Fanatik.ro: Lecţie de toleranţă din partea unui preot misionar detaşat în Coasta de Fildeş: "Preoţii trebuie să fie instrumente de reconciliere, în spiritul iubirii".
Un tânăr preot romano-catolic misionar aflat în Coasta de Fildeş le oferă românilor o lecţie emoţionantă de toleranţă şi de iubire faţă de oamenii din comunitatea în care trăieşte, indiferent de culoarea pielii lor. Alex Percu a vorbit pentru FANATIK.ro despre cele mai importante lecţii de viaţă pe care le-a învăţat în Africa, despre frumuseţea oamenilor de acolo.
Un preot devotat să îşi ajute semenii, indiferent de situaţie
Alex a ajuns pentru prima dată în Africa pe când era student şi s-a îndrăgostit pe loc de poporul african. După un an de preoţie la Iaşi, în 2016 a plecat misionar în Coasta de Fildeş, unde, pe lângă atribuţiile preoţeşti, ajută localnicii din mica localitate Djébonoua să construiască o şcoală şi un spital.
"Sunt preot catolic de aproape cinci ani. În primul an am slujit ca preot vicar într-o parohie din Dieceza de Iaşi, iar următorii patru ani, ca preot misionar în Coasta de Fildeş. De mic copil mi-am dorit să fiu un preot precum cei pe care i-am întâlnit în copilăria mea - iubitor, tolerant şi în slujba oamenilor. Acelaşi model de preot l-am urmat şi eu, un preot devotat misiunii sale, un preot îndrăgostit de chemarea sa, de preoţia sa", ne mărturiseşte preotul în vârstă de 31 de ani.
Şi cum prima dragoste nu se uită niciodată, mai ales atunci când vine vorba de o cultură nouă şi fascinantă, în 2015, trei ani mai târziu după experienţa din studenţie, Alex s-a întors în Africa pentru că, spune el, odată ce i-ai cunoscut pe oameni, o parte din inimă îţi rămâne acolo.
"Am ajuns în Africa pentru prima dată în 2012, ca student, pentru şase luni de experienţă misionară. Apoi m-am întors în ţară, mi-am continuat studiile şi am fost sfinţit preot în 2015.
După întoarcerea mea din Africa, o parte din mine a rămas acolo, simţeam că Dumnezeu mă trimite din nou pe acel tărâm pentru a vesti Evanghelia. Ocazia de a mă reîntoarce s-a ivit în 2016, când se căuta un preot misionar pentru Coasta de Fildeş. Bineînţeles, primul care s-a oferit am fost eu", povesteşte Alex cu zâmbetul pe buze.
Atunci când culoarea pielii nu mai contează
Alex susţine că oamenii din Djébonoua l-au primit de la început cu multă căldură, iar problemele de tip rasist nu au existat niciodată: "Poporul african este foarte primitor. Localnicii m-au primit ca pe un prieten de-ai lor, au apreciat efortul meu de a veni de departe pentru a fi cu ei, pentru a merge împreună pe calea credinţei.
Am rămas plăcut surprins să întâlnesc un tânăr din parohie care asculta la telefonul său o melodie românească (nr. - Am prieteni, prieteni pe viaţă, prieteni ca familia mea). Şi cânta şi el aceste versuri. Melodia o avea de la alţi studenţi români care au mai fost pe acolo.
De patru ani de când sunt aici, nu am avut niciodată probleme cu localnicii cu privire la rasism. De multe ori au loc campanii de sensibilizare împotriva rasismului pentru a educa generaţia tânără pentru o acceptare reciprocă", mai spune tânărul preot.
Pe lângă activităţile preoţeşti, Alex Percu s-a implicat foarte mult şi în alte activităţi menite să îi ajute pe oamenii de acolo. Coasta de Fildeş este una dintre cele mai nevoiaşe ţări africane. Lumea trăieşte în sărăcie, nu sunt şcoli şi nici spitale.
"Activitatea mea ca preot misionar ţine mai ales de vestirea Evangheliei. Dar pe lângă activitatea pastorală ne ocupăm şi cu câteva proiecte sociale. Împreună cu Centrul Misionar Diecezan Iaşi, susţinem construirea unui spital catolic pe teritoriul parohiei noastre, spital care va oferi servicii medicale tuturor oamenilor, indiferent de religie.
Un al doilea proiect social este susţinerea cantinei de la şcoala primară catolică. Susţinem 130 de elevi. Un alt proiect este susţinerea financiară a unui grup de elevi, prin proiectul numit «Adopţii la distanţă»", ne-a mai declarat Alex.
Schimb de obiceiuri, tradiţii şi muzică
Deşi sunt singurii albi (nr. - Alex şi colegul său, Cosmin Cimpoeşu, şi un student pe nume Robu Alexandru) din acea zonă a Coastei de Fildeş, Alex spune că nu s-a simţit niciodată diferit printre africani. Ba mai mult, cei mai mulţi dintre locuitorii din Djébonoua au învăţat şi multe tradiţii româneşti.
