Luncani: Zile de reculegere în Mişcarea "Familiile de Nazaret"

"Aşa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, pentru că este scris: "Fiţi sfinţi pentru că eu sunt sfânt" (1Pt 1,15-16)

Plecând de la acest text, în perioada 1-5 iulie 2009, s-a desfăşurat în frumosul peisaj colinar oferit de ţinutul în care se găseşte mănăstirea carmelită din Luncani, reculegerea unui mic grup de familii, adulţi, tineri şi copii. Tema acestor zile de reculegere şi destindere (concediu) a fost "chemarea la sfinţenie".

Pe parcursul celor trei zile pline de reculegere, s-au aprofundat trei aspecte ale trăirii sfinţeniei.

1) Prima zi a fost dedicată aprofundării aspectului convertirii în viaţa creştină.

Convertirea este o dimensiune fundamentală a credinţei creştine. Ajutaţi fiind de pr. Daniel Iacobuţ, prin conferinţa ţinută, am putut descoperi şi înţelege faptul că în procesul sfinţirii noastre, convertirea face ca trăirea credinţei să nu fie ceva static. Prin convertire, credinţa este în mod constant aprofundată.

În meditaţia propusă pentru această zi s-a evidenţiat realitatea prezenţei păcatului în viaţa creştinului. Realitate care, însă, nu îl împiedică pe Dumnezeu să ia în braţe pe cel păcătos, tocmai pentru că acesta, slab şi incapabil, nu poate să facă nimic bun de la sine, fără a avea la îndemână braţul iubitor, milostiv şi atotputernic al lui Dumnezeu.

2) A doua zi a fost dedicată importanţei rugăciunii în viaţa de sfinţire a creştinului. Rugăciunea a fost prezentată ca o întâlnire, întâlnire cu noi înşine şi cu Dumnezeu.

Pr. Iosif Iacob a încercat prin conferinţa acestei zile să evidenţieze cât de important este să avem curajul de a fi cu noi înşine în orice moment al vieţii. Rugăciunea reprezintă înainte de toate o cunoaştere a propriei noastre persoane, un proces de interiorizare pentru ca să îl întâlnim noi înşine pe Dumnezeu.

Sfântul Ciprian spunea că nu îl putem întâlni cu adevărat pe Dumnezeu în rugăciune dacă nu ne cunoaştem, nu ne acceptăm aşa cum suntem în relaţia pe care o avem cu el.

În momentele dedicate meditaţiei personale, prin textul propus s-a accentuat problema rugăciunii ca o problemă fundamentală a vieţii creştine. De ea depinde plinătatea vieţii noastre. Lumea nu are nevoie de suflete, de inimi goale. Rugăciunea şi sacrificiul stau la baza lucrurilor măreţe ale acestei lumi.

3) "Iubirea ca actualizare a credinţei" a fost tema propusă pentru a treia zi a acestui timp de reculegere. Pr. Anton Despinescu a amintit în conferinţa lui importanţa unei vieţi trăite în iubire, plecând de la porunca cea mai mare din lege: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi".

A evidenţiat că misterul existenţei iubirii în lume ţine de comuniunea de viaţă cu Dumnezeu. Iar deschiderea în iubirea adevărată faţă de aproapele sub diferite aspecte, ţine tot de legătura cu sursa principală a iubirii care este Dumnezeu.

În meditaţia zilei în centrul atenţiei a fost chemarea pe care un creştin o are de a percepe binele său şi al aproapelui nu numai prin prisma realităţilor umane, materiale. Adevărata iubire şi binele adevărat nu se ating doar prin a ne îngriji de problemele materiale, prin a le rezolva pe acestea, ci prin a ne sprijini şi a dori pentru noi înşine şi pentru alţii, sfinţenia.

Astfel, prin adoraţie, rugăciune, meditaţie, discuţii, ieşire în aer liber, acest grup de aproximativ 23 de persoane a căutat să facă în mod simplu experienţa unei vieţi creştine a cărei chemare fundamentală este sfinţenia. Sfinţenia nu este doar a unora şi nu se realizează prin împlinirea unor lucruri măreţe. Ea este o chemare adresată tuturor şi se realizează prin trăirea cu iubire, bucurie, deschidere a vieţii de zi cu zi cu tot ceea ce ea oferă.

Un aspect important al acestor zile l-au constituit momentele de adoraţie care au fost din abundenţă. Pe tot parcursul zilei, cine dorea, putea petrece deosebite momente de adoraţie în tăcere şi linişte în faţa sfântului sacrament, aşa cum este specific în întâlnirile Mişcării "Familiile din Nazaret".

Multe mulţumiri acelora care au permis şi au sprijinit realizarea acestor frumoase zile, în mod particular preoţilor călugări şi surorilor carmelite.

* "Mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul acestor zile de linişte şi pace interioară pe care nu aş fi putut să le trăiesc în condiţii obişnuite.

Doar cu ajutorul sfintei Fecioare îl voi putea păstra cât mai mult în inima şi nu doar atât, ci să-l şi pot transmite mai departe tuturor celor pe care mi-i aduce Dumnezeu în viaţa mea". (Maria)

* "Specificitatea Mişcării Familiilor de Nazaret este cultivarea viaţa interioară, punând accent asupra radicalismului în aspiraţia la sfinţenie, conform modelelor prezentate şi de reformatorii Ordinului Carmelit, sfântul Ioan al Crucii şi sfânta Tereza de Avila. Pentru membrii mişcării, Maria este exemplul perfect al ascultării cuvântului lui Dumnezeu, ea fiind cea care ne poate conduce, ca o mamă iubitoare, pe calea cea mai scurtă la realizarea vocaţiei noastre creştine şi ne ajută să descoperim şi să împlinim în viaţa noastră voinţa lui Dumnezeu.

