La împlinirea a 200 de ani de prezenţă a icoanei Maicii Domnului la Cacica, pelerinajul din anul acesta, în zilele de 14 şi 15 august 2010, a fost unul deosebit. Aflându-se în pelerinaj spre Rokitno, un sanctuar din vestul Poloniei, unde se află, de asemenea, o copie a Maicii Domnului de la Czestochowa, pr. Alfons-Eugen Zelionca a redactat, la 11 august 2010, un scurt studiu asupra istoricului acestei icoane, urmând să revină cu amănunte.
La momentul actual, cert este că icoana aparţine Şcolii Poloneze şi foarte probabil a fost pictată la Czestochowa la începutul secolului al XVII-lea. Momentul pentru care au fost confecţionate imagini asemănătoare a fost unul deosebit, deoarece, la 8 septembrie 1717, imaginea de la Czestochowa a fost încoronată cu coroanele papei Clement al XI-lea, care în anul 1716, a semnat actul de încoronare.
Cu prilejul acestei sărbători au fost pictate în atelierul de la Czestochowa mai multe icoane, care, după ce au fost binecuvântate de ep. Krzysztof Andrzej Jan Szembek, episcop de Chelm, au fost preluate de rectorii sanctuarelor mariane din Polonia, în special prioritate au avut acele sanctuare care purtau hramul Maicii Domnului. Un astfel de sanctuar se află în localitatea Bochnia încă din secolul al XVII-lea, iar delegaţia care a fost prezentă la sărbătoarea Încoronării a primit (sau, e posibil, a achiziţionat) o astfel de icoană.
Ulterior vremurile tulburi care s-au abătut asupra Poloniei au dus la masive migraţii. Ştim că primii colonişti stabiliţi la Cacica la sfârşitul secolului al XVIII-lea au fost din această localitate, Bochnia, aproape de Krakowia. Ulterior au venit alţi colonişti, de asemenea mineri din Wieliczka. Tradiţia orală cu privire la geneza imaginii de la Cacica ne sugerează că atunci când coloniştii au migrat, au luat cu ei cel mai de preţ lucru, acesta fiind icoana Maicii Domnului de la Czestochowa. În consecinţă, este foarte probabil ca icoana pe care o venerăm noi să fie tocmai această icoană.
Vremurile care au urmat şi-au pus amprenta asupra cultului într-un mod deosebit. Primul paroh era armean şi era din Stanislawow, unde era viu cultul Maicii Domnului fără semnele tăierii pe chip. Este posibil că nu vremurile să fi acoperit acele semne, ci să le fi făcut intenţionat promovând cultul Maicii Domnului plină de har, în care a fost crescut în localitatea natală Stanislawow şi care era atât de viu în Dieceza de Lemberg.
La o analiză a sistemului pe care se axează cultul marian în Polonia şi modul prin care promovează ei dragostea către Maria, se poate constata că polonezii au un program foarte bine stabilit şi care în general prevede o pregătire profundă. Iată câteva aspecte:
1) Fiecare sărbătoare este pregătită intensiv pe plan local, parohii, filiale;
2) Icoana vizitează fiecare parohie, filială, capelă, unde, timp de o săptămână, rămâne pentru ca lumea să se poată ruga şi să poată aprofunda cultul Maicii Domnului;
3) Cultul se întinde după un program bine stabilit în timp, de exemplu, trei ani vizitarea într-o dieceză. În mod solemn este transportată şi primită ca atare. Preoţi pregătiţi merg şi predică un fel de misiuni, pentru fiecare categorie socială: adulţi, tineri, copii, bolnavii sunt trataţi deosebit, mai ales căsătoriile nesacramentale; se fac procesiuni şi nopţi de priveghere şi cateheze timp de o săptămână. La sfârşit, într-un cadru solemn cu preoţii din decanat şi prezenţa episcopului sau a unui delegat, icoana este transportată în biserica filială sau în parohia învecinată. În fiecare biserică unde icoana a poposit rămâne o copie a imaginii, pentru ca ulterior credincioşii să o poată purta în procesiune şi să se poată ruga. Se formează la sugestia predicatorului grupe de rugăciune şi grupe pentru rozariul viu.
4) Anual se încearcă o vizită la sanctuar, în diferite forme: promovarea copiilor ca după prima Împărtăşanie să facă împreună cu parohul acest pelerinaj, de asemenea ministranţii şi cei care primesc Mirul, după Mir fac un astfel de pelerinaj ca formă de mulţumire. Cei care urmează să susţină examenul de bacalaureat, toţi din dieceză, cu o sută de zile înainte de examen, fac un astfel de pelerinaj, astfel se creează acea aprofundare a cultului şi a dragostei către Maria.
5) În timp ce icoană vizitează fiecare biserică parohială şi filială se adună aur, argint şi alte pietre preţioase, iar la finalul celor trei ani icoana se reîntoarce în sanctuar şi din cele adunate se confecţionează o mantie şi coroane.
Un astfel de program ar putea fi adaptat şi adoptat şi în Dieceza de Iaşi, care chiar dacă va fi de o mai mică anvergură, ne va înălţa cu siguranţă spre o aprofundare a misterului mântuirii prin această devoţiune atât de minunată.
Pr. Alfons-Eugen Zelionca
