|
| © L'Osservatore Romano-SIR |
"Munca este ceea ce îl face pe om asemenea lui Dumnezeu, deoarece cu munca omul este creator, este capabil să creeze, să creeze atâtea lucruri; chiar să creeze o familie pentru a merge înainte. Omul este un creator şi creează cu munca. Aceasta este vocaţia." Această frază, rostită de Papa Francisc la 1 mai 2020 în omilia de la Liturghia zilnică la Casa "Sfânta Marta", cuprinde gândirea lui Bergoglio despre muncă. "Omul - a adăugat el - este implicat în muncă. Este prima vocaţie a omului: să muncească. Şi asta dă demnitate omului. Demnitatea care îl face să se asemene cu Dumnezeu. Demnitatea muncii."
Răsfoind între documente, omilii, intervenţii, cateheze, mesaje şi postări pe social, sunt zeci şi zeci de referinţele la muncă şi la lipsa locului de muncă, la şomaj, la exploatare şi la sclavie, la odihnă şi la siguranţă. Aşa încât să ne inducă să-l amintim şi pentru marea sa atenţie faţă de muncă şi faţă de valenţa pe care aceasta o asumă în viaţa zilnică a fiecărei persoane.
Lemnarul şi tâmplarul. "Este frumos să ne gândim că Isus a muncit şi că a învăţat această artă chiar de la Sfântul Iosif", a afirmat Francisc în cateheza de la audienţa generală din 12 ianuarie 2022, înainte de a afirma: "Este frumos să ne gândim că însuşi Isus a muncit şi că a învăţat această artă chiar de la Sfântul Iosif. Astăzi trebuie să ne întrebăm ce anume putem face pentru a recupera valoarea muncii; şi ce contribuţie, ca Biserică, putem da pentru ca ea să fie răscumpărată de logica simplului profit şi să poată fi trăită ca drept şi obligaţie fundamentală a persoanei, care exprimă şi măreşte demnitatea sa." Şi cu acea ocazie papa a trecut în revistă diferitele dimensiuni şi problematici legate de muncă.
Caracteristicile muncii. Este sintetizat la numărul 192 din exortaţia apostolică Evangelii gaudium gândirea lui Francisc despre muncă. Sunt patru adjective alese pentru a o defini şi pentru a arăta cum ar trebui să fie, la orice latitudine şi în orice sector: liberă, creativă, participativă şi solidară. Biserica italiană a dedicat tocmai acestui lucru a 48-a Săptămână Socială a Catolicilor Italieni, desfăşurată la Cagliari de la 26 la 29 octombrie 2017, despre tema "Munca pe care o vrem".
Munca drept realizare. În societatea modernă, a afirmat el în omilia deja citată, "nu se ţine cont suficient de faptul că munca este o componentă esenţială în viaţa umană, precum şi în drumul de sfinţire". "A munci - a explicat el - nu numai că foloseşte pentru a procura întreţinerea justă: este şi un loc în care ne exprimăm pe noi înşine, ne simţim utili, şi învăţăm marea lecţie a concreteţii, care ajută viaţa spirituală să nu devină spiritualism." Şi apoi "munca este un mod de a exprima personalitatea noastră, care este prin natura sa relaţională. Munca este şi un mod pentru a exprima creativitatea noastră: fiecare face munca în felul său, cu propriul stil; aceeaşi muncă, dar cu stil diferit", a afirmat el.
Plaga muncii la negru. Gândirea, de data aceea ca şi alte dăţi, a mers "la toţi muncitorii din lume, în mod deosebit la cei care fac munci epuizante în minerit şi în anumite fabrici; la cei care sunt exploataţi cu munca la negru; la victimele muncii - am văzut că în Italia în ultima vreme sunt multe; la copiii care sunt constrânşi să muncească şi la cei care scormonesc în gunoaie pentru a căuta ceva de vândut". "Munca la negru astăzi există, şi mult", denunţarea lui Francisc care a invitat să se ia în considerare cei care sunt "muncitorii ascunşi, muncitorii care fac munci epuizante în minerit şi în anumite fabrici" în afară de "cei care sunt exploataţi cu munca la negru, de cei care dau salariu de contrabandă, în ascuns, fără pensie, fără nimic". Cuvinte puternice şi acelea rostite la 30 mai 2015 adresându-se participanţilor la o întâlnire promovată de Ştiinţă&viaţă: "Este atentat la viaţă moartea la locul de muncă, pentru că nu se respectă minimele condiţii de siguranţă", a tunat papa.
