Prima serie de exerciţii spirituale cu preoţii din Dieceza de Iaşi, 9-13 aprilie 2018, s-a încheiat la mănăstirea carmelită de la Luncani. Au participat 25 de preoţi care au fost însoţiţi pr. Marcelin Rotaru. Personaje din Sfânta Scriptură au fost lumina inspiratoare care i-a ajutat pe preoţii prezenţi să intre în lumea lui Dumnezeu şi să astfel cunoască mai bine propria misiune şi identitate.
Locul ales pentru aceste zile de exerciţii cu siguranţă a contribuit ca participanţi să intre în relaţie cu Dumnezeu prin liniştea care domină în acest aşezământ, ascultând de dimineaţă devreme cântecul păsărilor din pădure, momente lungi de tăcere şi de rugăciune personală.
Au fost zile de profundă comuniune fraternă între preoţii prezenţi şi acest lucru s-a putut vedea pe chipurile lor pe toată perioada acestor zile.
Părintele Isidor Dîscă, decan de Bacău, la sfânta Liturghie de încheiere a mulţumit preoţilor prezenţi şi părintelui predicator, în numele episcopilor noştri. Şi-a exprimat bucuria şi mulţumirea că în acest an au putut să aleagă acest loc care este foarte favorabil pentru zile de exerciţii spirituale.
Câteva idei concluzive care au contribuit la creşterea spirituală a participanţilor:
- Eficienţa în slujire are loc atunci când există între noi comuniune şi colaborare. Astfel noi nu suntem în competiţie unul cu altul, ci ne completăm unul cu altul, pentru creşterea şi răspândire împărăţiei lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate folosi şi chiar vrea să te folosească indiferent de vârstă sau capacităţi umane sau intelectuale. Asta înseamnă să lăsăm ca harul său să lucreze în noi şi prin noi.
- Preotul îl face vădit pe Dumnezeu, este în slujba împărăţiei sale. Pentru el Dumnezeu este în centru, el este cel mai important. Poporul vine după. El trebuie să fie pe plac Domnului şi nu oamenilor.
- Sfinţenia este ca un foc care arde şi purifică în jurul său. Ea este puterea lui Dumnezeu cu care acţionează în preot şi prin preot. Nu se transmite ereditar, dar fiecare o are ca un dar al Domnului şi este chemat să o cultive, să o menţină mereu aprinsă.
- Preotul este un străjer. În primul rând el este străjerul propriei sale vieţi. Trebuie să vegheze asupra sufletului său pentru ca să fie capabil să vegheze asupra turmei încredinţate lui, de Dumnezeu.
- Preotul este trimis să proclame adevărul, chiar dacă acest lucru îl va face să sufere pentru acest adevăr; mai bine să suferim noi din cauza adevărului decât să sufere adevărul din cauza noastră.
Comunitatea carmelită de la Luncani se simte onorată să primească grupuri de preoţi în exerciţii spirituale şi mulţumeşte participanţilor pentru prietenia şi colaborarea de care au dat dovadă pentru ca totul să fie spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu.
Pr. Mihai Augustin Folner, OCarm.
