Preasfinţitul Petru Gherghel la Radio Vatican
Binecuvântat să fie Dumnezeu în sfinţii săi.
Binecuvântat să fie Dumnezeu în misterul sfintei Fecioare Maria.
Bucuria noastră a fost mare întrucât astăzi s-a împlinit un testament lăsat de înaintaşii noştri de a avea în Iaşi o catedrală vrednică de această cetate şi de această inimă a diecezei. S-a împlinit un vis conceput în ziua consacrării mele ca episcop acum 15 ani.
Ne-am bucurat astăzi să putem dedica bunului Dumnezeu acest edificiu, această lucrare, actul consacrării noului edificiu îl considerăm un prinos adus lui Isus prezent în mijlocul nostru în taina altarului, acum la sfârşitului Anului Euharistic 2004-2005 declarat şi inaugurat de Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea şi încheiat solemn prin Sinodul Episcopilor, celebrat la Roma de Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea.
Consacrând acest sanctuar pus sub ocrotirea Maicii Domnului, patroana diecezei noastre, dorim să-i aducem împreună cu toţi episcopii, preoţii, seminariştii, persoanele consacrate, cu oaspeţii prezenţi din ţară şi străinătate, cu toţi fraţii noştri ortodocşi prezenţi la acest moment sacru, precum şi cu autorităţile centrale şi locale un prinos de recunoştinţă, de mulţumire, preamărire Dumnezeului întreit Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt repetând toţi într-o singură simţire: "Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci! Ca toţi să fie una!"
(Radio Vatican, 1 noiembrie 2005)
* * *
Cuvântul ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la sfinţirea noii catedrale
Preasfinţia voastră episcop Petru, Înaltpreasfinţiile voastre, Preacuvioşi părinţi, Preacuvioase maici, iubiţi fraţi şi surori în Domnul, stimate autorităţi!
O nouă biserică este o nouă dovadă în plus a credinţei, o biserică nouă şi mai ales o catedrală nouă într-un oraş reprezintă o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice, căci a construi o biserică nouă înseamnă o jertfă de energie intelectuală, fizică şi financiară ca mărturie a unei credinţe vii şi a unei comunităţi harnice. Biserica nouă este cu atât mai semnificativă cu cât ea se realizează după eliberarea de dominaţia regimului comunist ateu, într-o parte a României marcată de o spiritualitate creştină profundă.
Ca spaţiu sacru de rugăciune, biserica sau catedrala nouă devine un simbol al recunoştinţei sau al Euharistiei (euharistie înseamnă recunoştinţă în limba greacă) aduse lui Dumnezeu şi un simbol al Bisericii în înţelesul ei de adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Prin urmare, o biserică în care se oficiază sfintele taine sau sacramente ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra localităţii respective, în cazul nostru, asupra municipiului Iaşi, oraş în care se înalţă această biserică, această catedrală.
Desigur, în cazul de faţă, noua catedrală episcopală romano-catolică reprezintă şi un simbol al ajutorării fraterne a romano-catolicilor din România de către comunităţi catolice din străinătate, mai ales din Europa occidentală. Aceasta o arată şi prezenţa multor episcopi romano-catolici din Europa occidentală aici şi prin menţionarea tuturor.
Felicităm pe Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi, cu ocazia sfinţirii noii catedrale episcopale, pe toţi colaboratorii şi sprijinitorii, sponsorii săi, precum şi pe toţi episcopii din România şi din alte ţări prezenţi la acest moment de consacrare a acestei biserici catedrale mari şi moderne.
Remarcăm cu bucurie faptul că noul gard al incintei catedralei episcopale romano-catolice este asemănător cu vechiul gard al incintei catedralei mitropolitane ortodoxe, semnificând astfel o afinitate în ce priveşte dialogul şi cooperarea frăţească între cele două Biserici surori şi între cele două catedrale vecine din Iaşi.
Această dimensiune spirituală a vecinătăţii şi fraternităţii în vestirea evangheliei iubirii lui Cristos este astăzi cu atât mai semnificativă, cu cât românii catolici şi ortodocşi sunt prezenţi în tot Occidentul, iar într-o Uniune Europeană din ce în ce mai secularizată este nevoie, pentru a fi credibilă, de o mărturie creştină comună, nu de una divizată.
Dorim tuturor celor prezenţi pace, bucurie, sănătate şi ani mulţi binecuvântaţi: Ad multos annos!
