Editura "Sapientia": Trei noi cărţi
La Editura "Sapientia" au apărut recent cărţile: Scrisoarea enciclică Rerum novarum. Despre capital şi muncă, scrisă de Papa Leon al XIII-lea şi tradusă în limba română de Lorena Neagu, şi două cărţi scrise de Florin Spatariu: Missa Petrina pentru Cor mixt SATB, solo sopran şi acompaniament de orgă cu pedalier, şi Ca nimic să nu se piardă. Poezii.
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Scrisoarea enciclică Rerum novarum. Despre capital şi muncă, scrisă de Papa Leon al XIII-lea şi tradusă în limba română de Lorena Neagu. Cartea apare în colecţia "Magisterium", în formatul 14×20, are 48 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
Rerum novarum (de la primele cuvinte, cu traducere directă din latină însemnând "a schimbării revoluţionare" (nr. 1), sau "Drepturile şi îndatoririle capitalului şi muncii", este o enciclică scrisă de Papa Leon al XIII-lea la 15 mai 1891. Ea este adresată tuturor patriarhilor, primaţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor catolici, şi se referă la condiţia clasei muncitoare.
Rerum Novarum este considerat un text fundamental al învăţăturii sociale catolice moderne. Multe dintre poziţiile din Rerum novarum sunt completate de enciclicele ulterioare, în special Quadragesimo anno (1931) a lui Pius al XI-lea, Mater et magistra (1961) a lui Ioan al XXIII-lea şi Centesimus annus (1991) a lui Ioan Paul al II-lea, fiecare dintre acestea comemorând o aniversare a publicării Rerum novarum.
Papa Leon al XIII-lea a scris enciclica Rerum Novarum, în timp ce revoluţia industrială şi schimbările politice răvăşeau Europa. Relaţia dintre angajatori şi angajaţi se schimba dramatic. Unii indivizi deveniseră bogaţi, dar majoritatea oamenilor rămăsese săracă, chiar dacă muncea din greu. Enciclica Papei Leon al XIII-lea a tratat despre condiţia clasei muncitoare într-o perioadă în care mulţi susţineau revoluţia.
Biserica recunoaşte că lipsa unui sindicat al muncitorilor a contribuit la o situaţie nedreaptă în care mulţi lucrează în condiţii puţin mai bune decât sclavia. O soluţie propusă de socialişti a fost eliminarea totală a proprietăţii private. Papa Leon al XIII-lea respinge această soluţie deoarece "fiecare om are, prin natura sa, dreptul de a avea în posesie o proprietate, ca şi cum ar fi a lui" (nr. 6). El notează, de asemenea, că "raţiunea şi mai ales motivul impulsiv al muncii sale este obţinerea proprietăţii" (nr. 5). În loc să ajute clasa muncitoare, eliminarea proprietăţii private nu ar face decât să îi afecteze pe cei pe care ar trebui să îi avantajeze.
Proprietatea privată "nu este doar legală, ci absolut necesară" (nr. 22). În plus, dreptul la proprietate este esenţial pentru menţinerea structurii familiei. Unui muncitor ar trebui să i se ofere posibilitatea de a trăi cu parcimonie, de a economisi bani şi de a-şi investi economiile pentru viitor.
Oamenii s-au obişnuit să muncească pentru propriile nevoi (cf Gen 3,17). Munca le permite oamenilor să îşi câştige un trai onorabil, dar folosirea angajaţilor ca simple obiecte este greşită. Muncitorii şi cei bogaţi sunt dependenţi unul de celălalt. Lucrătorul ar trebui să ducă la bun sfârşit sarcinile pe care le acceptă de bunăvoie, să nu distrugă niciodată proprietatea angajatorului, să nu folosească niciodată violenţa pentru cauza lor, să nu ia parte la revolte sau dezordine şi să nu se asocieze cu cei care îi încurajează să acţioneze în mod lipsit de etică. Aşa cum Papa Ioan Paul al II-lea avea să sublinieze mai târziu în Laborem Exercens, munca ar trebui să fie văzută ca o expresie privilegiată a activităţii umane. Munca, inclusiv producţia culturală, este un exemplu de creaţie umană după chipul Creatorului.
Angajatorul ar trebui să respecte demnitatea fiecărui angajat şi nu ar trebui să îi trateze ca pe nişte sclavi. De asemenea, lucrătorii trebuie să aibă timp pentru îndatoririle lor religioase şi trebuie să primească sarcini adecvate sexului şi vârstei lor. Lucrătorii şi angajatorii ar trebui să fie liberi să negocieze şi să ajungă la un acord, dar justiţia naturală trebuie să asigure că salariile sunt suficiente pentru a susţine un "salariat modest şi bine educat" (nr. 45). Pentru a se asigura că aceste drepturi şi îndatoriri sunt menţinute, ar trebui să existe asociaţii ale lucrătorilor care să lucreze pentru binele comun.
Relaţia dintre lucrător şi angajator ar trebui să fie modelată de legăturile de prietenie şi de iubire frăţească. Ambii sunt copii ai lui Dumnezeu şi au fost creaţi după chipul său. Biserica doreşte ca cei săraci să-şi îmbunătăţească situaţia şi are rolul de a vorbi în numele lor şi de a căuta să obţină reducerea sărăciei.
