Iaşi: Mariapolis 2025 - Apropierea, stilul lui Dumnezeu
În perioada 24-27 iulie 2025, Mişcarea Focolarelor (Opera Preasfintei Maria) a organizat întâlnirea Mariapolis (Oraşul Mariei) la Seminarul "Don Orione" din Iaşi. Tema a fost "Apropierea, stilul lui Dumnezeu". Au participat persoane de diferite vârste, confesiuni, vocaţii din mai multe localităţi ale diecezei noastre, precum şi din alte părţi ale ţării, dar şi din străinătate, toţi animaţi de dorinţa de a cunoaşte şi de a trăi arta de a iubi - "legea" care a animat orăşelul temporar al Mariei.
Tema pe care am aprofundat-o împreună a fost "Apropierea, stilul lui Dumnezeu" şi motto-urile fiecărei zile luate din Evanghelie: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa." (In 15,6); "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi le-aţi făcut." (Mt 25,40); "Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă." (Lc 10,33) "Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei se vor chema fiii lui Dumnezeu." (Mt 5,9).
Spaţiul nu ne permite decât să prezentăm câteva flash-uri din programul şi temele, activităţile acestor zile care au fost ţesute cu migală şi presărate cu multe mărturii şi experienţe de viaţă emoţionante. Programul fiecărei zile a fost construit pentru a favoriza întâlnirea personală, apropierea faţă de Cristos la Sfânta Liturghie care se apropie de noi în Euharistie şi care ne-a condus să experimentăm apropierea unii faţă de alţii. Copiii şi adolescenţii au avut atât program separat, cât şi în comun cu ceilalţi participanţi, ceea ce ne-a îmbogăţit reciproc.
Tema centrală a Mariapolis-ului şi celelalte teme din program: Construim împreună "Ce cere iubirea fratelui" (Chiara, 26 februarie 1987), Apropierea, stilul lui Dumnezeu (Margaret Karram într-un interviu făcut de revista "Neue Stadt"), Iertarea - Mirco Castello, Iubirea aproapelui (Chiara la întâlnirea cu musulmanii - 1 noiembrie 2002), Biserica în slujba aproapelui nostru. Noi în slujba Bisericii (Chiara adresându-se Mişcării parohiale, 1986), Revoluţia iubirii (Chiara, Augsburg, 26 noiembrie 1988) ne-au condus să înţelegem tot mai bine revoluţia iubirii propusă de Chiara şi de Margaret Karram.
Într-o lume marcată de conflicte, singurătate şi indiferenţă, iubirea faţă de aproapele este un antidot esenţial. Chiara Lubich şi Margaret Karram, două voci spirituale ale Mişcării Focolarelor, ne invită să redescoperim această iubire nu ca simplu sentiment, ci ca acţiune concretă, ca dăruire totală.
Chiara subliniază că iubirea adevărată presupune "a ne face una" cu celălalt - a-i trăi viaţa, a-i purta suferinţele, a-i oferi ceea ce are nevoie. Această iubire nu se opreşte la gesturi exterioare, ci implică suferinţă, jertfă şi o identificare profundă cu celălalt. Margaret, în dialogul său despre tema "Apropierea", accentuează nevoia de a ne lăsa răniţi de durerea celuilalt, de a-l privi ca pe un frate, fără rezerve, fără prejudecăţi.
Iubirea faţă de aproapele este, în viziunea lor, o cale spre Dumnezeu, o cale a perfecţiunii şi o revoluţie tăcută care poate transforma societatea. Este o iubire care uneşte religii, popoare şi inimi şi care, trăită cu autenticitate, poate deveni forţa care vindecă lumea.
În acelaşi timp, există limite ale apropierii: respectul faţă de libertate, care este respectul faţă de conştiinţa şi timpul celuilalt. De aceea este important ca atunci când ne apropiem de o persoană, să o facem cu delicateţe, să nu fie ceva impus. Pentru că vrem să iubim, dar nu întotdeauna celălalt acceptă.
"Unii fac lucruri din iubire, alţii fac lucruri încercând să fie iubire. Iubirea ne face sălaş în Dumnezeu, iar Dumnezeu este Iubire. Dar iubirea care este Dumnezeu este lumină şi cu lumina vedem dacă modul nostru de a ne apropia şi de a-l sluji pe fratele nostru este în acord cu inima lui Dumnezeu, aşa cum ar dori fratele nostru, aşa cum ar visa dacă nu ne-ar avea lângă el pe noi, ci pe Isus".
