Pentru a marca Ziua pentru Drepturile Copiilor (20 noiembrie), Asociaţia SIGNIS în colaborare cu UNICEF au organizat la Bucureşti, în perioada 15-20 noiembrie, Festivalul "Privind copiii" şi un simpozion despre drepturile copilului şi film. Un festival cu juriu, regizori invitaţi şi conferinţe. Filmele au fost împărţite în trei secţiuni: cu tematică socială, documentare (14 filme produse în Europa şi în România) şi filme de un minut (30 de filme realizate de 90 de adolescenţi în atelierele de creaţie de la Iaşi, Timişoara, Câmpulung Muscel şi Bucureşti). La aceste manifestări a fost prezent şi arhiepiscopul John Patrik Foley, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale (17-21 noiembrie). Excelenţa sa a vorbit în deschiderea Simpozionului despre drepturile copilului şi film din ziua de luni, 20 noiembrie, la care au mai participat: ES Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România şi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti. ES John P. Foley a fost oaspetele ÎPS Ioan Robu, a celebrat Liturghia de duminică, 19 noiembrie, în catedrala din Bucureşti, s-a întâlnit cu Theodor Baconski, fostul ambasador la Vatican... La finalul manifestărilor de la Bucureşti Excelenţa sa a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări.
Trebuie să proclamăm evanghelia de pe acoperişuri
• Excelenţa voastră, sunteţi preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale. De ce consideră Biserica aşa de importante mijloacele de comunicare socială?
De la început Isus a spus că apostolii trebuie să proclame evanghelia de pe acoperişuri. Mă gândesc că astăzi trebuie să proclamăm evanghelia de pe acoperişuri, pentru că acolo există antenele. Trebuie să folosim orice mijloc pentru a proclama evanghelia lui Isus Cristos. Biserica, la Conciliul Vatican II, a înţeles mai mult importanţa mijloacelor de comunicare prin documentul Inter mirifica, dar şi înainte Biserica a fost printre primele care a recunoscut valoarea tiparului şi l-a folosit. Să ne amintim că Biblia lui Gutenberg a fost prima carte tipărită cu o tipografie "mai modernă" - dacă se poate spune aşa. Iar Marconi a ajutat Biserica să dezvolte Radio Vatican; Vaticanul a avut televiziune mai înaintea Italiei, însă nu era cine să se uite la televizor. Era un sistem francez pe care francezii l-au dat Vaticanului atunci, dar care acum nu mai poate funcţiona pentru că Italia a adoptat un alt sistem de televiziune. Noi am anticipat activitatea internetului prin reţeaua informatică din Biserica din America Latină, un fel de internet între Roma şi Biserica din America Latină, prin intermediul computerelor. Am negociat pentru a avea un sit cu domeniu propriu, "vatican.va". Importanţa acestuia este că se garantează autenticitatea oricărui mesaj. La alte situri din lume oricine altcineva poate intra pentru a da un mesaj diferit, poate chiar ceva legat de pornografie, din păcate, dar situl vatican.va îl putem controla pentru ca orice mesaj să fie autentic.
• Aţi vorbit credincioşilor la Liturghia de duminică (19 noiembrie) despre misiunea Excelenţei voastre, despre munca desfăşurată la Vatican în domeniul mijloacelor de comunicare. Aţi putea pe scurt să ne spuneţi câteva lucruri despre această misiune?
Facem legăturile prin satelit pentru ceremoniile Sfântului Părinte la televiziune, autorizăm toată activitatea audio-vizuală din Vatican: radio, televiziune, cinema, fotografierea: de exemplu, în momentul tranziţiei de la papa Ioan Paul al II-lea la papa Benedict al XVI-lea am autorizat activitatea a 5.000 de jurnalişti; atunci a fost un timp în care am fost foarte ocupaţi. De asemenea, trebuie să menţinem contactele cu conferinţele episcopale, în special cu comisiile pentru comunicaţii sociale din cadrul acestora, şi să menţinem contactul cu organizaţiile internaţionale, catolice şi necatolice. Noi reprezentăm Sfântul Scaun la reuniunile în domeniul comunicaţiilor, de la Organizaţia Naţiunilor Unite, şi de la Consiliul Europei. Pregătim documentele referitoare la domeniul comunicaţiilor, de exemplu am pregătit Aetatis novae, o instrucţie pastorală cu idei pentru dezvoltarea unui plan pastoral pentru fiecare dieceză, conferinţă episcopală şi chiar pentru fiecare parohie. Avem şi o serie de documente despre etică, Etica în publicitate, Etica în comunicaţiile sociale, Etica în internet. Pentru internet am vrut să subliniem importanţa nu doar a unei preocupări etice, ci şi a unei utilizări creştine, aşadar avem Biserica şi internetul. De asemenea, vorbind despre Biserică şi comunicare, am dezvoltat un document Criterii de colaborare ecumenică şi interreligioasă în domeniul comunicaţiilor sociale, precum şi un document Pornografia şi violenţa în mijloacele de comunicare, un răspuns pastoral. În fiecare an facem pregătirile pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor, care este în duminica dinainte de Rusalii. Anul viitor, tema acestei zile va fi Media şi copiii - o provocare pentru educaţie, iar cu aceasta subliniez prezenţa mea, aici, în această săptămână, deoarece acest festival de film este un festival despre copii.
