Revenit de la Adjudeni, unde a fost prezent vineri, 6 ianuarie 2006, la festivitatea de lansare oficială a monografiei "Adjudeni - şase veacuri de prezenţă catolică pe valea Siretului", dl. prof. dr. Dănuţ Doboş, coordonatorul acestui volum apărut ca rod al Departamentului de Cercetare Istorică al Diecezei de Iaşi, a binevoit să răspundă, marţi, 10 ianuarie, unui scurt interviu despre acest eveniment.
• Vă rugăm, domnule prof. dr. Dănuţ Doboş, să faceţi câteva precizări cu privire la monografia dedicată satului Adjudeni, încă o lucrare la care aţi avut calitatea de coordonator.
Mă simt onorat de a fi lucrat la o carte dedicată satului Adjudeni, în compania unor distinşi specialişti, precum doamna Lucia Cireş, domnişoara Daniela Butnaru şi domnul Petronel Zahariuc, carte la care şi-au adus contribuţia şi preoţii Claudiu Dumea, Anton Dancă, Emil Dumea şi Cristinel Farcaş. Vă asigur însă că toţi autorii au lucrat din respect faţă de satul Adjudeni, faţă de memoria locuitorilor de ieri şi de astăzi ai acestei străvechi aşezări, faţă de valorile etno-culturale conservate atât de frumos la Adjudeni, dar şi din respect faţă de părintele paroh Aurel Iştoc şi părinţii vicari care s-au implicat cu atâta dăruire în acest proiect.
Mie mi-a revenit datoria de a întocmi capitolele referitoare la viaţa religioasă, istoria bisericii şi a şcolii, dar şi a eroilor acestui sat. Aş fi realizat, probabil, capitole mai consistente, dacă nu ne-am fi lovit pe tot parcursul de lipsa de informaţii şi dificultatea accesului la Arhiva Naţională.
Pe scurt, am evidenţiat în capitolele mele existenţa la Adjudeni a unei populaţii extrem de credincioase, de evlavioase, pe tot parcursul celor şase secole de istorie, oameni profund ataşaţi de satul lor, de misionarii şi parohii locului, de biserica lor.
Citind cartea, veţi descoperi figuri de preoţi plini de energie, de spirit de iniţiativă şi de sacrificiu, din rândul cărora s-au detaşat pr. Anton Tălmăcel şi pr. Dumitru Adămuţ.
În măreaţa biserică de la Adjudeni şi în celelalte care au precedat-o, au răsunat vocile a generaţii de adjudeneni, rugăciunile lor pioase, dar şi melodiile frumoase ale cântecelor pline de evlavie.
• În faţa informaţiilor cu precădere istorice, ştiinţifice, de specialitate, în faţa unei astfel de lucrări se naşte următoarea întrebare: Este o monografie sătească, în general, şi această monografie, în special, accesibilă sătenilor şi publicului larg?
Având şi experienţa după celelalte monografii, nu-mi fac iluzia că toată lumea va aprecia corect demersul nostru, conţinutul cărţii şi modalitatea de lucru a autorilor.
Deocamdată, aceste cărţi nu pot fi scrise decât după reguli ştiinţifice, cu unelte ştiinţifice în respectul adevărului.
Cărţile nu se scriu separat pentru săteni şi separat pentru academicieni. Ele sunt scrise pentru toată lumea şi citite, cu răbdare, de fiecare. Desigur, mulţi s-ar fi aşteptat poate la un gen de poveşti. Sunt bune şi poveştile, dar monografiile nu pot fi decât lucrări ştiinţifice, deoarece istoria trebuie să se apropie cât mai mult de adevăr.
Trebuie să înţelegeţi, apoi, că din miile de informaţii, din sutele de fotografii şi miile de nume, noi a trebuit să relatăm, să rezumăm, să facem o sinteză. Nu ne-am fi putut întinde cu o carte de 1000-1500 de pagini, cât ar trebui să aibă o monografie reală. Acest lucru nu s-a făcut niciodată în România.
Pe noi ne-a călăuzit ideea că toate mărturiile privind istoria, cultura şi civilizaţia acestui străvechi sat să fie păstrate şi transmise generaţiilor următoare.
• Cine a avut ideea acestui proiect ştiinţific?
Îi mulţumesc părintelui paroh Aurel Iştoc, care a iniţiat acest demers ştiinţific, pentru răbdarea avută cu autorii şi susţinerea totală a lucrării. A investit în cultură - un gest, iată, tot mai rar în societatea noastră.
• Vă mulţumim, domnule profesor, pentru amabilitatea de a ne fi dat aceste informaţii deosebite despre această carte, în particular, şi despre activitatea istorică, în ansamblu.
A consemnat Ovidiu Bişog
* * *
Dl. prof. dr. Dănuţ Doboş este cunoscut publicului cult în special ca autor al unor studii deschizătoare de drumuri în istoria învăţământului universitar postbelic
Din 1997, a publicat o serie de lucrări monografice privind satele catolice din Dieceza de Iaşi, biografii şcolare şi de episcopi şi preoţi martiri.
Lucrează la Departamentul de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi la Centrul "Biserica şi istoria" al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, ocupându-se şi de revistele "Buletin istoric" şi "Promemoria".
* * *
Mai multe informaţii despre acest eveniment puteţi găsi şi în ştirea: Adjudeni: Lansare de carte.
