Despre misterul Crăciunului s-au scris poeziile cele mai frumoase. Meditarea lor, prin rugăciune sau cântec, ne umple sufletul de bucurie şi apropie inimile noastre de căldura şi lumina cerească. Seamănă în sufletul tuturor celor care le ascultă cum se cuvine marea bucurie, aceea că Dumnezeu, din iubire, s-a făcut om şi locuieşte în mijlocul nostru.
Comunitatea noastră a încercat să transmită tuturor bucuria naşterii lui Isus în peştera săracă din Betleem mai ales prin colinde.
Şi a început prin anunţarea venirii lui Isus pe lume la primărie, colindând autorităţile, în frunte cu primarul oraşului, în cadrul de primire a Luminii păcii de la Betleem, la 21 decembrie 2012.
Două zile mai târziu, la 23 decembrie, şi episcopul oraşului ne-a deschis uşa pentru a asculta deja tradiţionalele urări şi colindele noastre. Preasfinţitul a acceptat invitaţia noastră de a ne cunoaşte şi mai bine prin vizitarea locurilor din care provenim, sperând ca anul acesta să poată da curs invitaţiei făcute, pentru a întări legăturile deja existente între Dieceza de Iaşi şi cea de Lleida.
Noaptea de Crăciun ne-a adunat pe toţi la "San Juan" pentru a celebra Liturghia naşterii Mântuitorului, sărbătoare impregnată de bucuria tangibilă a prezenţei Pruncului nou născut în inima noastră, în comunitatea noastră. Micul recital de colinde al corului, acompaniat la orgă de Fidelis Antal şi la flaut de Petronela Tancău, ne-a făcut să ne simţim mai aproape de cei dragi, colindele stârnind în sufletele noastre emoţii profunde şi variate, de la bucurie la nostalgie şi dor de cei dragi de-acasă sau răspândiţi prin lume.
În ziua de Crăciun ne-am alăturat în bucurie comunităţii gazdă la Liturghia celebrată de Mons. Juan Mora şi părintele Adrian Burcă. La sfârşitul Liturghiei, fiecare comunitate, inclusiv cea ortodoxă, a prezentat un colind specific fiecăreia.
Apoi a venit şi rândul copiilor să se bucure şi să ne bucure a doua zi de Crăciun, prin sceneta pe care au pregătit-o cu ceva timp în urmă, la finalul căreia i-a vizitat Moş Crăciun, cu daruri pentru fiecare copil prezent în biserică.
Duminică, 30 decembrie 2012, în sărbătoarea Sfintei Familii, am plecat la Tarragona să colindăm şi să urăm comunitatea română catolică de acolo, aflată sub păstorirea aceluiaşi părinte, Adrian Burcă. El ne-a invitat pe toţi să privim la Familia din Nazert, ca model pentru familia noastră. Privind la Isus, Maria şi Iosif, putem înţelege mai uşor, fiecare membru din familie, cum trebuie să ne comportăm pentru ca în familia noastră să domnească pacea şi liniştea.
În prima zi a anului, pe care unii au ales să-l înceapă adunându-se în familie sau în grupuri, punând în practică tradiţia uratului, a sorcovitului sau a mersului cu capra, iar alţii la biserică, pentru a aduce mulţumire pentru toate cele primite în 2012, ne-am adunat la biserică din nou pentru a celebra Liturghia de început de an, în cinstea Mamei noastre şi în memoria părintelui Mihai Diac, de la a cărei plecare dintre noi se împlinesc deja şapte ani.
Acum, la început de An Nou, când ne aflăm încă în perioada Crăciunului, să încercăm să trăim în spiritul acestei sărbători şi să facem din fiecare zi a noului an o zi de Crăciun.
De aici, din Lleida, vă trimitem un urător, Ioan Cadar, să vă ure în numele tuturor celor din comunitatea noastră.
Oare l-am urat?
Drum pustiu, e lună plină
Noapte tristă, cer cu stele
Sufletele-s obosite...
Se odihnesc, sunt timpuri grele.
Niciun picior nu calcă neaua,
Adormit e tot pământul,
Ceva rar se-ntâmplă-n lume,
S-a făcut carne Cuvântul.
Singur, cu inima-n mână,
Bătând străzii fără un suflet,
Tot încerc să înţeleg...
Şi mă pun cum pot să cuget.
Noaptea asta tot creştinul
Şi-a urat un an bun, nou...
Câţi din toţi care urară,
L-a urat pe Dumnezeu?
Nu ştiu nici unde să-l caut!
Dacă, doamne, să-l trezesc!
Cei din cer poate nu ură...
Obiceiu-i pământesc.
Gerul nopţii, e tot mai crud,
Ziua, stelele se culcă
Mă simt oboist şi ud,
Cu-n dor de ducă ca o nălucă.
Am să-l ur pe Dumnezeu!
De sănătate, ca să-mi dea...
Am să-i mai spun că în necazuri
Mereu să fie de partea mea.
Am să-l mai ur de bunăstare
Să mă ajute că mi-e greu,
Am să îl ur pe acel ce-ajută
În tot necazul, Dumnezeu.
Urare frumoasă, cuvinte alese!
Să-l ur pe Tatăl ceresc,
În ochi lumina mai tare se ţese
Şi mă obligă să mă trezesc.
Zori de zi, câtă lumină!
Fericire, şi un an nou!
Stau şi mă întreb: în noaptea trecută
Eu l-am urat pe Dumnezeu?
Imagini şi înregistrări se pot găsi la:
http://www.facebook.com/pages/Corul-Miorita-Lleida/325181667493142
Florentina Budău
