Duminică, 5 octombrie, la Roman, la biserica cu hramul Sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost sărbătoare: hramul comunităţii. De la celelalte două biserici din oraş credincioşii au venit cântând din două părţi diferite ale oraşului spre biserica catolică din centrul oraşului, unde părintele decan şi paroh, Dumitru Farcaş, şi cei doi părinţi vicari, Adrian Burcă şi Marcelin Chelaru, i-au întâmpinat cu bucurie. Curtea bisericii a devenit neîncăpătoare când clopotele începeau să vestească începutul sfintei Liturghii la care au participat şi peste 25 de preoţi oaspeţi.
Prezentăm în continuare câteva din cuvintele edificatoare ale părintelui predicator, Toma Encuţă, paroh la Săbăoani.
Ce paradox: omul care caută fericirea toată viaţa lui, omul care caută desăvârşirea, bucuria şi pacea inimii are parte în viaţa sa de încercare, de suferinţă, de cruce. Nu vreau să fiu pesimist, dar aşa este: trăim în această realitate în care vedem atâţia oameni care suferă. De multe ori oamenii, chiar şi cei care au credinţă, ajung la deznădejde, uită în general că în viaţa noastră sunt şi momente înălţătoare, de bucurie, de exaltare sufletească, momente în care îl simţim pe Dumnezeu mai aproape, momente în care, parcă împreună cu Michel Quoist, am putea spune: "Doamne, aş vrea să mă înalţ deasupra oraşului meu, deasupra spaţiului, deasupra timpului. Doamne, aş vrea să-mi dai ochii tăi pentru ca astfel să contemplu splendoarea creaţiei tale". Şi noi, care celebrăm sărbătoarea hramului bisericii "Sf. Tereza" din Roman, putem afirma că trăim aceste momente de har, momente înălţătoare când îl simţim mai aproape pe Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră. Un Dumnezeu care nu este străin de noi, care vrea să împărtăşească cu noi, prin sfinţii săi, bucuria şi pacea.
Să facem tăcere pentru ca împreună să ne apropiem de aceea care astăzi străluceşte pe firmamentul cerului: Tereza. Să ne apropiem de ea şi să contemplăm lucrarea minunată a lui Dumnezeu din ea. Şi să-i punem aceste întrebări: Tereza, care este secretul vieţii tale? Şi tu ai fost ca şi noi plămădită din carne şi sânge; şi tu ai avut tentaţia ispitei; şi tu ai fost încercată de suferinţă; şi tu ai purtat crucea de fiecare zi! Care este secretul vieţii tale? De ce şi cum ai putut să te înalţi aşa de sus şi să te bucuri de vederea lui Dumnezeu?
În primul rând, Tereza a ajuns la un grad înalt de sfinţenie pentru că a fost înzestrată de Dumnezeu cu harul sfinţitor şi harul lucrător. Şi toată viaţa a colaborat cu harul.
În al doilea rând, Tereza a ajuns aşa de sus pentru că, de când a apărut în viaţa ei raţiunea, şi-a folosit-o bine; s-a apropiat de Dumnezeu; şi-a deschis inima şi spiritul pentru a primi lumina Duhului Sfânt, ca astfel să colaboreze cu harul său. S-a apropiat de Dumnezeu şi rând pe rând a ajuns la desăvârşirea umană.
Apoi secretul vieţii sale sfinte este şi familia sa. O familie care într-adevăr i-a deschis un drum larg spre eternitate, spre fericire, spre paradis, spre Dumnezeu. Dacă mama şi tata sunt sfinţi, şi copiii vor fi sfinţi.
A mers în mănăstire. Acolo l-a întâlnit pe iubitul inimii sale, pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, căruia i-a dat inima şi fiinţa sa. Tereza, în viaţa sa, a avut parte de suferinţă, de încercare, de cruce, din copilărie până la sfârşitul vieţii sale. A avut parte de o cruce grea, îngrozitoare, mai ales la sfârşitul vieţii: ajungând la culmea fericirii, a întâlnirii cu Dumnezeu - iată din nou paradoxul - intră în acel tunel al întunericului, al iadului: "Ce penibil, spune ea: văd numai întuneric. Dumnezeu a dispărut din viaţa mea; se dă o luptă acerbă între lumină şi întuneric, între păcat şi virtute, dar Dumnezeu este cu mine". Ea a învins pentru că a avut o credinţă puternică; ea a învins pentru că şi-a fondat viaţa pe cuvântul vieţii; şi-a alimentat întreaga ei fiinţă din cuvântul lui Dumnezeu.
Dragi credincioşi, asemenea Terezei, să depăşim momentele de încercare, de tristeţe, de cruce şi, având credinţa noastră în Dumnezeu fondată pe cuvânt, vom ieşi învingători. Acesta este mesajul liturgiei cuvântului din ziua hramului: să avem încredere: Dumnezeu a investit mult în sfânta Tereza a Pruncului Isus, dar Dumnezeu a investit mult în unul fiecare dintre noi. Dumnezeu nu ne-a uitat. Dumnezeu este cu noi mai ales în momentele de tristeţe, de amărăciune, de cruce, să ne gândim şi la momentele de bucurie, de înălţare sufletească; momente prin care noi ne detaşăm de lucrurile materiale. Intrăm în dialog cu Dumnezeu care este aproape de noi. Acum trăim aceste momente să ne bucurăm.
A consemnat pr. Gabriel Bucur
