Iaşi: Pelerinajul Speranţei - O zi de har şi lumină din inima Centrului "Sfântul Alois Guanella"
În Anul Jubiliar dedicat milostivirii şi speranţei, Centrul "Sfântul Alois Guanella" din Iaşi a organizat un pelerinaj de suflet, în care 27 de persoane cu abilităţi diferite au pornit împreună pe un drum spiritual, însoţiţi de voluntari, coordonatori şi prieteni ai centrului. Sâmbătă, 20 septembrie 2025, a fost o zi în care rugăciunea, bucuria şi comuniunea au transformat fiecare pas într-o binecuvântare.
Cine suntem - O familie care crede în demnitatea fiecăruia!
Centrul "Sfântul Alois Guanella" nu este doar un spaţiu de îngrijire - este o casă a inimii, unde fiecare persoană este primită cu respect, iubire şi încredere. Inspirat de carisma Sfântului Guanella, care a dedicat viaţa sa celor marginalizaţi, centrul oferă sprijin persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, motorii şi senzoriale, dar şi celor cu tulburări de spectru autist.
Aici, diferenţele nu sunt obstacole, ci punţi spre comuniune. Fiecare zi este o lecţie de răbdare, curaj şi frumuseţe interioară. Persoanele noastre nu sunt "beneficiari" - sunt mărturisitori ai harului, care ne învaţă ce înseamnă să trăieşti cu autenticitate.
Începutul pelerinajului - Rugăciune şi reculegere!
Ziua a început la sediul centrului, unde ne-am adunat în rugăciune, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu pentru drumul ce urma. Cu inimile deschise şi pline de emoţie, am pornit spre Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, loc de pelerinaj şi indulgenţă jubiliară. Acolo, am fost primiţi cu căldură de părintele Daniel Iacobuţ, paroh şi decan, care ne-a însoţit în rugăciune şi cânt, oferindu-ne binecuvântarea sa.
Vizita la Nisiporeşti - Întâlnirea cu Fericita Veronica Antal!
După momentele de har trăite la Iaşi, ne-am îndreptat spre Nisiporeşti, locul unde se află mormântul Fericitei Veronica Antal, o tânără martiră ce a ales să-şi păstreze curăţia şi credinţa cu preţul vieţii. Născută în 1935, Veronica a fost terţiară franciscană şi a trăit o viaţă simplă, dar profundă, dedicată rugăciunii şi iubirii faţă de Dumnezeu. A fost ucisă în 1958, apărându-şi demnitatea şi puritatea, iar în 2018 a fost beatificată de Biserica Catolică.
La Nisiporeşti, părintele Iosif Cadar, OFMConv., ne-a întâmpinat cu braţele deschise şi ne-a povestit cu emoţie despre viaţa Veronicăi. Ne-a condus spre mormântul ei, unde am avut momente de meditaţie, rugăciune şi cânt. Acolo am celebrat Sfânta Liturghie, participând cu evlavie şi recunoştinţă. La final, părintele ne-a oferit fiecăruia o icoană a Fericitei Veronica Antal şi un rozariu, ca semn al binecuvântării şi al legăturii spirituale cu această floare rară a Moldovei.
Masa fraternă şi întoarcerea acasă
După celebrarea liturgică, am luat masa împreună, într-un spirit de comuniune şi bucurie. A fost un moment de împărtăşire, de zâmbete şi de recunoştinţă. Apoi, ne-am întors acasă cu sufletele pline, conştienţi că acest pelerinaj nu a fost doar o călătorie fizică, ci o călătorie interioară spre lumină şi speranţă.
O zi care ne-a învăţat că suntem speranţa
Pentru noi, persoanele cu abilităţi diferite, această zi a fost o binecuvântare. Am înţeles că, dincolo de limitele noastre, suntem purtători de lumină, de credinţă şi de speranţă. În Anul Jubiliar, am fost nu doar pelerini, ci mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu, care ne cheamă pe fiecare, cu darurile şi fragilităţile noastre, să fim semne vii ale harului.
În Anul Jubiliar, acest pelerinaj ne-a arătat că suntem speranţa. Nu în ciuda fragilităţilor noastre, ci tocmai prin ele. Pentru că Dumnezeu nu caută perfecţiunea - ci inima deschisă.
"Să nu lăsăm niciodată suferinţa să ne închidă sufletul. Să o transformăm în iubire." - Sfântul Alois Guanella
Antonel Dornianu,
seminarist la Opera "Don Guanella"
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 20 septembrie: Iaşi: Pelerinajul Speranţei - O zi de har şi lumină din inima Centrului "Sfântul Alois Guanella"
