Editura "Sapientia": Telemah avea dreptate. Tinereţea nu este o boală
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Telemah avea dreptate. Tinereţea nu este o boală, scrisă de Luigi Maria Epicoco şi tradusă în limba română de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecţia "Spiritualitate", în formatul 14×20, are 158 p. şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.
Luigi Maria Epicoco are darul cuvântului. Acest dar depăşeşte simpla erudiţie, acurateţea informaţiei sau corectitudinea formală în utilizarea limbajului. Darul vorbirii este darul luminii. În acest sens, scrierile sale sunt întotdeauna scăldate într-o lumină care face ca proza lui să fie vie şi să vibreze. Stilul scrisului său este cel care îl aseamănă cu genul mai nobil al predicii. Nu găsim la el intenţii moralizatoare, nici deprinderi autoritare, sau vocaţie pedagogică. Cuvântul Părintelui Luigi Epicoco prinde contur din impactul singular cu misterul absolut al vieţii şi al morţii. Desigur, nu fără - aşa cum arată şi această carte - citirea şi relectura textului biblic. Utilizarea acestui text, însă, depăşeşte şi câmpul scolastic al înţelegerii teologice. Şi în acest sens, cuvântul său este profund creştin, pentru că Isus este primul care arată că adevărul cuvântului său nu depinde de interpretarea corectă, teologică a textului, ci de exerciţiul unei mărturii care este singura care poate ilumina adevărul - inaccesibil, de altfel - al textului. Luigi Epicoco rămâne fidel acestei învăţături. Recursul său la Biblie nu este niciodată îngreunat de ostentaţia cunoaşterii, ci este mereu filtrat de întâlnirea cu Isus, cu evenimentul Isus, total dependent de această întâlnire.
În ultima sa lucrare, intitulată Telemah avea dreptate (Telemah nu s-a înşelat), obiectul meditaţiei sale este viaţa fiului. Tinereţea, ne spune el, nu este o boală care trebuie vindecată. Prima sarcină a educaţiei este de a avea încredere în viaţa fiului. Tinereţea, aş adăuga eu, nu trebuie nici măcar privită ca o perioadă limitată a vieţii, ci ca o resursă nelimitată de viaţă, capabilă să menţină energică viaţa. Căci nimic nu este mai tragic decât o viaţă care se manifestă deja ca o viaţă moartă. Pentru Isus, acesta este cel mai mare păcat: renunţarea la propriul talant. Iată de ce Epicoco poate scrie că "tinereţea este timpul iubirii", în sensul că însoţeşte viaţa în desfăşurarea ei, ca şi cum ar fi limfa ei vitala, ca o energie - energia dorinţei şi a iubirii - care respinge umbra greoaie a morţii, greutatea apăsătoare a trecutului, care preferă orizontul deschis al viitorului în locul sclaviei infernale a propriului Egipt. Nu întâmplător unele dintre cele mai intense pagini sunt dedicate "complexului egiptean", adică atitudinii vieţii umane de a se întoarce spre trecut ca spre un lanţ de care nu se poate elibera, de a prefera propriile lanţuri în locul propriei libertăţi.
În această călătorie în jurul misterului vieţii fiului, Epicoco aduce printre noi, în timpul nostru prezent, figuri clasice din textul biblic: Isaac, Iosif, Samuel, David, fiul risipitor, Isus însuşi. El le convoacă nu ca figuri istorice, din trecut, ca relicve simbolice. Nu, el arată că aceste figuri sunt printre noi, ele locuiesc în lumea contemporană, sunt figuri vii, nu prăfuite de timp. Acesta este felul lui de a gândi: să arate că adevărul Bibliei nu este un adevăr înmormântat, destinat arhivei, ci un adevăr palpitant, absolut prezent în lumea de astăzi. Aceste figuri de fii devin interlocutori valoroşi pentru a înţelege calea prin care viaţa se umanizează. Ce înseamnă să fii fiu? Ce înseamnă să moşteneşti ceva? Care este cel mai mare dar al paternităţii? Cum se desfăşoară procesul de filiaţie simbolică? Cum arată fiul corect?
