat provincial, asistat de pr. Celestin Vaes şi de pr. Anton Gabor. Discursul funebru a fost rostit de pr. Francisc Mattas. ("Viaţa", iulie 1919, p. 89-97; Pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, Necrolog, Editura "Presa Bună", 2001, p. 137; "Calendarul catolic pe anul 1920", anul al XVI-lea, Iaşi, Editura Societăţii Catolice "Presa Bună", p. 70-71).

Pe următoarea cruce stă scris: "IHS / preot / Eduard Theiner / 1837-1906 / RIP". Registrul completează: Paul (Eduard) Theiner a murit la 27 martie 1906, la 59 de ani, în casa Conventului din Săbăoani. A fost înmormântat în cimitir la 28 martie de pr. Alfons Weber. S-a spovedit la 17 martie, a primit viaticul la 18 martie şi Ungerea bolnavilor la 19 martie de la pr. Graţian Carpati. (Liber mortuorum 1904-1925, vol. I, p. 42, poziţia 24). Din altă sursă se ştie că s-a născut la 28 august 1847 la Freudenthal (Austria) şi a fost hirotonit la 25 iulie 1871 (Pr. Iosif Gabor, pr. Iosif Simon, Necrolog, Editura "Presa Bună", 2001, p. 83).

În partea de sus a celei de-a treia cruci era legată cu panglică tricoloră o coroană. Dând coroana în partea cealaltă am descoperit notat: "IHS / preot / Ioan Gârleanu / 1892-1944 / RIP". În registru este o pagină specială cu un chenar în care era notat că părintele a decedat în Conventul din Săbăoani la 15 martie 1944 după o boală lungă care a fost suportată cu răbdare. S-a născut la 22 martie 1892 la Butea. La 18 martie 1944 a fost înmormântat în cimitir de către ep. Mihai Robu înconjurat de 25 de preoţi şi de mult popor din Săbăoani şi din satele apropiate. Cel care a predicat a fost pr. Anton Bişoc, guardian, ex-provincial. Acelaşi preot la 12 martie l-a spovedit şi i-a dat viaticul. În aceeaşi zi, pr. Celestin Vaes i-a dat Ungerea sfântă în prezenţa tuturor fraţilor din convent. Pe partea celalată este fotografia părintelui preluată din revista "Viaţa" sub care este notat: "Închinăm acest număr al revistei Viaţa apărut pe malurile Crişului Negru - simbol al doliului nostru - în amintirea mult iubitului şi regretatului părinte Ioan M. Gârleanu". (Liber mortuorum 1932-1964, vol. VI, p. 344, poziţia 50). E vorba de revista "Viaţa" din iunie 1944. Data naşterii este notată greşit (22 mai) în Necrolog (p. 73) şi în Agenda liturgică.

Pe a patra cruce stă scris: "+ / Aici aşteaptă învierea / pr. dr. / Mihai Dămoc / O.F.M.C. / 1903 1969 / profesor, director, superior, / provincial, paroh. / Recunoştinţă veşnică / familia şi confraţii". Părintele a decedat la 7 martie 1969 la Popeşti Leordeni, la 65 de ani, îngrijit cu sfintele taine. Cauza morţii: "ateroscleroză cerebrală; hemoragie cerebrală". A fost înmormântat la 11 martie 1969 de pr. Petru Andrei. (Liber mortuorum 1965-1972, vol. VII, p. 59, poziţia 13). În partea cealaltă a crucii este notat numele preotului. Necrologul (p. 67). consemnează că s-a născut la 25 martie 1904 la Săbăoani, a fost sfinţit preot la 7 iulie 1929 la Roma. Avea şi numele de Francisc. A făcut în două rânduri închisoare sub comunişti.

În apropierea celor patru morminte se află o cruce veche a unui erou, dar nu se mai poate descifra scrisul.

În căutarea celorlalte morminte, ne-am deplasat spre aleea principală care duce spre intrarea capelei construită în cimitir începând cu anul 2013 de pr. Toma Encuţă.

Lângă alee se află cavoul familiei Vârgă. Aici ni s-a spus că este înmormântat şi pr. Francisc Vârgă, deşi pe cruce nu este notat. "Nu s-a mai scris, dar se află acolo", a spus bunica părintelui Eugen Robu, în vârstă de 74 de ani. Este de fapt un cavou cu o prelungire (a doua intrare cu uşi de tablă) care iese din cadrul pe care-l creează gardul din fier beton. Sub cruce se află placa de marmură care notează: "Sub umbra acestei cruci odihnesc / în Domnul / Vârgă Petru n. 1881 m. 1951 / Vârgă Magdalena 1887-1971 / Peste tristele morminte / Când vei trece călător / Să-ţi aduci atunci aminte / Că şi tu eşti muritor". Pr. Francisc Vârgă a decedat la 26 martie 1982 la Săbăoani, la 66 de ani, îngrijit cu sfintele taine sub condiţie. Era preot pensionar. A fost înmormântat la 30 martie 1982 de vicarul general Alois Fechet. (Liber mortuorum 1980-1987, vol. IX, p. 26, poziţia 24). Necrologul (p. 82) consemnează că s-a născut la 6 februarie 1916 la Săbăoani (v. şi "Lumina creştinului" nr. 7-8/1939, p. 120), a fost hirotonit la 24 iunie 1939 la Iaşi. În Agenda liturgică data naşterii este notată greşit (16 februarie), iar în Necrolog locul morţii (Gherăeşti).

