Miercuri, 25 octombrie 2017, la sediul Episcopiei de Iaşi, a avut loc întâlnirea decanală, sesiunea de toamnă. Un cuvânt de salut l-a adresat PS Petru Gherghel tuturor preoţilor prezenţi. Întâlnirea a fost condusă de PS Aurel Percă. Au participat preoţii din Decanatul de Iaşi, implicaţi în activităţile pastorale.
Pe ordinea de zi au fost următoarele puncte:
- activitatea misionară a Bisericii reflectată în documente magisteriale
- definirea funcţiei decanului conform Codului de Drept Canonic şi a Statutului Diecezei
- consultarea preoţilor cu privire la numirea noului decan de Iaşi
- rugăciunea Orei Minore
După salutul episcopului diecezei, fiind în luna misiunilor, a urmat o prezentare a activităţii misionare a Bisericii universale, aşa cum reiese din documentele magisteriale până la Conciliul al II-lea din Vatican. Sinteza a fost realizată de pr. Cristian Bîrnat. În secolul trecut au fost date o serie de enciclice şi scrisori apostolice având ca temă specifică problema misionară, fapt relativ nou şi pozitiv în decursul istoriei: Maximum illud (1919) a papei Benedict al XV-lea, Rerum Ecclesiae (1926) a lui Pius al XI-lea, Evangelii praecones (1951) şi Fidei donum (1957) ale lui Pius al XII-lea şi Princeps Pastorum (1959) a lui Ioan al XXIII-lea. Se poate constata că în enciclice există o schimbare de vocabular cu privire la cei care nu sunt creştini. Dacă la începutul secolului al XX-lea erau consideraţi ca fiind "cei care stau în întuneric şi în umbra morţii", începând cu Pius al XII-lea (Evangelii praecones) destinatarii misiunii sunt fratres. Odată cu această perspectivă pozitivă despre om, se afirmă în mod expres că nu trebuie distrus în culturi nimic din ceea ce este bun, demn şi frumos în tradiţiile şi obiceiurile diferitelor popoare. Biserica nu se identifică cu nicio cultură particulară, ea este catolică, universală de drept şi chemată să fie în fapt.
În timpul pontificatului papei Paul al VI-lea, Biserica trăieşte evenimentul Conciliului al II-lea din Vatican, cu promulgarea decretului Ad gentes, care analizează activitatea şi cooperarea misionară, îmbogăţind astfel patrimoniul doctrinal eclezial. De asemenea, de-a lungul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea întreprinde o serie de călătorii misionare şi ţine, în diferite ţări, discursuri preţioase cu un profund conţinut teologic şi pastoral, făcând referinţă la realităţile particulare şi la problemele noilor Biserici, referinţe care interpretează, clarifică şi aplică ideile decretului conciliar. De asemenea, papa emerit Benedict al XVI-lea şi papa Francisc se înscriu în aceeaşi linie pastorală-eclezială începută de predecesorii lor.
În continuarea programului, PS Aurel a prezentat misiunea, rolul, drepturile şi îndatoririle decanilor în conformitate cu Codul de Drept Canonic şi cu Statutele Diecezane.
Despre decanilor, Codul de Drept Canonic tratează în partea a II-a, "Structura ierarhică a Bisericii", în secţiunea a II-a, intitulată "Bisericile particulare şi grupările lor", titlul III, "Organizarea internă a Bisericilor particulare", capitolul VII
Can. 553 - § 1. Vicarul foran, care este numit şi decan sau protopop sau cu un alt titlu, este preotul pus în fruntea unui decanat.
§ 2. Dacă nu este stabilit altfel de către dreptul particular, decanul este numit de episcopul diecezan, după ce acesta a ascultat, după aprecierea sa prudentă, părerea preoţilor care îşi desfăşoară slujirea în decanatul respectiv.
Can. 554 - § 1. Pentru oficiul de decan, care nu este unit cu oficiul de paroh al unei anumite parohii, Episcopul să aleagă un preot pe care îl consideră capabil, fiind analizate cu atenţie circumstanţele de timp şi de loc.
§ 2. Decanul să fie numit pentru un timp determinat, stabilit de dreptul particular.
§ 3. Episcopul diecezan poate să-l îndepărteze în mod liber pe decan din oficiu, dintr-un motiv just, apreciat de el cu prudenţă.
Can. 555 - § 1. Pe lângă facultăţile ce îi sunt atribuite în mod legitim de dreptul particular, decanul are datoria şi dreptul:
1° de a promova şi de a coordona în decanat activitatea pastorală comună;
2° de a se îngriji ca clericii din districtul său să ducă o viaţă conformă cu starea lor şi să-şi îndeplinească în mod sârguincios datoriile;
3° de a avea grijă ca funcţiunile religioase să fie celebrate conform dispoziţiilor liturgiei sacre; ca să fie păstrate cu grijă frumuseţea şi curăţenia bisericilor şi a obiectelor sacre, mai ales în celebrarea euharistică şi în păstrarea Preasfântului Sacrament; ca registrele parohiale să fie scrise corect şi păstrate cum se cuvine; ca bunurile ecleziastice să fie administrate în mod conştiincios; în fine, casa parohială să fie păstrată cu grija cuvenită.
§ 2. În decanatul ce îi este încredinţat, decanul:
1° să-şi dea silinţa ca, în conformitate cu dispoziţiile dreptului particular, clericii să participe, la datele stabilite, la prelegerile, întrunirile teologice sau conferinţele despre care vorbeşte can. 279, § 2;
2° să aibă grijă ca preoţii din districtul său să dispună de toate ajutoarele spirituale şi să se preocupe într-un chip deosebit de aceia care se află în situaţii mai dificile sau au probleme speciale.
§ 3. Decanul să aibă grijă ca parohii din districtul său, pe care îi ştie că sunt grav bolnavi, să nu fie lipsiţi de ajutoare spirituale şi materiale, iar acelora care au decedat să li se celebreze în mod demn funeraliile; de asemenea, să aibă grijă ca, în caz de îmbolnăvire sau de deces, să nu fie distruse sau înstrăinate registrele, documentele, obiectele sacre şi altele de acest fel, care aparţin Bisericii.
§ 4. Decanul are obligaţia să viziteze parohiile din districtul său în modul stabilit de Episcopul diecezan.
În ultima parte a întâlnirii, preoţii participanţi au fost consultaţi cu privire la numirea noului decan de Iaşi.
Toate discuţiile au fost aşezate înaintea Domnului prin rugăciunea Orei Medii.
Pr. Cristian Bîrnat
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:
25 octombrie: Iaşi: Întâlnire decanală
