Din timp în timp, ca şi cum ar face parte dintr un plan dinainte stabilit, apar persoane care, scormonind şi aruncând pe piaţă diverse idei sau amestecând realitatea cu ficţiunea, încercă să atace şi să discrediteze creştinismul. Piesa Evangheliştii, cartea şi filmul Codul lui Da Vinci, "redescoperirea" Evangheliei după Iuda, romanele cu templieri sau cu Sfântul Graal, precum documentarul Mormântul pierdut al lui Isus despre care s a vorbit şi s a scris în ultimele zile se înscriu în acest scenariu.
Uneori faptele sunt prezentate ca mari descoperiri ştiinţifice, alteori sunt îmbrăcate în aura misterului dezlegat de oameni înţelepţi, dar considerat ca fiind ţinut ascuns de Biserică. "Sunt multe secrete care ne sunt ascunse nouă, celor mulţi... Multe dintre aceste secrete sunt la Vatican", auzim deseori în jurul nostru.
Pretinzând că se sprijină pe o descoperire arheologică reală, James Cameron şi Simcha Jacobovici au lansat luni, 26 februarie, un film documentar potrivit căruia adevăratul mormânt al lui Isus, cu rămăşiţele pământeşti ale acestuia, ale mamei sale, Maria, ale Mariei Magdalena şi ale altor apropiaţi, a fost găsit într o peşteră din Ierusalim în urmă cu 30 de ani.
Şase dintre cele zece sarcofage descoperite în 1980 erau inscripţionate cu numele Jesua, fiu al lui Iosif, Maria, Maria, Matei, Jofa (Iosif, identificat ca fratele lui Isus), Judah, fiu al lui Jesua ("fiul lui Isus", spun realizatorii documentarului).
Descoperirea a fost făcută publică, o dată cu descifrarea inscripţiilor, în urma cu zece ani, de către arheologul Amos Kloner, profesor la Universitatea din Ierusalim. Sicriele au fost păstrate până acum în arhiva Autorităţii Israeliene pentru Antichităţi.
Stabilind că peştera a fost, de fapt, mormântul lui Isus şi al familiei sale, echipa lui James Cameron a lansat ipoteza că Isus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena, iar personajul cu numele de Judah ar fi chiar fiul lor. Evident, ipoteza seamănă cu cele scrise în romanul lui Dan Brown, "Codul lui Da Vinci".
Cei doi realizatori ai filmului susţin că descoperirea lor se bazează pe colaborarea cu cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din lume, arheologi, statisticieni, specialişti în ADN şi experţi în antichităţi.
Mai întâi este de observat publicitatea ieftină şi senzaţionalul pe care regizorii în cauză vor le creeze pentru a obţine profit. Filmele, cărţile, dvd urile, casetele trebuie să se vândă... Rămăşiţele pământeşti ale lui Isus constituie un subiect menit să producă bani; cu o asemenea temă eşti cunoscut repede şi vinzi sigur.
Mulţi se bucură şi gustă asemenea evenimente, ele le pot motiva imoralitatea, necredinţa, viaţa pe care o duc departe de Dumnezeu. Alţii cad victime pentru că nu mai reuşesc să facă diferenţa între ficţiune şi realitate. Dar nu toţi au la îndemână mijloacele pentru a răspunde unor asemenea provocări.
Pentru creştini, asemenea provocări sunt ocazie pentru a şi afirma şi mărturisi credinţa. Ce argumente au creştinii pentru a răspunde provocărilor lui J. Cameron şi S. Jacobovici?
Însuşi descoperitorul mormântului, arheologul Amos Kloner, consideră că documentarul nu aduce dovezi ştiinţifice. Numele inscripţionate, spune el, amintesc de personaje din Vechiul Testament, dar nu se poate dovedi că ar fi ale lui Isus sau Mariei Magdalena. În plus, pe cele 900 de morminte descoperite în zona oraşului Ierusalim, datând din aceeaşi perioadă, numele lui Isus este menţionat de 71 de ori. Apoi, mormântul pare să fi fost folosit pe o perioadă de 200 de ani, odihnind în el generaţii diferite.
În treacăt trebuie spus că Simcha Jacobovici este realizatorul altui documentar "Iacob, fiul lui Josef, fratele lui Jesus", din 2003, bazat tot pe inscripţia de pe un sarcofag, care s a dovedit în 2004 a fi un fals.
Începând chiar cu ziua Paştelui, s au găsit persoane care să nege învierea apelând la minciună. Soldaţii de la mormântul lui Isus au fost plătiţi să spună că, în timp ce ei dormeau, au venit ucenicii şi au furat trupul lui Isus.
Evangheliile, tradiţia Bisericii, datele arheologice, pelerinajul continuu la Biserica Sfântului Mormânt stau mărturie că mormântul gol al lui Isus este cu totul în altă parte.
După cum citim în Noul Testament, Isus a fost luat jos de pe cruce şi, înfăşurat fiind într un giulgiu, a fost depus într un mormânt nou şi curat care era al lui Iosif din Arimateea. De altfel, pe vremea aceea, mai ales pentru familiile sărace, nu se foloseau sarcofage. Familia lui Isus nu era atât de bogată încât să folosească o întreagă peşteră pentru îngroparea a zece membri ai săi. Pe de altă parte, logic ar fi ca mormântul să fi fost la Nazaret, nu la Ierusalim.
Întrebarea lansată de Noul Testament rămâne valabilă şi azi: "De ce l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?"
Pr. Cornel Cadar
