|
| © Vatican Media |
Naţiunea centrafricană, ultima etapă a călătoriei pe continent, îl primeşte pe papa cu speranţa de a primi o încurajare pentru a combate sărăcia şi marginalizarea răspândite şi de a fi întărită în credinţă.
Pentru mulţi, amintirea unei vizite papale s-a estompat. Era anul 1982, iar Sfântul Ioan Paul al II-lea sosea în Guineea Ecuatorială într-o călătorie apostolică, urmărit în mare parte de majoritatea populaţiei la radio. Mulţi dintre copiii acelor vremuri îl vor putea acum întâlni pe pontif în persoană, "în carne şi oase", aud ei în mod repetat, simţind aşteptarea tuturor ca mesajul său să fie unul de speranţă şi o mare binecuvântare pentru popor.
O bogăţie pentru puţini
Sosirea lui Leon al XIV-lea, ultima escală după Algeria, Camerun şi Angola, este de mângâiere, populaţia are nevoie să-l simtă aproape, aşteaptă de la el un cuvânt care să poată întări şi încuraja în faţa problemelor grave cu care se confruntă ţara. Printre cele mai mici ţări din Africa, Guineea Ecuatorială este totuşi un important producător de petrol şi gaze în Golful Guineei din 1996, anul în care au fost descoperite rezerve enorme, plasând-o chiar sub ţările gigantice producătoare. Guineea Ecuatorială este singura ţară vorbitoare de limbă spaniolă din Africa, o moştenire a colonialismului şi, mai presus de toate, are unul dintre cele mai mari PIB-uri pe cap de locuitor de pe continent. Acest lucru, însă, nu priveşte majoritatea populaţiei, care trăieşte în sărăcie extremă şi marginalizare, cu mai puţin de un dolar pe zi, în pofida abundenţei de petrol care generează bogăţie pentru un grup mic. Acest lucru este indicat de Indicele Dezvoltării Umane al ONU, care plasează ţara pe locul 133 din 193.
Tensiunile sociale
Se trăieşte aşadar într-un context economic şi politic care generează tensiuni considerabile, cu probleme evidente legate de inegalitatea socială şi de un decalaj de avere, imediat evidente atunci când te plimbi cu maşina prin Malabo, fosta capitală de pe insula Bioko. Marginea oraşului Malabo, la fel ca satele, este presărată cu colibe din tablă ondulată şi case dărăpănate care contrastează cu imaginea transmisă de Paseo Marítimo, faleza oraşului, un loc popular de plimbare pentru puţinii locuitori pe care îi întâlneşti, unii dintre cei două milioane de cetăţeni ai ţării. Din 2 ianuarie, Malabo a fost înlocuit de Ciudad de la Paz, pe continent. Acest oraş era menit să fie centrul administrativ, condus de preşedintele Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, care a deţinut funcţia neîntrerupt din 1979 şi, după Ioan Paul al II-lea, îl va primi pe Papa Leon al XIV-lea.
Forţa rugăciunii
"Respirăm pentru că Dumnezeu o vrea", se aude pe străzile din Malabo, pentru că, în rest, cetăţenii nu au aşteptări prea mari. Sărăcia, nedreptatea socială, resemnarea absolută deteriorează această ţară, care a văzut ajunul sosirii papei umbrit de vestea morţii subite, pe 17 aprilie, a vicarului general al arhidiecezei de Malabo, Monseniorul Fortunato Nsue Esono, o moarte care i-a lăsat pe toţi şocaţi şi neîncrezători. "Avem multe provocări de înfruntat aici - spune părintele José Ndong, vicar episcopal pentru îngrijirea pastorală în Malabo - şi toată lumea este foarte interesată să audă ce va spune papa. Prezenţa sa ne va da puterea de a continua să fim creştinii care suntem". Printre problemele cu care se confruntă Biserica se numără cele create de aspectul tribal, care este o sursă de diviziune, şi cele legate de proliferarea sectelor, "care se impun - explică Ndong - şi îi derutează pe credincioşi, deşi creştini cum suntem, ştim cum să rămânem puternici prin rugăciune".
O credinţă care trebuie întărită
Guineenii sunt catolici fervenţi, care frecventează Liturghia şi care se dedică rugăciunii, dar, explică părintele Alberto Nguema Obama, cancelarul arhidiecezei, "ceea ce facem este să ne asigurăm că credinţa lor ajunge în profunzime, obţinând o adeziune totală şi sinceră, atât de mult încât să ducă la abandonarea anumitor practici", într-o ţară în care magia şi superstiţia sunt extrem de înrădăcinate şi prezente chiar şi în rândul populaţiei catolice. "Trebuie să lucrăm la asta - continuă părintele Obama -, să ducem evanghelia la persoane pentru a-i face să abandoneze practicile" care pentru mulţi constituie o soluţie la ceea ce se întâmplă: "Persoanele vor răspunsuri imediate, dar trebuie să aibă răbdare, pentru că credinţa este cea care le oferă".
Campusul universitar
Poporul, de la vizita papei, aşteaptă mai presus de toate să primească încurajarea spirituală şi posibilitatea de a trăi un moment de comuniune cu el, explică Francesco Nzé, membru al comitetului economic al diecezei de Malabo, care subliniază importanţa vizitei papei la noul campus al Universităţii Naţionale din Guineea, care, în onoarea sa, va fi redenumit Campusul Universitar "Papa Leon al XIV-lea". "Însuşi faptul că îl inaugurează - subliniază el - este cu adevărat semnificativ şi de bun augur pentru viitorul acestui campus şi al tinerilor, pentru viitorul ţării noastre, în special în ceea ce priveşte dezvoltarea". Nzé subliniază apoi progresele realizate de Guineea Ecuatorială în ceea ce priveşte educaţia, cu 7.000 de absolvenţi în fiecare an, faţă de 100 în anii 1980 şi 1990. Aceşti tineri sunt apoi nevoiţi să se confrunte cu o lipsă totală de locuri de muncă, devenind o sursă de mare îngrijorare şi pentru Biserică.
O reînnoire morală
Menţinerea vie a speranţei şi nepierderea credinţei este ceea ce se doreşte cel mai mult de la această vizită a Papei Leon al XIV-lea, sperând ca problemele cu care se confruntă, care provoacă suferinţă, să poată face loc unei reînnoiri morale şi sociale, cu rugăciunea ca mesajul papei, care va trebui primit şi păstrat, să poată da forţa de a continua să fie creştini şi de a trăi credinţa cu mai multă convingere.
Francesca Sabatinelli
(După Vatican News, 21 aprilie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.