"Preoţii români sunt în această zonă din anul 2002, deci populaţia locală, mai ales cea de religie catolică, s-a obişnuit cu noi.
Între noi există un spirit de respect şi de prietenie, ei se bucură când ne întâlnesc pe stradă, ne salută, iar noi îi salutăm la rândul nostru. Uneori organizăm întâlniri pentru a petrece împreună, ascultăm muzică românească şi chiar dansăm împreună o horă, o sârbă, pinguinul sau braşoveanca. Este o relaţie armonioasă între noi", povesteşte preotul misionar.
Dacă îi întrebi despre România, africanii nu ştiu foarte multe amănunte, dar acest lucru nu îi opreşte să fie toleranţi cu alte culturi: "Foarte puţini ştiu câte ceva despre România, unii îşi mai amintesc de marele jucător de fotbal Gică Hagi, alţii de Nicolae Ceauşescu, am întâlnit pe cineva care a vizitat cândva România", mărturiseşte Alex.
Câteva cuvinte despre scandalul rasist de la Ditrău
Întrebat de FANATIK ce părere are despre scandalul rasist din Ditrău, unul dintre cele mai discutate subiecte de presă din ultimele săptămâni, Alex a mărturisit cu dezamăgire că atitudinea ostilă a locuitorilor vine din frica de a cunoaşte ceva nou şi din lipsa principiilor creştineşti.
Reamintim că, din dorinţa de a "ajuta" oamenii din Ditrău, preotul din localitate a condus "cruciada" împotriva celor doi brutari din Sri Lanka, chiar dacă prin aceste acţiuni a încălcat practic cele mai importante reguli ale acestei religii.
"Ceea ce s-a întâmplat la Ditrău demonstrează o atitudine de teamă faţă de cel care este diferit de noi în ceea ce priveşte naţionalitatea sau religia. Această atitudine maschează un egoism adânc, o lipsă de caritate creştinească, o lipsă de umanitate.
Noi, oamenii, ar trebui să căutăm ceea ce ne uneşte mai mult,nu ceea ce ne separă. Nu vreau să mă clasez de o parte sau de alta, adaug doar că greşeşte cel mai mult cel care îl dispreţuieşte pe seamănul său, această greşeală va cântări mult în ziua judecăţii", mai spune Alex.
Unde a greşit preotul din Ditrău
Întrebat care a fost cea mai mare greşeală a preotului din Ditrău, Alex Percu a declarat că este de acord cu punctul de vedere al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, dar, în acelaşi timp, susţine că rolul preotului nu era să se implice într-un scandal rasist.
"Răspunsul la această întrebare îl iau din comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, de care aparţine parohia Ditrău. Preotul capelan al parohiei din Ditrău s-a implicat într-un conflict care îi depăşeşte competenţele şi poziţia lui nu coincide cu punctul de vedere al Bisericii.
În calitate de slujitori ai poporului lui Dumnezeu, preoţii trebuie să fie instrumente de reconciliere între oameni, în spiritul iubirii, nu al urii, iar acolo unde chiar nu se poate, preoţii să se roage mai mult pentru pace şi bună înţelegere între credincioşi".
Cum ne învaţă africanii ce e toleranţa
Potrivit spuselor lui Alex, africanii sunt cel mai bun exemplu de toleranţă. Aceştia acceptă pe toată lumea, indiferent de cultura, culoarea pielii sau religia pe care o practică, spre deosebire de români, care mai au mult de învăţat la acest capitol atât de sensibil şi de înrădăcinat în toată Europa.
"Cred că trebuie să învăţăm să acordăm valoare fiecărui om, să căutăm ceea ce ne uneşte mai mult, decât ceea ce ne separă, să ne bucurăm de prezenţa celuilalt. Africanul se bucură când cineva îl vizitează, fie el chiar şi un străin. Africanul ştie să-l asculte pe celălalt. Africanul este un om religios şi raportează totul la divinitate. Celălalt este un dar al Creatorului, de aceea îi acordă toată demnitatea", a încheiat Alexandru Percu.
Povestea cu iz nazist de la Ditrău
Autorităţile române investighează un caz de discriminare provocat de 350 de săteni din Ditrău, judeţul Harghita, care au protestat faţă de angajarea a doi brutari din Sri Lanka la o brutărie locală. Oamenii se tem că asiaticii îi vor umple de boli necunoscute, le vor viola copiii şi îi vor fura, aşa că refuză ca pâinea lor să fie făcută de două perechi de "mâini negre".
Revolta a fost condusă la început de preotul din sat, care le-a susţinut ideile, deşi, conform dogmelor bisericeşti, acesta ar fi trebuit să fie neutru. Întrebat de ce a făcut asta, preotul a recunoscut că a greşit faţă de superiorii săi, îşi asumă, dar nu îi pare rău pentru ce a făcut, pentru că, în opinia lui, una dintre îndatoririle sale este să îi susţină necondiţionat pe cei care îi păstoreşte.
05/02/2020
Theo Şutiu
