Institutul Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi a fost gazda unui simpozion internaţional intitulat "Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului", desfăşurat joi, 8 mai 2014, în cadrul căruia discuţiile s-au oprit asupra atitudinii ferme pe care Biserica Catolică a adoptat-o în relaţia cu ideologia comunistă şi cu regimurile politice comuniste ce s-au instaurat în jumătatea estică a continentului european, după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Simpozionul a fost structurat în două părţi: în prima sesiune, cea de dimineaţă, moderată de pr. Fabian Doboş, discuţiile s-au axat pe reliefarea relaţiilor diplomatice dintre Vatican şi Biserica Catolică din Europa de Est, în contextul instaurării unor regimuri şi guverne fidele Moscovei sovietice, şi cea de-a doua sesiune, cea de după amiază, moderată de pr. Ştefan Lupu, ale cărei discuţii s-au axat pe contribuţia martirilor români la căderea comunismului.
Simpozionul internaţional s-a deschis cu un cuvânt de salut din partea PS Petru Gherghel şi părintelui rector Benone Lucaci, care au căutat să explice motivul pentru care a fost organizat acest simpozion. Biserica, de-a lungul istoriei ei, şi în special în relaţia ei cu ideologia şi statele comuniste, nu a făcut politică şi a adoptat o atitudine fermă datorită faptului că era supusă persecuţiilor din partea comunismului; ceea ce a determinat-o să se opună acestei gândiri antireligioase a fost faptul că ideologia comunistă este prin natura sa împotriva religiei, împotriva existenţei lui Dumnezeu şi a speranţei. Deşi se prezenta ca o soluţie la problema mizeriei umane, comunismul nu a soluţionat, ci a agravat mizeria umană, printr-o gândire incapabilă să facă diferenţa între spirit şi materie. Biserica a reprezentat un "paratrăsnet" pentru cei care au experimentat asuprirea comunistă, un apărător dârz care nu şi-a abandonat niciodată fiii.
Conferinţele ţinute în această primă sesiune din cadrul simpozionului au punctat diferite momente şi etape din istoria relaţiilor dintre Biserica Catolică şi sistemul sovietic, care, după anul 1945, a cuprins statele din Europa Centrală şi Estică.
Prima conferinţă, ţinută de prof. Anton Coşa, intitulată "Diplomaţie pontificală. Sfântul Scaun şi ţările comuniste din Europa Centrală şi de Est", a expus evoluţia relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi statele comuniste din Europa Central-Estică. După ce estul continentului european a fost ocupat de Armata Roşie, Moscova a trecut la instaurarea unor guverne docile politicii promovate de Uniunea Sovietică. Astfel, ţări precum, Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Iugoslavia au intrat în sistemul politic controlat de Moscova, de comunism. Dat fiind faptul că pe teritoriul acestor state exista o populaţie numeroasă de catolici, care în unele dintre ele reprezenta majoritatea dintre locuitori, Biserica s-a sesizat în apărarea acestor credincioşi ai săi. Biserica a realizat îndrăzneţe demersuri pentru a sprijini pe catolicii din statele comuniste, însă în acelaşi timp, a contribuit la destabilizarea guvernelor comuniste, Biserica prezentându-se ca o piedică în calea ateizării acestor state.
O temă asemănătoare a avut şi conferinţa ţinută de prof. Ion Gumenâi, intitulată "Biserica Catolică din Moldova în documentele Securităţii", în care a fost expusă lupta pe care au purtat-o catolicii din Basarabia după anexarea lor la URSS în 1940. Rezistenţa catolicilor din Moldova de dincolo de Prut reprezintă un act de eroism şi a însemnat subminarea regimului comunist din Moldova.
Următoarele două conferinţe au fost ţinute de către doi părinţi profesori de la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, pr. Jan Mikrut şi pr Marek Inglot, SJ, având următoarele titluri: "Ioan Paul al II-lea: un nou sfânt al Bisericii Catolice. Experienţa totalitarismelor şi noua viziune despre Europa după căderea zidului din Berlin", respectiv, "Jgnacy Torarczuk (1918-2012) - un episcop nepotolit". Cele două conferinţe ne-au propus personalităţile unor doi mari episcopi polonezi, Karol Wojtyla, viitorul sfânt părinte Ioan Paul al II-lea, şi episcopul Jgnacy Tokarczuk. Ambii au ştiut să înfrunte fără teamă opresiunile şi să apere cu tărie adevărata credinţă creştină.
La finalul sesiunii de dimineaţă, nou-sfinţitul părinte Petru Ciobanu a evocat pe scurt poziţia pontifilor de la Pius al IX-lea la Paul al VI-lea faţă de ideologia ateo-comunistă, subliniind faptul că Biserica şi comunismul nu pot exista împreună, între ele existând o opoziţie cauzată de negarea lui Dumnezeu de către comunism.
