Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea continuă să prezinte interes pentru mulţi oameni. Analiştii au observat că numai legat de moartea papei s-au scris pe internet peste 35.000 de articole, de zece ori mai mult decât în cazul oricărei alte personalităţi. Sâmbătă, 28 mai, la ora 18.00, la Centrul Cultural "Xaverianum" din Iaşi, a avut loc o dezbatere cu titlul: "Ioan Paul al II-lea. Proba evaluării pontificatului din perspectiva istorii contemporane". Conferenţiar a fost academicianul prof. dr. Alexandru Zub. Invitaţi de onoare la această dezbatere au fost PS Petru Gherghel şi PS Anton Coşa.

Pr. Tadeusz Rostworowski SJ a făcut introducerea în tema dezbaterii. Apoi s-a prezentat un film despre papa Ioan Paul al II-lea şi impactul pontificatului său asupra societăţii.

Academicianul Alexandru Zub, în conferinţa sa, a subliniat următoarele idei legate de papa Ioan Paul al II-lea: un papă de care lumea avea nevoie; el a fost beneficiarul unei experienţe de luptă pentru salvarea sufletului; prin el Biserica a dat răspunsuri specifice la problemele timpului; a promovat primatul spiritului; "Nu vă temeţi" a devenit îndemnul său preferat; a susţinut interpretarea suferinţei în cheie spirituală ca o modalitate de înnobilare a omului; s-a luptat cu excesul de raţionalism, cu desacralizarea omului; a condamnat comunismul, luând în acelaşi timp distanţă faţă de un capitalism dăunător; a promovat restabilirea demnităţii spirituale a omului unită cu eliberarea de teamă, de frica de altul, de sine, de creaţie, de puterile terestre, de sistemele de opresiune etc.; omul are menirea de a se învinge pe sine, este vocaţia martirajului, a crucii; omul este măreţ în slăbiciunea sa, e un preot al creaţiei; a avut atenţia îndreptată spre tineri, criticând civilizaţia de consum; avea convingerea că primatul spiritual se redobândeşte prin entuziasmul tinerilor; atitudinea faţă de evrei, condamnând antisemitismul; despre comunism vorbea la trecut; raţionalismul cartezian nu-i inspira simpatie; pentru că omul se considera valoros prin ceea ce are şi nu prin ceea ce este, a propus lumii un examen de conştiinţă...

Episcopul de Iaşi în cuvântul său a subliniat mai întâi că activitatea papei a fost complexă şi că nu vom reuşi să facem vreodată analiza pontificatului. Apoi a relatat câteva momente din viaţa Excelenţei sale legate de Ioan Paul al II-lea. În 1978 când a fost ales papa, România era într-o situaţie dificilă, era lagărul comunist în această zonă; Biserica trecea printr-o perioadă grea, nefiind recunoscută Dieceza de Iaşi; un preşedinte al Departamentului Cultelor din vremea aceea ţinea să sublinieze: "Aici nu suntem în Polonia"; oricum, noul papă inspira bucurie, speranţă; pentru a ajunge la Roma episcopul a trebuit să intre într-un grup ecumenic care s-a îndreptat mai întâi spre o conferinţă la Fatima; la Roma a întocmit o dare de seamă în limba latină, pe care papa a apreciat-o: "Aceasta este limba Bisericii, mă bucur". A povestit despre emoţia care l-a însoţit că l-a întâlnit pe papa; l-a întâlnit apoi în timpul unui curs de şase luni de la Roma şi mai târziu în diferite ocazii şi i-a admirat memoria pentru că reţinea numele; avea un interes cu totul special pentru România, pentru Dieceza de Iaşi, pentru Seminar; după 1989, când situaţia Bisericii s-a reglementat, l-a întâlnit de mai multe ori; de fiecare dată papa arăta disponibilitate, bucurie, amabilitate; a insistat mult să viziteze România şi Excelenţa sa l-a văzut marcat de această vizită, n-a uitat-o. Episcopul a încheiat spunând că "a fost o bucurie că a trăit în timpul pontificatului său".

Un alt invitat a fost PS Anton Coşa, episcop de Chişinău. Preasfinţia sa a povestit despre bucuria şi emoţiile pe care le-a avut întâlnindu-l pe Ioan Paul al II-lea, precum şi despre experienţa frumoasă prin care a trecut atunci când a fost hirotonit episcop de către Ioan Paul al II-lea; a subliniat, de asemenea, interesul pe care papa l-a avut pentru creştinii catolici din Chişinău.

Întâlnirea s-a încheiat prin întrebări puse de către cei prezenţi în sală şi prin răspunsurile oferite de academicianul Zub şi PS Petru Gherghel.

Pr. Cornel Cadar