Persoana şi demnitatea sa. Provine de la audienţa generală din 25 martie 2015 o altă chemare puternică: "În centrul oricărei probleme, în special al celei de muncă, trebuie pusă mereu persoana şi demnitatea sa: de aceea a avea loc de muncă este o problemă de dreptate, şi este o nedreptate a nu avea loc de muncă!". "Când nu se câştigă pâinea, se pierde demnitatea!", a avertizat Francisc, explicând că "aceasta este drama timpului nostru, în special pentru tineri, care, fără loc de muncă, nu au perspective şi pot să devină pradă uşoară a organizaţiilor delictuoase". "Vă rog, să luptăm pentru asta: dreptatea muncii", apelul papei.
Muncitorii "sunt persoane şi nu numere". În întâlnirea cu CGIL în decembrie 2019, între "preocupări" Francisc a exprimat drept prima aceea a "siguranţei muncitorilor". Pentru aceasta a invocat: "Să nu permitem să se pună pe acelaşi plan profitul şi persoana!". "Idolatria banului - a continuat el - tinde să calce în picioare totul şi pe toţi şi nu păstrează diferenţele. Este vorba de a se forma de a avea la inimă viaţa angajaţilor şi de a se educa să se ia în serios normativele de siguranţă: numai o alianţă înţeleaptă poate preveni acele «accidente» care sunt tragedii pentru familii şi comunităţi."
Egalitate de tratament. La 29 aprilie 2015, într-o cateheză dedicată familiei şi căsătoriei, papa a afirmat cum, fiind creştini, trebuie "să susţinem cu hotărâre dreptul la retribuţie egală pentru muncă egală; De ce se consideră sigur că femeile trebuie să câştige mai puţin decât bărbaţii?", întrebarea pusă de pontif care, subliniind că bărbaţii şi femeile "au aceleaşi drepturi", a acuzat: "Inegalitatea este un scandal clar!".
Alte tutele. Este semnificativ şi ceea ce a spus întâlnind conducători şi angajaţi de la INPS în noiembrie 2015, aprofundând "păzirea dreptului la odihnă". "Adevărata odihnă vine chiar de la muncă!", a explicat el, continuând: "Tu te poţi odihni când eşti sigur că ai o muncă sigură, care îţi dă demnitate, ţie şi familiei tale. Şi tu te poţi odihni atunci când la bătrâneţe eşti sigur că ai pensia care este un drept. Sunt legate, ambele: adevărata odihnă şi munca". De aceea "odihna este dreptul pe care-l avem toţi atunci când avem loc de muncă; dar dacă situaţia de şomaj, de nedreptate socială, de muncă la negru, de precaritate în muncă este atât de puternică, oare cum pot eu să mă odihnesc? Ce spunem? Putem spune - este ruşinos!", avertismentul lui Francisc.
Impactul noilor tehnologii. Intervenind în iunie 2024 la Borgo Egnazia la sesiunea G7 despre Inteligenţa artificială, "instrument fascinant şi teribil în acelaşi timp", Francisc i-a pus în gardă pe puternicii lumii: dacă pe de o parte "inteligenţa artificială ar putea permite o democratizare a accesului la cunoaştere, progresul exponenţial al cercetării ştiinţifice, posibilitatea de a delega maşinilor muncile epuizante", în acelaşi timp, adaugă el, "ea ar putea aduce cu sine o nedreptate mai mare între naţiuni avansate şi naţiuni în curs de dezvoltare, între grupuri sociale dominante şi grupuri sociale oprimate, punând astfel în pericol posibilitatea unei «culturi a întâlnirii» în folosul unei «culturi a rebutului»".
Nenumărate, aşa cum s-a spus deja, au fost ocaziile în care Papa Francisc s-a arătat atent la lumea muncii, mai ales la muncitori: a făcut asta, de exemplu, întâlnind asociaţi de categorie sau mişcările populare, adresându-se corpului diplomatic acreditat la Sfântul Scaun sau reprezentanţi instituţionali. Şi dacă deja la Genova, în întâlnirea din 27 mai 2017 desfăşurată în Complexul ILVA, avertiza că "munca este în pericol", mai recent Francisc s-a situat de partea persoanelor: aşa cum a făcut în decembrie 2024, asigurând propria apropiere de muncitorii de la Beko din Siena, Fabriano şi Ascoli Piceno, pentru că "apără în mod solidar dreptul la muncă, ce este un drept la demnitate. Să nu le fie luat locul de muncă, pentru motive economice sau financiare".
Alberto Baviera
(După Agenţia SIR, 25 aprilie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
