Iaşi: Invitaţie la expoziţie de pictură "Forma greca şi forma latina"
În perioada 2-30 septembrie 2023, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, prin Muzeul Mitropolitan Iaşi, organizează expoziţia de pictură "Forma greca şi forma latina", care se vrea "un dialog între icoanele bizantine (forma greca) şi pictura occidentală a Renaşterii - Barocului (forma latina)", în viziunea lui Ioan Bratiloveanu, autorul exponatelor: icoane bizantine, precum şi picturi, pasteluri şi desene inspirate din vechii maeştri. Vernisajul expoziţiei va avea loc sâmbătă, 2 septembrie 2023, la ora 17.00, în Sala Baptisteriu a Muzeul Mitropolitan Iaşi.
*
Expoziţia reprezintă un dialog între icoanele bizantine (forma greca) şi pictura occidentală a Renaşterii - Barocului (forma latina).
Studiez iconografia de la începutul anilor 90 (icoane şi pictura murală), iar icoanele expuse sunt din perioade diferite, în care am abordat stiluri şi tehnici variate. Mijlocul de expresie caracteristic icoanelor bizantine este mai ales linia, precizia şi eleganţa caligrafică a desenului; aspect evident în special în icoanele vechi cretane de calitate, ca atare este poate şi cel mai dificil stil de abordat. Caracteristice stilului cretan mai sunt şi ornamentele bătute pe fondul de aur - punzonatura - şi ornamentele gen sgrafitto executate pe marginea aurită a icoanelor cretane sau a celor din Cipru din secolele 15-18. Aceste elemente se regăsesc şi în câteva din icoanele expuse care au fost poleite cu bol. Pictura bizantină rămâne totuşi un domeniu elitist, în sensul că sunt necesari mulţi ani de practică ca pictor pentru a realiza ceva decent şi în mod similar, ca privitor, sunt necesari mulţi ani de studiu aprofundat. De regulă, foarte puţine persoane pot face diferenţa stilistică sau valorică între diferite lucrări... şi de aceea mulţi s-au apucat de iconografie, deoarece la camuflajul aşa-zisului stil bizantin îşi pot masca mai uşor deficienţele de desen şi cromatică...
Picturile în pastel şi desenele copiate după vechii maeştri reflectă interesul meu în acest domeniu din ultimii doi ani, întrucât am simţit chemarea să studiez serios acest stil. Intenţia mea a fost de a copia cât mai fidel posibil, în pastel, tablouri pictate în ulei mai ales de maeştrii Barocului Italian din secolele 17-18, ceea ce a fost o reală provocare. Mare parte a pastelurilor expuse au ca subiect Madonna sau Maria Magdalena. Consider că printre cele mai reuşite portrete feminine din istoria picturii sunt Madonnele italiene şi în special cele pictate de Raffaello Sanzio, adevărate întruchipări ale Eternului feminin: pline de graţie, armonie şi frumuseţe.
Studiul şi copierea operelor vechilor maeştri a făcut parte din procesul de învăţare a picturii din arta occidentală până spre sfârşitul sec. al 19-lea, iar în arta bizantină criteriul de calitate a fost întotdeauna fidelitatea faţă de Tradiţie, ceea ce s-a realizat prin copierea fidelă vechilor modele, pentru păstrarea caracterului sacru al imaginii. Aceasta nu a exclus însă aportul original al iconografului, acesta a fost liber să inoveze, dar în cadrul formal stabilit!
A încerca să copiezi un tablou din perioada Barocului Italian e similar cu efortul depus de un violinist care cântă o partitura de Bach; nu este deloc facil cum li se pare unora, o copie decentă presupune un act mimetic profund. Nu este vorba doar de abilitatea tehnică sau artistică, oricum absolut necesară în acest proces, ci în primul rând, de capacitatea de ajustare a propriei sensibilităţi la modul de a simţi al unui alt pictor, din alt timp istoric, în care era un alt "spirit al epocii".
Exacerbarea narcisistică a originalităţii şi individualităţii "artistului creator" are ca rezultat inevitabil deconectarea artistului de graţia divină - adevărata sursă a inspiraţiei şi Frumuseţii. De aceea multe din creaţiile artistice moderne nu mai au ca scop exprimarea Frumosului, ci a Urâtului şi vor doar să şocheze privitorul.
