Iată că după ce Biserica a pregătit şi a celebrat sacramentul Căsătoriei, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei din Dieceza de Iaşi organizează sâmbătă, 18 februarie 2017, o întâlnire la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, ca semn că tinerele familii care s-au format în anul 2016, şi doresc, sunt însoţite de Biserică mai departe.

"Este necesar să se găsească, cu curaj şi creativitate, un proiect de formare pentru tinerii soţi, cu iniţiative menite la o conştiinţă crescândă a sacramentului primit. Este vorba de a-i încuraja să ia în considerare diferitele aspecte ale vieţii lor zilnice de cuplu, care este semn şi instrument al iubirii lui Dumnezeu, întrupat în istoria oamenilor" (Papa Francisc, Audienţă acordată Tribunalului Rota Romana cu ocazia inaugurării anului judecătoresc - 21 ianuarie 2017).

Nimeni nu se căsătoreşte doar pentru a dormi pe un pat matrimonial, acesta este un mijloc, un instrument, o expresie a iubirii, însă iubirea este ceva extrem de mare.

Câte persoane suferă în căsnicie deoarece au intrat în ea cu o schemă proprie despre cum ar trebuie să fie căsătoria. Soţia ta, soţul tău, copilul tău, nu vor fi niciodată aşa cum te aştepţi tu. Intrând cu o schemă a ta, rişti să-ţi petreci tot timpul în a dispreţui soţul tău, soţia ta, copilul tău, nu-ţi dai seama că, de fapt, problema este în creierul tău, eşti tu cel care trăieşte îndrăgostit de o idee şi nu de soţia ta, de soţul tău, preferi ideea ta în faţa realităţii. Soţia ta are defectele sale, dar ţi-a trecut vreodată prin minte că ele ar putea fi instrumentele lui Dumnezeu pentru ca prin ele tu să creşti? Nu vorbim aici despre permisivitate, desigur când un lucru este greşit, este greşit. Poate tu trebuie să descoperi cum trebuie să i-o spui. Important este să nu trăieşti îndrăgostit de aşteptările tale.

Când doi tineri se căsătoresc, Dumnezeu nu le promite nici bogăţie, nici un soţ (soţie) perfect, nici sănătate (nu se moare sănătos). Le promite însă ceva, şi asta chiar mai înainte de căsătorie, încă de la Botez, le promite că vor putea să-i semene lui, să fie parte din el, pe cruce, să poată iubi ca el. Aceasta este promisiunea Domnului pe care ne-o face tuturor.

Dacă există un loc unde s-ar putea da un sens într-adevăr iubirii pentru totdeauna dintre un bărbat şi o femeie, acel loc este la picioarele crucii. Doar iubirea lui Dumnezeu poate face posibil un lucru atât de improbabil, de fragil şi de multe ori, chiar absurd, precum este iubirea dintre un bărbat şi o femeie.

Cine gândeşte că acele lucruri pe care în timpul logodnei le crezi irezistibile în partenerul tău, peste zece ani vei simţi la fel sau îţi vor stârni doar mult disconfort? Cine gândeşte că bărbatul sau femeia care azi răspunde aproape tuturor nevoilor tale, peste zece ani când te vei schimba mult, vei fi divers, vei simţi divers, nevoile îţi vor fi satisfăcute de aceeaşi persoană?

Doar Dumnezeu, poate spune "pentru totdeauna". Iubirea ca o capacitate eroică de a-ţi da viaţa total pentru un altul nu poate veni decât de la Dumnezeu. Doar o astfel de iubire este capabilă de supravieţuire când totul pare imposibil, poate pune o cruce peste propriile dorinţe, legitime uneori, poate suporta potarea, amputarea, chiar din centrul inimii însângerate uneori, doar o astfel de iubire va fi capabilă să înţeleagă un bărbat sau o femeie, două fiinţe care se dăruiesc una alteia, ambele pline de defecte, de răni, de afecţiuni greşite.

Trăim într-o cultură care parcă răstoarnă zilnic peste inima noastră avalanşe de lucruri în care nu putem avea întotdeauna încredere, cultură în care ni se spune să ne ascultăm inima, fără nici o ezitare. Într-o astfel cultură în care iubirea se bazează pe emoţii, doar în inima Bisericii mai poţi iubi, doar Biserica este cea care mai spune omului adevărul, şi este fundamental pentru noi să continue să o facă. Suntem creaturi rănite, infidele, nesigure, însetate de adevăr.

La Traian, tinerii soţi vor avea ocazia să redescopere ce înseamnă a iubi în adevăr. Mulţumim anticipat organizatorilor şi celor care "trăiesc din plin cu familia"!

Eugenia Dămătăr