Aceeaşi acţiune, acelaşi scop, în oraşe diferite
Marşul pentru viaţă
Mai mult ca niciodată, un fenomen tot mai des întâlnit, atinge cote alarmante. Acest lucru a făcut ca diverse organizaţii internaţionale, alcătuite dintr-un număr impresionant de persoane să se mobilizeze şi să organizeze diferite acţiuni numite: marşuri pentru viaţă.
La început de an, la Washington a avut loc "March for life". Acest marş a fost urmat de multe alte manifestări în diferite oraşe ale lumii. De exemplu în luna februarie a avut loc la Palermo, în luna martie la Bruxelles, la Marseille precum şi o altă serie de oraşe. Aş dori să remarc că numai în ţara noastră, la 24 martie 2012, în 20 de oraşe ale ţării, mii de persoane au atras, în diferite moduri, un semnal de alarmă lumii şi autorităţilor locale. Numărul mare de oraşe care au ales să pledeze pentru viaţă, reflectă sensibilitatea universală şi interesul pentru viaţă.
Aş dori să amintesc declaraţia unui lider al unei organizaţii pro vita din Washington: "Ce-ar fi fost dacă mama lui Albert Einstein, sau al celui care a inventat penicilina, sau a lui Steve Jobs, i-ar fi avortat? Cu siguranţă, n-ar fi existat şi nu s-ar mai fi realizat descoperirile care le sunt atribuite şi de care astăzi se bucură o lume întreagă. Gândiţi-vă pentru o clipă, câţi dintre aceşti prunci nevinovaţi, ar fi putut să devină un om de ştiinţă, un profesor, o persoană care să aducă un plus acestei omeniri, rezolvând anumite probleme de care poate acum ne plângem. Fiecărui om în parte i se cuvine un rol important pe acest pământ".
Personal acest exemplu, chiar m-a făcut să reflectez mai mult şi să-mi expun poziţia împotriva avortului şi să preţuiesc darul vieţii.
Un fapt extrem de curios şi preocupant în acelaşi timp este poziţia presei când vine vorba de subiecte delicate ca acesta. Un exemplu va face înţeleasă poziţia puterii şi a presei din SUA. Acesta ne este oferit chiar de o publicaţie importantă din Washington care anunţa că numărul participanţilor la această mişcare, a fost, conform statisticilor oficiale, de peste 40000 de mii de persoane, care în diverse moduri dar şi prin simpla lor participare au vrut sa-şi exprime dezacordul faţă de acest fenomen. În acelaşi timp a existat şi un mic grup de persoane care şi-au exprimat dezacordul cu privire la interzicerea avortului. Ştirea apărută a doua zi cu referire la acest protest a fost destul de scandaloasă. Pe prima pagină a publicaţiei a apărut o poză mare cu cei care protestau împotriva interzicerii avortului, cu titlul: "Mii de persoane au protestat împotriva acţiunii pro life". A fost vorba de aproximativ 20 de persoane. Această ştire, nu a făcut altceva decât să minimalizeze succesul acţiunii şi să mascheze adevăratul eveniment, încurajând totodată politica de stânga a lui Barack Obama.
Organizatorii acestor iniţiative vor să atragă atenţia asupra dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi, al respectului faţă de viaţă în toate fazele şi ipostazele ei.
Între anii 1958-2008, numărul avorturilor care au avut loc în România a depăşit cota populaţiei ţării. Marşul, mai mult decât a provoca, cheamă societatea la conştientizarea vieţii umane, la apărarea acesteia, de la concepţie până la moartea naturală. Darul vieţii reprezintă fiinţe umane, iar familia ca unic loc, propriu, de exprimare a iubirii şi al protecţiei.
Conform unui alt studiu, în perioada 2006-2010, s-au înregistrat anual 100.000 de întreruperi de sarcină, iar 20% dintre ele au avut loc numai în capitală.
Un veteran şi un vehement apărător al vieţii a fost papa Ioan Paul al II-lea, care în enciclica sa din anul 1995, Evangelium vitae, a reafirmat solemn imuabilitatea şi fundamentala învăţătură a Bisericii împotriva avortului şi a atacurilor directe îndreptate asupra vieţii umane inocente. A abordat noile şi complexele probleme legate de viaţă, ridicate de noile biotehnologii, apreciind progresele ştiinţifice, dar susţinând un tip de "progres" ce ţine cont de om.
Tot el afirma că viaţa este cel mai important drept uman şi o condiţie fundamentală pentru toate celelalte drepturi, astfel că trebuie respectat fără nici o discriminare bazată pe etapa sau condiţia vieţii.