Acum spaţiul vizual este acaparat aproape complet de cinematografie, TV, internet, reţelele sociale şi această idolatrizare a imaginii digitale a condus la devalorizarea picturii propriu-zise. Totuşi, o imagine digitală sau un print nu poate înlocui nicidecum o pictură şi nici o persoană reală, deoarece este un produs tehnologic, lipsit de viaţă, de emoţie!
*
Câteva reflecţii despre dezvoltarea personală şi relaţia ei cu frumosul
Dezvoltarea asta personală (care ar include vorbitul în public, educaţia financiară, managementul timpului, inteligenta emoţională etc.) e bună şi folositoare, ar fi însă mult mai bine dacă s-ar cultiva în mod conştient şi valorile estetice autentice din viaţa noastre, adică Frumosul exprimat prin artă, muzica, poezie etc. Fără acestea nu exista o dezvoltare armonioasă şi completă şi nici măcar nu poate fi vorba de pretenţii de spiritualitate!
Cam toţi înţeleg prin dezvoltare personală să devii mai eficient, cu bani fără număr şi să îţi atingi obiectivele. Care obiective? Tot materiale, desigur - smartphone-ul, tableta, BMW-ul, Mercedes-ul, pantofii şi hainele de firma, excursia în Dubai, Bitcoin-ul, bani, prosperitate şi "libertatea financiară". Excesul de confort - care devine un scop în sine - dăunează grav sănătăţii mintale... şi duce la lenevirea spiritului!
Nu există dezvoltare personală completă fără dezvoltarea şi a gustului estetic! Din păcate, puţini dintre oamenii prosperi financiari din România se preocupă şi de latura estetică a dezvoltării lor. Nu mă refer la cei de azi care cumpără artă din snobism, ca "investiţie". În general, oamenii care aveau bani acum 2-3-600 ani erau oameni rafinaţi, cunoscători de artă, iubitori de muzică şi literatură, adevăraţi mecena ai artelor şi culturii. Aşa-numita dezvoltare personală cuprinde nevoile umane din piramidă lui Maslow, care este incompletă pentru că nu menţionează explicit nevoile estetice şi spirituale autentice care se află, de fapt, în vârful piramidei!
Aş dori să mai adaug un singur lucru: măsura dezvoltării unei societăţi este dată nu de progresul tehnologic, ci de realizările în domeniul culturii şi cel spiritual, iar prosperitatea financiară nu este un scop în sine, ci ar trebui folosită pentru a-ţi face viaţa mai frumoasă. Trăim acum o epocă de decadenţă când banul a devenit, din păcate, un scop în sine. Din nefericire, societatea din România după 1990 a fost "manelizată" în mare măsură, şi la propriu şi la figurat.
Aspectul estetic este important pentru simplul motiv că peste 90% din informaţii le primim prin intermediul văzului - asta o spun oamenii de ştiinţă. Deci, ceea ce este urât sau frumos în exteriorul nostru ne va influenţa pozitiv sau negativ starea interioară. Un exemplu mai clar: în Italia, Anglia, Elveţia nu poţi schimba culoarea acoperişului sau a faţadei casei după bunul plac, ci trebuie să se încadreze în gama cromatică din jur. La noi s-a construit în ultimii 30 ani haotic, în dulcele stil mioritic "manelizat" şi astfel peisajul urban din multe localităţi din ţară este adeseori pestriţ şi dizarmonios. Cauza? Nu a fost vorba de lipsa banilor, ci de lipsa de interes şi educaţie faţă de aspectul estetic. Ne place sau nu, gradul de civilizaţie al unui popor este dat şi de acest aspect.
*
Despre artă, frumos, percepţie, comunicare şi legătura dintre ele.
- Arta e o cale de a exprima propria persoana - Art is a way of expressing yourself.
- Pictura este arta de vedea
- A fi versus a avea
1. Despre frumos şi percepţie
"Frumosul va salva lumea" spunea Dostoievski... mai exact, cum şi de ce?