• Ce importanţă are o revistă pentru o dieceză?
Am fost directorul unui săptămânal diecezan şi sunt convins de importanţa continuă a presei scrise, din diferite motive. În primul rând o revistă creştină înseamnă informare religioasă, catolică; se găsesc în ea informaţii care nu pot fi găsite cu uşurinţă în alte locuri; în al doilea rând o revistă înseamnă formare, o formare creştină care este continuă; în al treilea rând educaţie catolică, o educaţie care nu ar trebui să se termină după primirea Mirului, ci ar trebui să continue toată viaţa, iar acest lucru este mai uşor posibil prin intermediul unei publicaţii săptămânale sau lunare; în al patrulea rând inspiraţie, pentru că fiecare dintre noi avem nevoie de un fel de lectură spirituală, de exemplu o publicaţie catolică poate oferi reflecţii despre evanghelie pentru diferite duminici, precum şi alte gânduri despre sfinţii din luna respectivă; în sfârşit o revistă înseamnă identitate catolică; atunci când lăsăm, de exemplu, o publicaţie catolică pe masă este ca o declaraţie că noi suntem catolici, şi trebuie să întărim această identitate catolică în timpul nostru.
• Aţi participat în aceste zile la un festival de film: "Privind copii", primul eveniment de acest gen din România care şi-a propus "să apere drepturile copiilor prin film". Care este importanţa acestui festival?
Pentru mine a fost un festival emoţionant, pentru că pe buzele copiilor şi ale tinerilor au fost multe mesaje pentru noi şi cred că trebuie să fim deschişi către vocile copiilor care suferă, către copii care sunt retardaţi, către copii cu handicap, către copiii cu durerile lor, cu problemele lor, dar şi către copii cu energia, cu angajamentul lor, care au o voce de speranţă. Cred că a fost un festival semnificativ.
• Sunteţi pentru prima dată în România?
Da, sunt pentru prima dată în România. Am acceptat, cu ani în urmă, o invitaţie a fostului ambasador al României la Sfântul Scaun, ambasadorul Baconski, dar m-am îmbolnăvit şi a fost necesar să îi trimit textul discursului meu şi el l-a prezentat, dar nu am fost niciodată în România până acum: "mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa".
• Care este impresia dumneavoastră după această vizită şi după participarea la un festival de film în România?
Am fost impresionat duminică dimineaţa, de exemplu, de prezenţa atâtor oameni la biserică pentru Liturghie, participarea, calitatea muzicii şi am spus celor prezenţi la Liturghie că le mulţumesc catolicilor din România pentru exemplul de perseverenţă în credinţă practicată în timpurile dure prin care aţi trecut; au fost un exemplu pentru noi. Mi-am făcut o impresie foarte pozitivă despre centrul istoric al Bucureştiului, în comparaţie cu blocurile de la periferie, blocuri construite de comunişti; am văzut atâtea blocuri în alte ţări; pentru mine sunt triste, sunt oglindiri ale spiritului comunismului, care a încercat să abolească spiritul uman, spiritul individual. Unele urme ale acelui regim rămân, dar am văzut şi dezvoltarea de noi biserici, de noi mănăstiri, iar aceasta este un lucru foarte pozitiv.
• Vorbind despre biserici, cred că ştiţi că lângă catedrală se construieşte un mare bloc...
Da, i-am adus arhiepiscopului Ioan Robu un articol de la Agenţia pentru Presa Catolică din SUA care vorbeşte despre acest subiect şi despre eforturile pentru a bloca această construcţie. Eu credeam că era un lucru deja făcut, blocarea construcţiei, dar, din păcate, nu, pentru că pot auzi cum se construieşte chiar de aici. Este o lipsă de sensibilitate faţă de valorile religioase...
• Vă mulţumesc, Excelenţă, şi vă aşteptăm şi în Dieceza de Iaşi...
Am auzit că Iaşi este o dieceză cu oameni profund înrădăcinaţi în credinţa catolică... şi un izvor de vocaţii...
• Acestea le veţi verifica atunci când veţi veni la faţa locului. Vă aşteptăm.
Interviu realizat de pr. Cornel Cadar
