Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Blaj şi Fundaţia "Academia Civică" din Bucureşti a organizat miercuri, 25 iunie 2003, ora 10.30, în sala de conferinţe a Fundaţiei "Academia Civică" din Piaţa Amzei nr. 13, etaj 2 (deasupra teatrului "Ion Creangă"), la o evocare a episcopului Ioan Suciu (1907-1953) cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea în închisoarea de la Sighet.
Programul a prevăzut evocări, mesaje şi comunicări de:
Flavia Coposu-Bălescu
Doina Cornea*)
Emanoil Cosmovici
Andreea Dobeş
Prof. dr. Dinu C. Giurescu
Pr. Aurel Hancu
Pr. Tertulian Langa
Pr. Valeriu Median
Elena Moldovan*)
Lenuţa Moldovan*)
Pr. Iuliu Muntean
Victoriţa Nicolae-Man*)
Ion Gavrilă Ogoranu
Dan Pavel
Lucian Petrescu
Pr. Eugen Popa*)
Pr. Cristian Sabău
Pr. Bernard Ştef
Cristian Vasile
-----------------
*) Texte comunicate în scris.
A fost organizată şi o expoziţie "Ioan Suciu", de către organizaţia AGRU din Bucureşti. Moderator a fost Romulus Rusan.
* * *
Doi episcopi înfrăţiţi pentru apărarea credinţei întru Cristos
(sângele martirilor este sămânţa creştinilor)
La data de 25 iunie 2003, la Fundaţia "Academia Civică" din Bucureşti s-a ţinut un simpozion deosebit organizat de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea de martir, în închisoarea de la Sighet, la 27 iunie 1953, a episcopului Ioan Suciu (1907-1953).
Ca fost elev al IPS Ioan Suciu la Blaj (1933-1940), avându-l ca îndrumător spiritual, fiind drumeţi în excursiile din Munţii Apuseni, condus tot restul vieţii (astăzi 82 ani) de îndrumările sale, pe care nu le-am putut uita, am luat parte la această comemorare. Am rostit cuvinte în care, nu lipsit de nostalgie, am sădit adevărul şi frumuseţea sfântă a vieţii care caracterizează pe episcopul Ioan Suciu, trecut prin proba martiriului în închisoarea de la Sighet, iar la 27 iunie 1953 plecat la cele veşnice.
Cu ocazia oferită de această comemorare sfântă vreau să amintesc că tot prin examenul martiriului tânărul episcop de Iaşi Anton Durcovici (1888-1951), tot în groaznica închisoare de la Sighet, la 10 decembrie 1951 şi-a dat viaţa pentru apărarea credinţei noastre.
Aceleaşi chinuri fizice, ordonate de "diavolul roşu", reprezentat de ateo-comuniştii de la noi, i-au răpus pe amândoi episcopii noştri în apărarea şi întărirea bisericii zidită pe stânca de neclintit a lui Petru.
Ei sunt în acelaşi timp eroi ai neamnului nostru. Alături de ceilalţi martiri pentru credinţă, ei întregesc cununa celor ce s-au jertfit pentru Cristos.
Închei amintind cele spuse de pr. dr. Eduard Ferenţ la Iaşi, la 5 iunie 1993: "Episcopului martir dr. Anton Durcovici îi este din nou foame şi sete de slujitori fideli ai evangheliei şi ai Euharistiei (...); a primit la Sighet, la sfârşitul jertfei, dezlegarea din partea episcopului greco-catolic Alexandru Todea şi a părintelui Friderich Rafael.
Considerăm jertfa acestor doi episcopi ca o puternică mărturie şi înfrăţire în sânul Bisericii Catolice Universale.
Lucian Petrescu,
Parohia "Sfântul Anton" Huşi