Enciclica sa despre viaţa umană începe cu relatarea despre Cain şi Abel - adică cu dorinţa umană primordială de a progresa până la a-i domina şi distruge pe ceilalţi. Păcatul crimei lui Cain este consecinţa unui mod de a fi în lume: izolat, egoist, interesat doar de sine, tratându-i pe ceilalţi ca fiinţe sub demnitatea proprie, şi care trebuie să fie dominate, sau ca simple obstacole în calea scopurilor personale.
Această aprofundare a mesajului pro life nu are nimic de a face cu a deveni mai severi şi a-i judeca mai mult pe aceia care au recurs eliminarea unei vieţi. Dimpotrivă, aceste acţiuni pângăresc mai mult pe cei ce le comit decât pe aceia care le îndură.
Văzând şi ascultând unele mărturii, un mare numărul de fete/femei regretă crima comisă. Este emoţionant să vezi o astfel de mărturie; de asemeni este terifiant să afli că în spatele crimei nu se află doar ea, ci şi partenerul/soţul, prietenii, persoane din anturaj care au contribuit prin încurajarea, sfătuirea, susţinerea la comiterea faptei. Conform studiilor şi verificărilor realizate, aceste fete rămân marcate pentru tot restul vieţii, trăind adevărate traume si coşmaruri.
Pentru a dovedi faptul că embrionul capătă viaţă încă din momentul unirii celor două elemente dătătoare de viaţă, redau definiţia oficială, anulând teoria falsă şi contrarie.
"Concepţia" (fecundarea) este uniunea dintre un ovocit şi un spermatozoid, care dă naştere unui organism uman viu, nou şi distinct, care este embrionul. Embrionul se naşte atunci când gameţii au încetat să existe, materialul lor genetic contribuind la formarea noului individ, generat de unirea lor.
Chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în ultimii ani a fost reticentă în a asigura protecţia deplină a copilului nenăscut, a declarat, în anul 2004, cu privire la embrion/făt, că "statele membre pot lua în considerare, ca un numitor comun, faptul că embrionul/fătul aparţine speciei umane".
Deşi există un acord cu privire la clasificarea biologică a embrionului ca fiinţă vie, ca membru individual al speciei umane, unele persoane încearcă să revizuiască terminologia ştiinţifică din motive politice, pentru a pune în umbră sau a ascunde chestiunile morale şi etice la îndemână. Din păcate, asemenea oameni de ştiinţă precum şi organizaţii ştiinţifice au urmărit un astfel de curs şi în trecut, susţinând de exemplu, că termenul de "embrion" nu ar trebui să fie utilizat pentru a descrie fiinţa umană, care este distrusă în timpul cercetării pe celule embrionare stem.
Faptul că fiecare copil nenăscut este, prin natura sa, o fiinţă umană încă din momentul concepţiei şi indiferent de mijloacele folosite pentru concepţia sa, acesta este un lucru valabil pentru toate fiinţele umane.
Chiar şi organizaţiile care promovează avortul au confirmat recent că nu există nici un drept la avort în tratatele internaţionale. În anul 2003, de exemplu, Centrul pentru Drepturile Reproductive a admis că tratatele internaţionale nu recunosc dreptul la avort.
Organizaţiile care promovează drepturile internaţionale ale omului recunosc de asemenea, în mod tradiţional, că "nu există nici un drept la avort, general acceptat, în dreptul internaţional".
Aproximativ două treimi din ţările lumii continuă să interzică avortul prin lege, în toate sau aproape în toate circumstanţele. Potrivit celor mai recente cercetări 68 de ţari fie interzic avortul, fie îl permit doar pentru salvarea vieţii mamei şi 59 de ţări permit avortul doar ca să păstreze viaţa sau sănătatea mamei. Aproximativ o treime din aceste ţări au, de asemenea, excepţii pentru viol, şi în unele cazuri, excepţii în caz de incest sau malformaţii fetale.
În continuare sunt programate diferite astfel de proteste în diferite oraşe, următorul desfăşurându-se la 13 mai 2012 în cetatea eternă Roma, ceea ce reprezintă o premieră pentru capitala Italiei.
Vreau să închei citând câteva sloganuri des folosite: "Adevăraţii doctori nu ucid copii", "Nu poţi fi creştin şi pro avort", "Avortul este crimă", "Avortul - o crimă împotriva unei naţiuni".
Dintre toate aceste sloganuri, vreau să folosesc unul, care din punctul meu de vedere este cel mai expresiv:
"Un popor care îşi ucide proprii fii nu are viitor".
Paul Balint
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 martie: Marşul pentru viaţă. Aceeaşi acţiune, acelaşi scop, în oraşe diferite