* * *
Cuvântul PS Reinhard Lettmann, episcop de Münster (Germania), traducere de pr. Vladimir Petercă
Acum 15 ani, împreună cu cardinalul Sodano am fost prezent la consacrarea ca episcop a Mons. Petru Gherghel. Pentru mine a fost o bucurie imensă să putem celebra astăzi împreună această Liturghie în această catedrală plină până la refuz.
Mult iubite episcop Petru Gherghel, iubiţi fraţi întru episcopat, cucernici părinţi întru sfânta preoţie, iubiţi fraţi şi surori!
Noi sfinţim această catedrală în numele lui Dumnezeu cel întreit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Noi am sfinţit-o în numele Tatălui, creatorul cerului şi al pământului.
Uitarea lui Dumnezeu este un pericol. Este un pericol nu pentru Dumnezeu, ci pentru noi oamenii, căci, atunci când Dumnezeu dispare dintre noi, dispare în acelaşi timp şi demnitatea noastră ca oameni. Această catedrală este un semn al trebuinţei noastre de Dumnezeu, semn care trebuie să ne ajute să nu uităm de Dumnezeu niciodată din pricina grijilor.
Noi am sfinţit această catedrală în numele lui Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu cel viu. Noi celebrăm la acest sfânt altar taina Euharistiei, cum Isus însuşi ne-a îndemnat: "Faceţi aceasta în amintirea mea!" Noi celebrăm ţelul mântuirii noastre mărturisind: "Moartea ta, o, Doamne, o vestim şi învierea ta o mărturisim până când vei veni în glorie".
Noi am sfinţit această catedrală în numele Sfântului Duh. Prin ea mulţumim iarăşi şi iarăşi pentru fericirea noastră din lume. Noi, creştinii, nu ne retragem în biserica noastră ca şi într-un ghetou... Apostolul Paul ne spune despre Sfântul Duh că el este de partea vieţii şi a păcii. Aici, în această catedrală, mulţumim iarăşi şi iarăşi pentru darul de a fi creştini, căci şi noi suntem pentru viaţă şi pentru pace în societatea noastră şi în toată lumea.
Noi am sfinţit această catedrală în sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Prin Litania Tuturor Sfinţilor noi ne-am rugat pentru ajutorul Domnului. Noi ne simţim în această catedrală în comuniunea sfinţilor. Mărturisim, de asemenea, comuniunea noastră cu Sfântul Părinte, papa Benedict al XVI-lea, de la Roma, şi ne simţim înconjuraţi de comuniunea cu toţi sfinţii lui Dumnezeu. O simţim mult mai aproape pe regina tuturor sfinţilor, ea să ne ajute să păşim şi să ne păstreze pe drumul nostru, de-a lungul întregii vieţi. Amin!
Corul ne-a însoţit, conducându-ne cu vocile lor curate, spre ceruri. Noi vedem cerul deasupra noastră plin cu sfinţi. Şi printre aceştia, în mod deosebit, pe sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, patroana acestei catedrale.
Ne rugăm ca ea să ne dea, să ne mijlocească un drum mai bun în viaţă. Amin!
* * *
Cuvântul prelatului Albert Holenstein, traducere de PS Aurel Percă
"Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa". Cu 2 ani şi jumătate în urmă stăteam în acest loc, participând la o sfinţire de diaconi. Această încăpere, care trebuia să fie biserica-mamă a acestei dieceze, avea atunci un interior rece şi gol. Atunci am promis episcopului Petru, înaintea tuturor credincioşilor care erau de faţă, să nu îmi găsesc liniştea până când interiorul catedralei, inima diecezei, nu va deveni o locuinţă vrednică de Dumnezeu. Şi mi-am ţinut promisiunea, ceea ce am promis atunci, am făcut.
Nu îmi mulţumiţi mie, ci mulţumiţi-i lui Dumnezeu, dătătorul tuturor bunurilor. Eu am fost numai un instrument, nimic mai mult. Cu bătrânul Simeon îndrăznesc şi eu să spun: "Acum slobozeşte, Doamne, pe slujitorul tău, căci ochii mei au văzut mântuirea. Mâinile mele sunt deschise ca o cupă în faţa ta, Doamne. Dăruieşte-i sufletului meu ceea ce îi foloseşte, iar eu, mulţumind, te laud pentru fericire, suferinţă şi moarte".
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:
1 noiembrie: Iaşi: Sfinţirea catedralei - I (24)
1 noiembrie: Iaşi: Sfinţirea catedralei - II (30)
1 noiembrie: Iaşi: Sfinţirea catedralei - III (15)
1 noiembrie: Iaşi: Sfinţirea catedralei (FOCUS) (18).