Consider că Dumnezeu se manifestă în mod subtil în creaţie prin intermediul Frumosului. Un om insensibil, care nu poate fi emoţionat de frumuseţea naturii, a artei, muzicii, picturii, arhitecturii, sculpturii, literaturii, poeziei etc., este doar la un nivel redus de dezvoltare a fiinţei sale şi foarte departe de Divinitate... şi poate fi, adesori, o persoană lipsită de scrupule. De fapt, acesta ar fi şi un bun test pentru a cunoaşte pe cineva. E simplu: pentru a percepe Frumosul e necesară o deschidere a sensibilităţii, în cazul legăturii cu Divinitatea această deschidere trebuie sa fie cu mult mai mare!
Nu întâmplător, culegerea de scrieri ortodoxe este numită "Filocalia" - care înseamnă în limba greacă "iubirea de frumuseţe divină".
În sensul lor cel mai înalt, Frumosul, Libertatea, Fericirea şi Iubirea sunt, de fapt, sinonime! Acolo unde este Libertate nemărginită, este prezentă şi Fericire pură, Iubire şi Frumuseţe dincolo de cuvinte..
În ultima instanţă, evoluţia noastră este despre dezvoltarea şi (re)educarea percepţiei, acesta fiind un proces continuu, presupunând mult efort personal şi conştient pe o perioadă mai îndelungată. Nu întâmplător folosim adesea expresia: după mai mult timp văd situaţia aceea cu alţi ochi. Un alt exemplu, atunci când mai multe persoane vizionează acelaşi film, fiecare îl va povesti şi "filtra" diferit, în conformitate cu propria lui percepţie.
Deschiderea treptată a sufletului spre Frumos duce astfel spre o rafinare a percepţiei, în paralel cu dezvoltarea sensibilităţii şi ridicarea nivelului de conştiinţă.
Despre percepţie, arta de a vedea, vorbeşte şi A.S. Exupery în "Micul prinţ": "E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima, esenţialul este invizibil pentru ochi." Şi aceasta din cauza ca percepţia interioară e în strânsă legătura cu dezvoltarea sensibilităţii noastre, care ţine de inimă, şi nu de intelect!
În ortodoxie, sărbătoarea Schimbării la faţă este foarte însemnată. Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi apostolilor să îl "vadă" pe Cristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti când ea străluci mai puternic. Troparul acestei sărbători subliniază că apostolii "au văzut slava ta pe cât li se putea!"
Este relevant, în acest context, şi ceea ce zicea Isus: "Ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud!" "Luminătorul trupului este ochiul. Deci daca ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. Daci dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?" (Matei 6,22-23) - referire clară la percepţie şi curăţenia vederii interioare.
Evident, sunt mai multe nivele de percepţie/ înţelegere şi asta e valabil în orice domeniu de activitate.
2. Despre "A FI" versus "A AVEA" şi Fericire
Pentru a percepe cât de cât Frumosul e totuşi nevoie de efort personal în acest sens. Societatea actuală a avansat mult tehnologic/material, a regresat însă spiritual, iar oamenii au devenit foarte comozi. Treaba asta cu perceperea Frumosului nu pare să le aducă vreun câştig sau profit rapid... Majoritatea suntem însă foarte sensibili la bani, afaceri, maşini scumpe - aspecte care ţin de verbul a avea. De verbul a fi ţin devenirea ta ca persoană, dezvoltarea empatiei, sensibilităţii, iubirii, curajului, compasiunii.
Banii şi orice bunuri materiale sunt bune atât timp cât sunt un mijloc, şi nu devin un scop în sine. Sau cum spunea cineva, oamenii au ajuns să iubească lucrurile şi să se folosească de alţi oameni, deşi ar trebui să se întâmple exact invers. Şi sunt atât de multe exemple de vedete din lumea muzicii, care au de toate cele - succes, bani fără număr - dar sunt foarte nefericite, se refugiază apoi în alcool, droguri, sau se sinucid.
Deşi confortul şi nivelul de viaţă au crescut, oamenii sunt tot mai nefericiţi. Cauza ar fi deconectarea de natură, de sine însuşi, de semeni şi de Divinitate a omului contemporan. Spus altfel, omul modern îşi centrează viaţa pe a avea şi nu pe a fi / a deveni - de aici criza. De aceea, au crescut exponenţial cazurile de depresie, anxietate, nevroze din societatea modernă. Da, tehnologizarea a contribuit indirect la înmulţirea bolilor psihice. Să ne gândim doar că în ziua de azi majoritatea profesiilor presupun foarte puţină mişcare, stai toată ziua închis într-un birou, se acumulează firesc foarte multe tensiuni după un timp... ca urmare, la un moment dat, persoana va claca şi se va îmbolnăvi psihic sau fizic.