Programul Mariapolis-ului a inclus vineri seara trecerea prin poarta jubiliară de la Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" a celor prezenţi, moment pregătit prin spovadă şi prezentarea Jubileului Speranţei, a siglei cât şi o oră de adoraţie. Ca surpriză, pr. Ciprian Fechetă ne-a făcut o prezentare a catedralelor "Sfânta Fecioară Maria, Regină" şi "Adormirea Maicii Domnului" împreună cu muzeul de la subsolul catedralei istorice.
Programul copiilor a avut ca titlu "Aproapele-i comoara, descoperă-i valoarea". Momentele petrecute împreună au fost încărcate de jocuri formative, ateliere de pictură şi dramatizare, film biblic, mărturii despre faptele bune pe care le-au făcut cei mici; toate, îmbinate cu abordări deschise şi moderne pe tema "Bunului samaritean" şi "Vindecarea paraliticului". Fascinante au fost momentele împreună cu adulţii în care copii au dăruit experienţe, cântece, dansuri, regula de aur, parcursul lor pentru pregătirea jubileului speranţei şi jocul mare de căutare a comorii. Seara recreativă a fost punctul culminant al trăirii bucuriei împreună. Acestea ne-au redat sensul iubirii curate faţă de Dumnezeu şi de aproapele.
Multe au fost experienţele, mărturiile şi impresiile celor prezenţi - momente încărcate de emoţie, lacrimi şi vulnerabilitate oferite în dar participanţilor şi care ne-au arătat că este posibilă fraternitatea, nu fără suferinţă.
Câteva dintre impresiile copiilor:
Cel mai mult mi-a plăcut căutarea comorii, fiindcă am cunoscut persoane noi, am cooperat şi a fost amuzant. Aş putea să fiu o prietenă mai bună ascultând ideile celorlalţi, învăţând să accept şi să nu mai fiu agitată. Mi-ar plăcea să nu uit că ar trebui să ajutăm pe toată lumea pentru că Dumnezeu ne-a creat pe toţi ca să fim fraţi.
Mi-a plăcut vibe-ul (atmosfera): toată lumea zâmbeşte, e prietenoasă, se bucură de moment. Plus: dacă ai nevoie de help, mereu se găseşte cineva. Vreau să fiu mai atentă la starea de spirit a celorlalţi şi să repet ce am trăit.
Cel mai mult mi-au plăcut oamenii pe care i-am întâlnit. Pentru a fi o prietenă mai bună, o să încerc să nu mai fiu răutăcioasă. Vreau să nu uit fericirea pe care o simt.
Cel mai mult mi-au plăcut dansurile şi persoanele pe care le-am cunoscut în aceste zile. Pentru a fi un prieten mai bun, aş putea să fiu mai sincer. Nu aş vrea să uit de fraternitate.
Dar şi ale adulţilor:
Setea lui Dumnezeu după noi, setea lui ca nouă să ne fie sete de el ne ajută să vedem cât de mult se apropie de noi. Am experimentat "apropierea" şi faţă de Cristos şi unii faţă de alţii, atât de profund la acest Mariapolis. O întâlnire care ne trimite să experimentăm şi în comunităţile noastre aceste daruri primite. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi şi să trăiţi în iubirea lui Cristos în călătoria voastră spirituală. (Dan)
Aş dori şi eu să vă mulţumesc din suflet pentru că m-aţi primit atât de frumos, mulţumesc pentru că prin voi am putut fi eu exact aşa cum sunt şi mi-am deschis inima mai mult ca oricând! Mulţumesc! Nici nu vă puteţi închipui cât de mult au însemnat pentru mine zilele acestea, sunteţi cei mai frumoşi oameni care i-am cunoscut până acum. (Irina)
Nu ar fi fost posibil acest Mariapolis fără contribuţia echipei de organizare, a fiecărui participant, a Episcopiei Romano-Catolice Iaşi, care ne-a oferit locuri de cazare şi a gazdelor noastre de la Seminarul "Don Orione", care s-au implicat pentru buna desfăşurare a acestor zile. Tuturor le mulţumim, din suflet, pentru disponibilitate şi generozitate!
Cristina Budău, Simon Ilona şi Iuliana Petruţ
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24-27 iulie: Iaşi: Mariapolis 2025 - Apropierea, stilul lui Dumnezeu
