Pe-ntinsul sufletului meu găsesc numai un dor
Să mă apropii tainic, cu pas încetişor,
De leagănul înconjurat de îngeri mii şi mii
Al nestematei, scumpei şi gingaşei Marii!
Şi cu nesaţ să o privesc pe ea şi să îi cânt,
Şi să-i şoptesc că-i preafrumoasa de pe acest pământ,
Să-i spun că e a noastră şi noi suntem ai ei
Că nu-i în lumea asta cum dânsa-ntre femei!
Mânuţele-i plăpânde în palma-mi nu prea moale,
Să le sărut cu grijă ca pe două petale.
Zâmbind-i cu sfială să-i spun ei, steaua mea:
Marie, dragă Mamă, se bucură o lume că azi e ziua ta!
Ce să-ţi doresc, Micuţă, şi cum să te dezmierd?
Avându-te în viaţa-mi, aş vrea să nu te pierd.
Crescând, candidă floare, în har neîntrecut,
Să ni-l dai pe Cuvântul, în sânu-ţi făcut trup!
Pr. Cristian Diac