Fericirea nu vine pe tavă, ci presupune iar efort de autocunoaştere, introspecţie, lucru cu propria persoană, propriile frici, temeri, neajunsuri, încercarea de a face pace şi armonie întâi în interiorul propriei fiinţe.
Societatea de consum caută însă să ne umple golul interior oferindu-ne distracţie. Distracţia, entertainment-ul e de fapt un substitut ieftin al fericirii, deoarece ne oferă o plăcere superficială, e o soluţie de moment, un "quick fix"!
Toţi dorim rezultate fabuloase într-un timp cât mai scurt şi dacă se poate cât mai facil, adică alergăm după pastila magică! De aceea s-au înmulţit farmaciile, la fiecare colţ de stradă dai de o farmacie, oare suntem chiar atât de bolnavi sau medicina modernă este, de fapt, ineficientă? De fapt, nu vrem să ne schimbăm deloc dieta, nici stilul sedentar de viaţă, nu vrem să facem sport, pare mai simplu să luăm pastile şi să ne amăgim că tratând simptomele se va rezolva şi cauza.
O fiinţă umană armonioasă este, de fapt, o persoană care dezvoltă în aceeaşi măsură atât inima, cât şi intelectul/raţiunea. Din păcate, educaţia modernă formală (începând cu şcoala primară şi terminând cu facultatea) se axează aproape exclusiv pe dezvoltarea intelectului, acumularea de cunoştinţe, e prea puţin interesată de cultivarea caracterului, a valorilor, a sensibilităţii spre artă, Frumos în genere. Rezultatul se vede... indivizi extrem de inteligenţi care îşi folosesc raţiunea pentru a controla, exploata sau face rău semenilor. Sunt de altfel atâtea invenţii tehnologice folosite în scop de distrugere - de ex. energia atomică.
3. Despre creaţie, cuvinte, comunicare, manipulare
Actul creaţiei este, de fapt, un mister, este în strânsă legătură cu inspiraţia, proces la fel de tainic. Prin actul creaţiei, omul se aseamănă Creatorului.
În procesul creaţiei, e necesar sa devii cât mai deschis, vulnerabil, sensibil pentru a crea ceva deosebit. Sau, cum se spune în psihologie, să îţi deschizi graniţele Eului. Aceasta te ajută pe planul artistic, dar e un mare neajuns în funcţionarea ta în planul social al realităţii cotidiene pragmatice, unde este mai recomandat să fii mai prudent şi selectiv faţă de cine şi cât te deschizi.
De altfel, foarte puţini artişti se descurcă perfect în ambele situaţii, căci în plan social e vorba de promovare, marketing, abilităţi de public speaking - nu vinzi doar produsul în sine, ci şi imaginea ta.
Pictura (la fel şi muzica) înseamnă, de fapt, să te exprimi pe tine însuţi... Adică, când cineva pictează ceva, nu poate mima nimic şi îşi exprimă propriile sentimente. Ca artist/muzician nu poţi minţi sau păcăli pe alţii, nu poţi ascunde emoţiile dinlăuntrul tău! Deci, mai întâi, cineva construieşte o viziune adânc în interior, apoi încearcă să o exprime folosind mijloacele picturii sau muzicii. Dacă cineva doreşte să picteze mai bine sau un stil diferit, trebuie mai întâi să ajustezi această viziune interioară - aş numi-o din nou - reglarea percepţiei.
Arta nu este o simplă teorie.. este un fapt real de a exprima calitatea fiinţei tale reale... nu poţi să falsezi! Dacă cineva doreşte să aibă un rezultat mai bun în arta/muzica sa, ar trebui să treacă printr-un fel de muncă alchimică de transformare personală.
Ioan Bratiloveanu
* * *
Muzeul Mitropolitan Iaşi este situat în perimetrul Catedralei Mitropolitane a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, la adresa: Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 16, 700064-Iaşi, având site-ul https://ansamblulmitropolitaniasi.ro/muzeul-mitropolitan şi pagina de Facebook https://www.facebook.com/ansamblulmitropolitaniasi
