© Vatican Media
Papa Leon al XIV-lea: Angelus (14 septembrie 2025)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Biserica celebrează astăzi sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, în care aminteşte descoperirea lemnului Crucii de către Sfânta Elena, la Ierusalim, în secolul al IV-lea, şi restituirea preţioasei relicve Cetăţii Sfinte de către împăratul Heraclius.

Dar ce înseamnă pentru noi astăzi a celebra această Sărbătoare? Ne ajută să înţelegem asta evanghelia pe care ne-o propune liturgia (cf. In 3,13-17). Scena se desfăşoară noaptea: Nicodim, unul dintre conducătorii iudeilor, un om drept şi cu mintea deschisă (cf. In 7,50-51), vine să-l întâlnească pe Isus. Are nevoie de lumină, de călăuzire: îl caută pe Dumnezeu şi cere ajutor Învăţătorului din Nazaret, pentru că recunoaşte în el un profet, un om care săvârşeşte semne extraordinare.

Domnul îl primeşte, îl ascultă şi, în final, îi revelează că Fiul Omului trebuie înălţat, "pentru ca oricine crede în el să aibă viaţă veşnică" (In 3,15) şi adaugă: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unicul născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (cf. v. 16). Nicodim, care poate că nu înţelege pe deplin sensul acestor cuvinte în acel moment, cu siguranţă va putea să o facă atunci când, după răstignire, va ajuta la îngroparea trupului Mântuitorului (cf. In 19,39): va înţelege că Dumnezeu, pentru a-i răscumpăra pe oameni, s-a făcut om şi a murit pe cruce.

Isus îi vorbeşte despre aceasta lui Nicodim, amintind un episod din Vechiul Testament (cf. Num 21,4-9), când în deşert israeliţii, atacaţi de şerpi veninoşi, s-au salvat privind şarpele de aramă pe care Moise, ascultând de porunca lui Dumnezeu, îl făcuse şi îl pusese pe un stâlp.

Dumnezeu ne-a mântuit revelându-ni-se, oferindu-se ca însoţitor, învăţător, medic, prieten al nostru, devenind chiar Pâine frântă în Euharistie. Şi pentru a îndeplini această lucrare, a folosit unul dintre cele mai crunte instrumente ale morţii pe care omul le-a inventat vreodată: crucea.

De aceea astăzi noi celebrăm "înălţarea" ei: pentru imensa iubire cu care Dumnezeu, îmbrăţişând-o pentru mântuirea noastră, a transformat-o dintr-un mijloc de moarte într-un instrument al vieţii, învăţându-ne că nimic nu ne poate despărţi de el (cf. Rom 8,35-39) şi că iubirea sa este mai mare decât însuşi păcatul nostru (cf. Francisc, Cateheză, 30 martie 2016).

Să cerem aşadar, prin mijlocirea Mariei, Mama prezentă la Calvar alături de Fiul său, ca iubirea sa mântuitoare să prindă rădăcini şi să crească şi în noi şi ca să ştim şi noi să ne dăruim unii altora, aşa cum el s-a dăruit în întregime tuturor.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Mâine se împlinesc 60 de ani de la instituirea Sinodului Episcopilor, o intuiţie profetică a Sfântului Paul al VI-lea, pentru ca episcopii să poată exercita şi mai mult şi mai bine comuniunea cu Succesorul lui Petru. Sper ca această aniversare să inspire un angajare reînnoită pentru unitatea, pentru sinodalitatea şi pentru misiunea Bisericii.

Adresez salutul meu afectuos vouă tuturor, credincioşi din Roma şi pelerini din Italia şi din diferite ţări, în special cei din Villa Alemana şi Valparaíso, Chile; din Arhidieceza de Mwanza, Tanzania, şi din Humpolec, Republica Cehă; peruvienii din Asociaţia religioasă Jesús Nazareno Cautivo. De asemenea, îi salut pe credincioşii din Chiaiamari, Anitrella, Uboldo, Faeto, Lesmo, Trani, Faenza, Pistoia, San Martino in Sergnano, Guardia di Acireale, San Martino delle Scale din Palermo şi Alghero.

Salut, de asemenea, fanfarele muzicale din Borno şi din Sonico din Val Camonica, cooperativa "La Nuova Famiglia" din Monza, Comitetul Regional Pro Loco din Lazio, Uniunea Apostolatului Catolic, tinerii de la Don Bosco Youth-Net şi comunitatea "Comunione e Liberazione" din Roma; precum şi Asociaţia de Arte şi Meserii "Sfânta Agata" din Militello, motocicliştii veniţi din Ravenna şi cicliştii veniţi din Rovigo.

Preaiubiţilor, se pare că ştiţi, astăzi împlinesc şaptezeci de ani. Îi mulţumesc Domnului şi părinţilor mei; şi le mulţumesc celor care şi-au amintit de mine în rugăciunile lor. Multe mulţumiri tuturor! Mulţumesc! Duminică frumoasă!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Conținut extern de la YouTube Permite conținutul extern pentru a afișa acest material.
Deschide pe YouTube ↗