Localitatea Târgu Trotuş este o localitate rurală din judeţul Bacău, situată între două oraşe, semnificative ale ţării noastre, Oneşti şi Târgu Ocna, şi aproape de staţiunea Slănic Moldova, bucurându-se totodată de renumele celei mai vechi comunităţi de pe valea Trotuşului, păstrând şi astăzi frumoasele obiceiuri creştine mai ales devoţiunea către sfânta Fecioară Maria. Este o localitate unde convieţuiesc atât creştini de confesiune catolică, cât şi ortodoxă şi unde oamenii trăiesc în armonie şi bună înţelegere.
Anul acesta comuna Târgu Trotuş prăznuieşte două evenimente deosebit de importante pentru viaţa creştinilor din comunitatea noastră.
La 25 septembrie 2008 se împlinesc 120 de ani de la inaugurarea solemnă a cultului Madonei de Lourdes, iar la 6 octombrie se împlinesc 600 de ani de la prima menţiune documentară a localităţii Târgu Trotuş.
Prima atestare documentară a Tg. Trotuş apare în privilegiul comercial acordat de voievodul Moldovei Alexandru cel Bun negustorilor lioveni la 6 octombrie 1408, stabilind taxele vamale pentru diferite feluri de mărfuri, precum şi locurile unde aceşti negustori urmau să plătească aceste taxe. În acest document se arată că negustorii lioveni care duc postav la Braşov trebuie să plătească "la vama principală în Suceava, de grivnă trei groşi, în Bacău de grivnă un gros şi jumătate, iar în Trotuş de grivnă un gros şi jumătate. Iar când se vor întoarce, de fiecare povară, la Trotuş, câte doi groşi..." Conform cercetărilor arheologice este evident că oraşul era mult mai vechi decât prima lui menţionare documentară din 1408.
Dincolo de aceste date istorice se poate descoperi o bogată istorie pe care oamenii acestor locuri o duc în spate, cât şi o credinţă fermă care a rămas în sufletul lor în pofida diferitelor influenţe protestante care s-au perindat pe aceste meleaguri. În acest context istoric un merit deosebit l-au avut misionarii franciscani care au vegheat ca flacăra credinţei să rămână mereu trează în conştiinţa credincioşilor noştri.
La nivelul stadiului actual al ultimilor cercetări, rezultă că localităţile Galaţi, Butea, Răchiteni şi Tg. Trotuş au fost primele care au inaugurat statui ale Madonei de Lourdes.
După o lungă perioadă de pregătire pe care a desfăşurat-o parohul acestei comunităţi Domenico Della Posta a sosit şi fericita zi de 25 septembrie 1888 când s-a sfinţit noua statuie a Maicii Domnului de la Lourdes şi în mod oficial se instaura cultul Madonei de Lourdes. Clopotele au sunat vesele începutul noii zile şi i-au invitat pe credincioşi să vină la biserică, pentru a se apropia de sacramente şi să asiste la sfânta Liturghie.
La această sărbătoare au fost prezenţi credincioşi nu numai din Tg. Trotuş, ci au venit şi din satele învecinate din Tuta, Oneşti, Slănic, Grozeşti, Satu Nou, Tiseşti care erau filiale în acea vreme cât şi credincioşi din sate mai îndepărtate, precum Pustiana.
Cu un fast somptuos, la ora 10.30, episcopul Iosif Camilli şi-a făcut intrarea în biserică printre două şiruri de credincioşi îngenuncheaţi, unde a început celebrarea şi, însoţit de preoţi, s-a aşezat în faţa statuii Madonei de Lourdes. În momentul dezvelirii acesteia, a răsunat ca un tunet cântecul Fecioara la munte. Episcopul a binecuvântat apoi, solemn, noua statuie, conform ritualului prescris de Pontificalul Roman, iar Psalmii 86 şi 122, precum şi cântul Magnificat au fost interpretaţi pe două voci, în acompaniamentul dulce al unui armoniu aşezat în prezbiter şi la care cânta pr. Pietrobuono.
La cuvântul de învăţătură episcopul i-a îndemnat pe credincioşi să fie buni creştini, să practice legile lui Isus Cristos aşa cum Biserica ne propune. Acesta este, de altfel şi motivul apariţiilor sfintei Fecioare la Lourdes, unicul şi adevăratul motiv de bucurie pentru Dumnezeu şi pentru mântuire.
După terminarea sfintei Liturghii, s-a făcut o solemnă procesiune în timpul căreia această mulţime de oameni care însoţeau cortegiul făcea să se audă ecoul în aerul munţilor din vecinătate cântul Ave, ave, ave Maria şi al fiecărei strofe din Rozariul Madonei de Lourdes, cântat cu multă graţie de mulţimea tuturor credincioşilor. Era plăcut să vezi dincolo de drapele, focuri de armă, cântecele orchestrei puzderia de oameni - şi nu toţi catolici - care îngenuncheau şi se rugau cu fervoare, cum fixau cu privirea frumoasa statuie a Madonei şi toate acestea în pofida razelor fierbinţi aruncate de un soare mai degrabă estival decât autumnal.
Procesiunea s-a sfârşit cu recitarea Rugăciunii de consfinţire către sfânta Fecioară Maria, s-a dat binecuvântarea cu preasfântul sacrament şi astfel la ora 14.20 s-a încheiat această frumoasă sărbătoare despre care necatolicii spuneau că niciodată nu mai fusese văzut în aceste locuri ceva mai frumos şi mai evlavios.
Ca un gest de recunoştinţă pentru toate harurile primite de la sfânta Fecioară Maria, comunitatea noastră se va reuni în ziua de joi, 25 septembrie 2008, la ora 10.30, celebrând o sfântă Liturghie de mulţumire şi apoi vom pleca în sat într-o procesiune cu statuia Madonei de Lourdes în compania cântecelor mariane şi rugăciunii rozariului.
Informaţii istorice din acest articol au fost preluate din cartea Adu-ţi aminte, Marie, şi de România, de Dănuţ Doboş, Ed. Sapientia, 2005.
A consemnat pr. Anton Mărăndescu