Bunul Dumnezeu să ne ajute ca timpul petrecut la Luncani să ne deschidă inimile pentru ca să o putem primi pe Maria ca Mamă, şi o dată întorşi în familiile noastre, să le transformăm în mici comunităţi care să imite viaţa sfintei familii, după exemplul lui Isus supus Mariei la Nazaret". (Dănuţa)

* "Această reculegere a reprezentat pentru mine deschiderea unei porţi către prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul naturii. În momentele de meditaţie şi rugăciune petrecute în linişte şi pace divină am reflectat la modul în care răspund eu la iubirea şi iertarea pe care Dumnezeu mi le dăruieşte. Expunerile spirituale mi-au întărit convingerea că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat, că primim totul în dar şi, la rândul nostru, trebuie să dăruim cu iubire.

Mulţumesc Domnului pentru toate momentele de lumină primite şi fie ca harul Său să ne ajute să+l iertăm şi sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine". (Amelia)

* "Atât cadrul natural cât şi condiţiile de interiorizare oferite de adoraţia personală şi în comun, de meditaţiile şi de conferinţele propuse la aceasta reculegere, au fost propice pentru a reflecta mai profund la sfinţenia la care mă cheamă Dumnezeu pe mine, dar şi pe cei de lângă mine. Întrebarea Cine sunt? pusă cât mai des, chiar în fiecare moment al vieţii, este esenţială în procesul convertirii, ceea ce, prin credinţă, conduce la întâlnirea cu prezenţa plină de iubire a lui Dumnezeu în intimitatea inimii". (Celina)

* * *

Despre Mişcarea Familiilor de Nazaret

Origini şi răspândire

A fost iniţiată de pr. Tadeusz Dajczer, profesor la Facultatea de Teologie Catolică din Varşovia, care, beneficiind de o carismă de conducere spirituală, a iniţiat un grup în rândul studenţilor. În aproximativ doi ani, mişcarea s-a răspândit în toată Polonia. În 1987 a fost cunoscută şi în Franţa, Spania şi Portugalia, în 1988 în Anglia, Olanda şi Germania, în 1989 în Mexic, Brazilia, Columbia, Venezuela, Cuba, SUA şi Canada. Începând cu 1990, mişcarea s-a răspândit în toată Europa, inclusiv în ţările din fosta URSS. În 1994 a ajuns până în Noua Zeelandă, Zambia, iar în 1996 în Filipine, Australia şi India.

Obiective:

- Autorealizarea în Cristos, prin deschiderea la harul lui Dumnezeu şi a împlini planul pe care îl are cu fiecare persoană în parte

- Evanghelizarea familiei, formarea spirituală a tinerelor cupluri, educaţia copiilor, formarea spirituală a copiilor şi a tinerilor, având ca suport învăţătura Bisericii cu privire la căsătorie şi la morala familiei, propunând lumii contemporane modelul familiei creştine.

- Mişcarea este deschisă tuturor persoanelor - familii, celibatari, comunităţi de preoţi, călugări, călugăriţe sau persoane consacrate, oferindu-li-se tuturor idealul de viaţă propus de Cristos "ca toţi să aibă viaţă din belşug", adică sfinţenia, având drept model sfinţenia ascunsă a Sfintei Familii din Nazaret.

Spiritualitatea acestei mişcări se inspiră:

- din Evanghelie, propunând urmarea radicală, totală a lui Cristos în atitudine, gânduri şi fapte, imitarea lui Isus Cristos cel umil şi sărac, urmând însuşi îndemnul lui: "Fericiţi cei săraci cu duhul". Sărăcia cu duhul implică libertatea faţă de orice ataşament, făcându-ne să privim tot ce avem ca pe un dar, căci aşa cum sfânta Tereza spunea, "totul este har". Umilinţa în relaţia cu Dumnezeu subliniază măreţia sa în raport cu nimicnicia şi nevrednicia omului. Totuşi, în relaţia cu Dumnezeu, se pune un mare accent pe demnitatea de copil al lui Dumnezeu. Principiul de baza este comuniunea de viaţă cu Cristos prin Maria - a-l iubi pe Dumnezeu urmând exemplul Mariei şi a-l iubi pe aproapele cu dragostea lui Cristos.

- din gândirea a patru mari sfinţi şi învăţători ai Bisericii - Tereza de Avila, Tereza a Pruncului Isus, Ioan al Crucii şi Faustina Kowalska. Dumnezeu îl cheamă pe om la o uniune transformatoare - în care voinţa omului dispare, acceptând în totalitate voinţa lui Dumnezeu, uniunea între cele două voinţe fiind totală. Sufletul este atât de stăpânit de Dumnezeu, încât Cristos poate să trăiască în el.

Un element esenţial a acestei mişcări este consacrarea mariană, urmând îndemnul testamentar al lui Cristos la picioarele Crucii - "Iată Mama ta!". Pentru membrii acestei mişcări Maria este mama Bisericii şi a noastră, exemplul nostru suprem în încercări, căreia ne încredinţăm după exemplul lui Ioan apostolul în drumul nostru spre sfinţenie. Încredinţându-ne Mariei, ne punem în slujba Bisericii, în slujba lui Cristos şi a aproapelui.

Pentru relaţii: Celina Romila, tel. 0751/294303