Aproape 100 de persoane din Parohia Iaşi "Adormirea Maicii Domnului" au participat joi, 8 decembrie, la un pelerinaj în cinstea Maicii Domnului la sanctuarul de la Cacica. În rândul pelerinilor s-au mai aflat alte 50 de persoane din Parohia Iaşi "Sfânta Tereza", 50 de persoane din Parohia Iaşi "Sfântul Anton" şi 50 de persoane din Parohia Roman "Fericitul Ieremia". La pelerinaj au participat pr. Iulian Tancău, pr. Iosif Iacob şi pr. Alois Moraru.
Ziua de 8 septembrie dedicată naşterii Mamei Mântuitorului a fost un prilej deosebit de rugăciune şi meditaţie în cinstea Fecioarei Maria. Pelerinii au participat la o celebrare penitenţială, au recitat Rozariul, au asistat la sfânta Liturghie concelebrată împreună cu pr. Ion Manole în bazilica din Cacica. Programul pelerinajului a mai cuprins calea crucii şi adoraţie euharistică.
Cultul adresat sfintei Fecioare Maria denotă apropierea credincioşilor de Mama cerească. Atunci când este sărbătorită mama, întotdeauna este bucurie, iar cei aproximativ 250 de pelerini au dorit să o omagieze într-un mod deosebit pe cea care a făcut posibilă prin disponibilitatea ei întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Totul vorbea despre frumuseţea acestei sărbători şi parcă şi natura o sărbătorea pe Măria. Mulţumirea sufletească vibrează şi acum în inimile pelerinilor.
Pr. Iulian Tancău
* * *
Ziua de 8 septembrie 2005, Naşterea Sfintei Fecioare, pelerinaj la Cacica. O zi încărcată de spiritualitate. O mărturie uluitoare: "Suferinţa lui Isus salvează sufletele". Această mărturie a dat-o un preot la Cacica prin viaţa lui. Ne-a mişcat pe toţi. Această mărturie trebuie să ajungă la cât mai multă lume. Asta aşteaptă Dumnezeu de la noi. Îmi permit să relatez cele reţinute:
S-a întâmplat în 1989. Am fost invitat la o doamnă la masă. Doamna era evlavioasă şi m-a întrebat dacă sunt botezat. I-am răspuns că nu ştiu. M-a întrebat dacă am auzit de Dumnezeu şi dacă ştiu rugăciuni. I-am răspuns "Habar n-am". Eram doi fraţi gemeni, orfani, crescuţi în orfelinatele comuniste, aveam 24 de ani, eram teribilişti, cunoscuţi ca răi, sub numele de fraţii Boambă.
Mi s-a pus în mână o carte de rugăciuni. Am citit "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie". Nu s-a întâmplat nimic. Am dat de Calea crucii. Pe măsură ce citeam simţeam cum mă cuprinde o lumină caldă, iubitoare. Am simţit o îmbrăţişare. Am simţit că cineva mă iubeşte, mă îmbrăţişează. Sentiment necunoscut mie. Din acel moment viaţa mea s-a schimbat. Comportamentul meu se modela de la o zi la alta. O lumină interioară mă lumina.
Fie numele Domnului binecuvântat pentru harul pe care mi l-a dat.
P.S.C. Iaşi
