Vineri, 7 ianuarie 2011, a avut loc prima întâlnire din acest an a tinerilor AC din Pildeşti cu simpatizanţii din comunitate, pentru a discuta şi a reflecta pe o temă foarte actuală în dieceza noastră şi anume familia. Cateheza a fost intitulată: "Eu şi familia mea".
După o scurtă introducere, în care au fost prezentate modelul Sfintei Familii de la Nazaret şi problemele cele mai îngrijorătoare ale familiei din societatea contemporană, o societate care se îndepărtează vizibil de valorile şi principiile creştine, aproximativ 70 de tineri au discutat într-o atmosferă caldă şi degajată, cu multă seriozitate, diferite aspecte ale familiei de azi, raportându-se la valorile pe care ei le-au asimilat până acum şi la situaţiile din propriile cămine sau din cele ale cunoscuţilor.
Discuţiile s-au făcut în trei grupe, pentru ca astfel fiecare participant să-şi poată exprima părerea. Tinerii au răspuns la următoarele întrebări:
1. Ce înseamnă pentru tine familia? Ce rol are în viaţa ta?
2. Cum credeţi că ar trebui să se comporte un părinte faţă de copiii săi?
3. Cum credeţi că ar trebui să se comporte un copil faţă de părinţii săi?
De asemeni, fiecare grupă a avut sarcina de a realiza un desen pe o coală A0, al cărei temă să fie, evident, "familia". La sfârşitul întâlnirii au fost prezentate concluziile discuţiilor din grupuri, precum şi interesantele desene.
Rezultatele au fost cu adevărat surprinzătoare, răspunsuri mature care au făcut dovada unei puternice educaţii creştine. Tinerii au "definit" familia ca: o comoară, un loc cald şi primitor unde se simt ei înşişi, o mare legătură de prietenie pe care se pot baza oricând şi oriunde, un mediu în care se formează ca oameni şi buni creştini, temelia vieţii lor, dar divin, susţinere, respect, alinare şi iubire, îndrumare, o grădină minunată în care ei cresc asemenea unor plante viguroase şi sănătoase sub atenta îngrijire a părinţilor.
În ceea ce priveşte comportamentul părinţilor faţă de copii au fost trase următoarele concluzii: că un părinte nu trebuie să fie asemenea unui "tiran", însă nici să se supună tuturor mofturilor şi capriciilor copiilor. Copiii au nevoie de îndrumarea părintească, uneori chiar să fie obligaţi să facă anumite lucruri, însă părinţii nu le pot dirija viaţa după propriile dorinţe. Vine un moment în care aceştia trebuie să-şi lase copiii să alegă drumul lor în viaţă. De asemenea, s-a mai spus că un părinte trebuie să ofere multă afecţiune, să încurajeze, să fie un bun exemplu de urmat, exigent atunci când e nevoie, să ofere o bună educaţie creştină, dar şi socială, să comunice, să dea sfaturi şi să îndrume.
Referitor la a treia întrebare, tinerii au răspuns că şi ei, la rândul lor, indiferent de vârstă, datorează respect şi ascultare faţă de părinţi, bun simţ şi sinceritate. Că trebuie să accepte că părinţii nu sunt perfecţi, că trebuie să se apropie mai mult de aceştia, să comunice deschis despre problemele pe care le au, deoarece părinţii nu le vor răul, ci numai binele şi cu siguranţă au multe de învăţat din experienţele lor. O altă idee interesantă care a fost luată în discuţie, a fost aceea că: dacă tinerii doresc atât de mult să fie înţeleşi de părinţii lor, la rândul lor şi ei trebuie să-i înţeleagă pe părinţi şi să fie convinşi că majoritatea acţiunilor părinţilor este spre binele lor.
Cât despre desene, sunt convinsă că acestea vorbesc de la sine. Le-am fotografiat, iar interpretarea o poate face oricine.
Intenţionăm să pregătim, în mod regulat, şi alte cateheze cu această temă, abordând diferite aspecte ale vieţii de familie. Sperăm că discuţiile purtate nu vor rămâne doar ca parte teoretică, ci vor rodi în viaţa fiecăruia dintre noi.
Bianca Cristina Gal