În cadrul sfintei Liturghii care a avut loc la ora 12.00 în capela Institutului, PS Petru Gherghel, alături de PS Aurel Percă şi de ceilalţi părinţi profesori, a ţinut să mulţumească Domnului pentru această zi minunată în care am putut reflecta victoria Bisericii Catolice asupra comunismului, şi în acelaşi timp să ne propună un model de sfinţenie, sfinţenie ce trebuie căutată în orice indiferent de prigoanele răului. Fericitul Ieremia Valahul, sărbătorit în ziua acestui simpozionului, reprezintă un model de sfinţenie, smerenie şi umilinţă, căci nu a căutat să-şi etaleze darurile pe care le-a primit de la Duhul Sfânt, un model de caritate, căci s-a dăruit cu generozitate tuturor apropiaţilor săi. Asemenea fericitului Ieremia, şi martirii comunismului şi-au dăruit viaţa pentru libertatea noastră, s-au dedicat pentru ca noi să putem să ne trăim credinţa. Prin meditarea la jertfele acestora, să căutăm să preţuim moştenirea pe care ne-au lăsat-o aceşti eroi ai credinţei, aceşti oameni care au căutat sfinţenia.
În cadrul aceleiaşi sfinte Liturghii, PS Petru a înmânat diplomele de Bacalaureat în Teologie preoţilor care au fost sfinţiţi în luna iunie a anului trecut. Acesta a fost, de asemenea, un moment deosebit de frumos, în care ne-am putut bucura de reuşita lor şi de deplinătatea formării lor ca teologi şi ca păstori ai poporului lui Dumnezeu. Acest moment a reaprins speranţa în toţi cei prezenţi, speranţa că Biserica lui Cristos continuă să formeze şi să dăruiască lumii întregi adevăraţi păstori, gata oricând să apere şi să călăuzească comunităţile creştine.
Sesiunea de după-amiază a simpozionului internaţional "Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului", moderată de părintele Ştefan Lupu, a subliniat, prin conferinţele ce au fost prezentate, contribuţia martirilor români la căderea comunismului, accentul fiind pus pe modul în care au ştiut să răspundă agresiunii comuniştilor instauraţi la Bucureşti, după 1945, două personaje deosebit de importante pentru Biserica Catolică din România, fericitul Monsenior Vladimir Ghika şi episcopul Anton Durcovici, care în curând va fi beatificat.
Conferinţele din această sesiune au prezentat costul credinţei noastre, cât de preţioasă este moştenirea noastră religioasă, libertatea de care ne bucurăm astăzi, graţie sacrificiului unor adevărate modele de trăire a Cuvântului lui Dumnezeu şi de slujire necondiţionată a aproapelui.
Fericitul Vladimir Ghika a fost un om cu totul dăruit aproapelui, un apostol al lui Dumnezeu care nu a dorit să-şi părăsească turma, atunci când prigoana s-a năpustit asupra credincioşilor români. Imaginea fericitului Ghika şi a jertfei sale pe altarul martiriului au fost foarte bine reprezentate prin cele două conferinţe ţinute de pr Fabian Măriuţ - "Fericitul Vladimir Ghika, preot, prinţ şi martir"- şi de domnul Emanuel Cosmovici - "Atacul stalinist împotriva Bisericii Catolice din România. Răspunsul Monseniorului Ghika". Într-o atmosferă dominată de arestări, licenţieri, persecuţii, de adevărat atac asupra Bisericii, fericitul Ghika a rămas ferm chemării sale şi voinţei lui Dumnezeu, astfel încât, prin sacrificiul său, Biserica a reuşit să-şi păstreze puritatea, să dezvăluie minciuna comunismului şi să contribuie la subminarea regimului bolşevic de la Bucureşti. Deşi comuniştii au încercat să distrugă Biserica prin eliminarea liderilor ei, Biserica fost cea care în cele din urmă a învins, chiar dacă a trebuit să treacă prin calvar, prin moarte.
Alături de fericitul Vladimir Ghika, în această după-amiază, a fost prezentată şi viaţa episcopului Anton Durcovici, o viaţă care de la leagăn până la poalele Calvarului a rămas mereu fidelă lui Dumnezeu şi Bisericii sale. Cele două conferinţe ţinute de pr. Alois Moraru şi de pr. Cornel Cadar: "Anton Durcovici: de la leagăn până la poalele Calvarului", respectiv "Arestarea, ancheta şi moartea episcopului Anton Durcovici", utilizând documente oficiale şi fotografii, au reuşit să capteze atenţia auditoriului şi să redirecţioneze spre mărturia episcopului Durcovici în faţa autorităţilor comuniste, mărturia de credinţă pe care a realizat-o pentru poporul pe care l-a primit spre păstorire. Jertfa episcopului Anton în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei ne lasă un testament sacru, un testament pentru noi, dar şi pentru viitorul vostru, prin care devenim martori ai Pătimirii şi Învierii lui Cristos, căci martiriul episcopului Anton a protejat şi a dat o nouă vitalitate credinţei noastre: putem să învingem, chiar şi în momentele cele mai pline de durere. Tot ce trebuie să facem e să ne punem încrederea în puterea lui Isus Cristos şi a Crucii sale.
Simpozionul din această zi a dorit să prezinte o faţă crudă a regimului comunist, care astăzi pare să fie ignorată de societate, să tragă atenţia că libertatea noastră de care ne bucurăm astăzi se datorează sacrificiului înaintaşilor noştri. Iubirea lor necondiţionată este cea care ne oferă nouă astăzi bucuria de a ne exprima în mod liber credinţa în Dumnezeu şi în Biserica sa unică, luptătoare, dar mereu orientată spre gloria lui Dumnezeu.
Michail Iulian Echert
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 8 mai: Iaşi: Curajul de a te opune. Rolul Bisericii Catolice la căderea comunismului în Europa de Est
* * *
Iaşi: Simpozionul internaţional "Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului"