Figura lui Telemah acţionează ca un fiu care rezumă şi răspunde pozitiv la aceste întrebări. Telemah este fiul corect pentru că ştie că viaţa fiului are nevoie de viaţa tatălui pentru a-şi găsi propria cale, dincolo de cea a tatălui. Telemah este fiul bun pentru că interpretează calitatea de fiu în lumina sarcinii etice de a moşteni: adică a ne însuşi ca fiind al nostru, cu adevărat al nostru, ceea ce am primit de la generaţiile dinaintea noastră; să îmbinăm provenienţa cu destinaţia; să ne inventăm un drum personal recuperând ceea ce strămoşii noştri ne-au transmis; să nu rămânem paralizaţi în conflictul orb cu părinţii noştri, ci să recunoaştem datoria simbolică care ne leagă de ei; să nu dorim moartea tatălui, ci să stabilim cu el o nouă alianţă în numele vieţii. Telemah este fiul care ştie să trăiască în aşteptare, în pregătirea venirii Celuilalt, fără melancolie, dar cu forţa celui care este pregătit pentru o nouă călătorie. Luigi Epicoco preia această figură şi profunzimea ei simbolică din lucrarea mea despre dinamica filiaţiei, dar o extinde prin intermediul figurilor biblice ale fiilor pe care tocmai i-am amintit mai sus. Cititorul va putea aprecia incisivitatea cu care Epicoco insistă să lege aceste istorisiri despre fii de marea problemă a crizei discursului educaţional care afectează epoca noastră. Dintre aceste figuri, îl putem lua ca emblematic pe Iosif din Egipt. Îi cunoaştem destinul: fiind fiul cel mai tânăr şi cel mai iubit de tatăl său, el stârneşte mânia invidioasă a fraţilor săi care îi pun la cale moartea. După ce a scăpat de pericol, el se găseşte într-o poziţie privilegiată la curtea faraonului într-un moment de mare criză. Acolo îşi întâlneşte fraţii care îl recunosc şi se tem de răzbunarea lui. Cu toate acestea, Iosif se împacă cu ei, salvându-i de la nenorocire. Sterilitatea individualismului, care nu generează decât invidie şi gelozie, este astfel depăşită de o responsabilitate care asumă orizontul relaţiei şi nu pe cel al prădării celuilalt.
Un detaliu, însă, atrage atenţia lui Epicoco. Aceasta se referă la relaţia specială dintre Iosif şi tatăl său. Copiii, ne aminteşte Epicoco, au nevoie să fie de neînlocuit, să fie preţuiţi. Predilecţia ar trebui să însoţească fiecare fiu în relaţia sa cu Celălalt care are grijă de el. Levinas o amintea bine: fiecare copil este un copil unic. Tunica pe care bătrânul tată o pregătise pentru Iosif, fiul său cel mai mic, avea caracteristica de a fi inconfundabilă, de a avea mâneci deosebit de lungi. Această anomalie este, de fapt, un semn de distincţie. Tunica lui Iosif este o tunică diferită, unică, ceea ce îl face să fie fiu, fiul preferat. "Logica turmei" - explică Epicoco - se aprinde împotriva acestui fiu, pornind de la un sentiment de excludere. Este aceeaşi mişcare care inspira gestul lui Cain: lovirea predilectului, eliminarea celuilalt care atrage iubirea tatălui. În acest sens, fiecare fiu ar trebui să aibă dreptul de a moşteni tunica lui Iosif, de a fi, în ochii Celuilalt, demn de iubire. În acest sens, tunica, ca simbol al darului de iubire al Celuilalt, este cea care îi permite lui Iosif să nu răspundă la ură cu ură, ci să ierte, să scape de spiritul de răzbunare prezent în logica turmei. "Când cineva în viaţa sa experimentează predilecţia, este capabil să devină o moştenire pentru ceilalţi... Este o lecţie imensă pe care adulţii ar trebui să o înveţe mereu: singurul mod în care o persoană poate moşteni ceva este să facă posibilă fericirea celui pe care îl iubeşte". În acest fel, noi, la rândul nostru, putem primi ceva de la copiii noştri. Numai iubirea de predilecţie permite să răspunzi cu iubire: "conceptul de moştenire este astfel răsturnat: copiii sunt cei care lasă o moştenire părinţilor, în timp ce părinţii dau o promisiune copiilor".
Massimo Recalcati
* * *
Telemah avea dreptate. Tinereţea nu este o boală Luigi Maria Epicoco, Ed. "Sapientia", 2026, ISBN 978-606-578-629-5, 14×20 cm, 158 p., 25 lei
* * *
Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
*
De la Librăria "Sapientia":
- prin poştă: Librăria "Sapientia", Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
- prin e-mail: [email protected]
- prin telefon: 0754.826.814
- prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
- direct din Librăria "Sapientia" din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi)
- sau la librăriile catolice partenere
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