Pe aceeaşi parte a aleii, faţă în faţă cu o altă cruce mare, pr. Egen Robu a descoperit mormintele preoţilor Bernardin Romila şi Anton Gabor, ambele înconjurate cu acelaşi soclu din beton pe care sunt aşezate şi curcile din mozaic. Prima cruce înspre alee aparţine pr. Romila. Placa de marmură de sub ea poartă înscrisul: "Aici aşteaptă învierea morţilor / preot / Romila Bernardin / O.M.C. / * 5 XI 1904 / + 3 VI 1984 / Să se odihnească în pace". Pr. dr. Bernardin Romila era din Huşi şi avea 80 de ani. A fost de mai multe ori îngrijit cu sfintele taine de pr. Eugen Diac şi pr. Gheorghe Patraşcu. La înmormântare de la 6 iunie 1984 au luat parte circa 100 de preoţi, în frunte cu Mons. Petru Gherghel şi Ioan Robu. În registru este lipită şi amintirea care s-a dat cu ocazia înmormântării. Lângă fotografia părintelui în partea dreaptă este notat: "Lăudaţi pe Domnul toate popoarele. Preot Romila Bernardin, născut 6.XI.1904 - Huşi. Sfinţit preot: 1929 - Roma. Jubileu 50 ani preoţie în 1979 - Săbăoani. Paroh Hălăuceşti 1939, paroh Adjudeni 1944, duhovnic 40 de ani Săbăoani. Doctor în sfânta teologie. Decedat 3.VI.1984 - Săbăoani. Vârsta - 80 de ani viaţă. 55 ani preoţie exemplară. Recunoştinţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu". (Liber mortuorum 1980-1987, vol. IX, p. 58, poziţia 40). De remarcat diferenţa de o zi cu privire la ziua naşterii.

Placa de marmură de sub a doua cruce are notat: "Aici aşteaptă învierea / morţilor / pr. Anton Gabor / * 28 I 1925 + 22 II 2004 / Cred că Răscumpărătorul / meu trăieşte / şi în ziua cea din urmă / din pământ voi învia". Părintele s-a născut la Buhonca, a fost hirotonit la 1 iunie 1958 la Alba-Iulia. A decedat la 22 februarie 2004 în casa parohială din Săbăoani. A murit de insuficienţă cardiacă şi cancer, fiind îngrijit cu sfintele taine. A fost înmormântat la 24 februarie 2004, Liturghia fiind prezidată de PS Aurel Percă. (Matricola de înmormântări, vol. XIII, p. 31, poziţia 20).

Despre patru preoţi, deşi sunt informaţii că au decedat în Săbăoani, nu se mai ştie nimic. Au avut loc prea multe transformări şi a trecut prea mult timp ca amintirea acestora să se mai păstreze. Pr. Otto Horwat, OFMConv., decedat la 4 ianuarie 1731, este posibil să fie înmormântat în locul care în mod comun se cheamă Berindeşti, adică în vatra veche a satului. La săpăturile care s-au făcut acolo s-a descoperit un mormânt al unui preot, confundat la acel timp cu mormântul arhiepiscopului Marco Bandini.

Deşi săbăonenii au început să se mute în jurul anului 1700 pe vatra nouă, până acum abia începând cu anul 1762 avem prima informaţie că în Săbăoani, lângă biserică şi casa parohială exista cimitir, toate înconjurate cu gard. Informaţii despre biserică şi casa parohială sunt din anii 1741, 1744, 1745, 1746 (Săbăoani, p. 68-71). Într-un mormânt din vatra veche a satului s-a descoperit o monedă emisă în 1734 (Săbăoani, p. 64, nota 174), ceea ce arată că mult timp după 1700 cei răposaţi încă se mai înmormântau aici.

Pr. Iosif Carisi de Corregio, decedat la 21 mai 1774 de ciumă, pr. Andrei del Chiari, originar din Italia, decedat la 27 martie 1818 sau la 18 ianuarie 1818 (Tocănel, p. 164) de febră tifoidă, şi pr. Nazaren Bolli, OFMConv., decedat la 21 sau 26 aprilie 1867 înecat în Siret, este posibil să fie înmormântaţi în cimitirul care a fost în jurul bisericii sau în biserica veche care a existat înainte de cea de azi. Despre ultimul există o informaţie că ar fi adus în biserica nouă, dar astăzi nu se mai ştie unde. În "Istoricul bisericii romano-catolice din Săbăoani" care se află într-un inventar scris probabil în anul 1974, pr. Carmil Gherghel consemnează: "În interiorul bisericii se află mormintele pr. Nazaren Bolli + 1867 şi a pr. Cajetan Liverotti + 1902". Cu siguranţă, informaţii suplimentare, cel puţin pentru ultimii doi preoţi, vor veni din consultarea registrelor care se află în Arhivele Statului din Piatra Neamţ.

În Săbăoani există numeroase cruci sau munumente care amintesc de diferite evenimente: crucea din piatră din curtea bisericii, crucea de la gară, crucea dinspre Pildeşti, crucea ciumaţilor, monumentul eroilor etc. În apropierea bisericii se află monumentul dedicat ţăranilor căzuţi în timpul confruntărilor din aprilie 1831. A fost sfinţit la 7 august 2011. Numele a 40 de persoane care au murit în răscoala din 1831 au fost notate pe acest monument realizat de sculptorul Florin Zaharescu.