Atât lucrătorii, cât şi angajatorii ar trebui să aibă drepturile lor protejate. Copiii nu ar trebui să fie angajaţi pentru sarcini potrivite pentru adulţi, iar angajatorii ar trebui să îi compenseze pe lucrători cu salarii corecte. Omenirea ar trebui să-şi amintească faptul că moralitatea creştină duce la prosperitate.
Este important să ne amintim că nu am fost creaţi pentru această lume, ci mai degrabă pentru viaţa veşnică cu Dumnezeu. Bogăţiile ar trebui privite ca un obstacol pentru fericirea veşnică şi că ele nu aduc libertate (cf. Mt 19, 23-24). Având în vedere acest lucru, asociaţiile de lucrători şi angajatori ar trebui să facă ceea ce este mai bine pentru trupul, sufletul şi proprietatea tuturor celor implicaţi.
Pr. dr. Ştefan Lupu
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Missa Petrina pentru Cor mixt SATB, solo sopran şi acompaniament de orgă cu pedalier, scrisă de Florin Spatariu. Cartea apare în colecţia "Muzica bisericească", în formatul 21×30, are 70 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.
Missa Petrina este o lucrare muzicală pentru Cor mixt (SATB), solo Sopran şi acompaniament de orgă cu pedalier.
Baza literară a partiturii muzicale este alcătuită din textul latin format din succesiunea tipică Liturghiei catolice: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus şi Agnus Dei.
Lucrarea muzicală, prin dimensiunile ei, se încadrează perfect în cadrul desfăşurării Liturghiei, nefiind una extrem de amplă, specifică unor lucrări de concert.
Secţiunea Credo este construită sub forma: refren - strofă, astfel încât, refrenul expus la început să poată fi memorat uşor şi repetat inclusiv de credincioşii participanţi la Liturghie. Restul textului este împărţit în secţiuni delimitate prin numere (în total 5). După fiecare secţiune se va relua refrenul în comun: cor şi credincioşi.
Acompaniamentul de orgă este relativ lejer şi uşor de abordat din partea organistului. Pentru facilitarea vizuală legată de partitură, acompaniamentul a fost trecut şi separat în partea a doua a volumului, organistul având posibilitatea să opteze fie pentru acompaniamentul ce se află sub scriitura corală, fie pentru cel scos separat.
Missa Petrina, în afară de secţiunea Credo (2024) a fost compusă în anul 2006 la Iaşi, pe timpul când eram dirijor al Corului Catedralei Catolice. Unul dintre membri Corului Catedralei, tenorul Alois Petrina, se stingea din viaţă în urma unui infarct suferit în drum spre Italia pentru a-şi vizita soţia aflată acolo la muncă. Vestea tristă a născut în mine o formă de exteriorizare a preţuirii faţă de domnul Alois Petrina, preţuire concretizat prin compunerea acestei Misse.
Ceea ce este in memoriam Alois Petrinae, nu se arată a fi o lucrare funebră. Dimpotrivă, lucrarea muzicală este o oglindire a caracterului şi felului său de a fi, atât cât am reuşit să-l cunosc: bunătate, jovialitate, dedicare unei cauze pozitive, sinceritate, bună dispoziţie, caracter uman agreabil şi dispus mereu să facă ceva pentru alţii prin voluntariatul lui muzical şi disponibilitatea sa umană.
Îmi doresc ca această lucrare muzicală să ajungă prin glasurile coriştilor ce o cântă la toate inimile şi minţile oamenilor, făcându-le mai bune şi conştiente de faptul că, tot ceea ce fac oamenii din pasiune şi dăruire pentru o cauză nobilă merită să fie preţuit şi în acelaşi timp merită să li se arate şi în mod public această preţuire.
Le mulţumesc cu această ocazie tuturor coriştilor, din toate corurile, pentru munca şi dăruirea fără margini pe care o realizează, aşa cum a făcut-o şi domnul Alois Petrina, punându-se în slujba unei arte atât de minunate: muzica sacră.
Florin Spatariu
*
La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea: Ca nimic să nu se piardă. Poezii, scrisă de Florin Spatariu. Cartea apare în colecţia "Poezie religioasă", în formatul 14×20, are 82 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
Într-un discurs ţinut în Parlamentul german în anul 2024, Sahra Wagenknecht, o personalitate apreciată de latura intelectuală a societăţii şi a scenei politice germane, spunea următoarele cuvinte, în contextul unei tematici legate de acceptarea imigranţilor: Una dintre cele mai mari slăbiciuni şi nevoi ale fiinţei umane, factor determinant al existenţei sale, este dorinţa de a fi iubit şi apreciat, nu doar acceptat şi tolerat (Klaus Rüdiger Mai, Die Kommunistin, 2024).
Adevărul de necontestat din afirmaţia de mai sus îi confirmă cititorului şi ascultătorului realitatea cu care se confruntă zi de zi, în orice ipostază şi în orice condiţie socială dată: faptul acceptării şi al refuzului. Vieţuirea şi con-vieţuirea se află într-o permanentă pendulare, fenomen care plasează fiinţa umană într-un context politic, social, profesional şi familial, determinant pentru devenirea sau anihilarea sa.
Volumul de faţă, intitulat Ca nimic să nu se piardă - în mod simbolic alcătuit din 33 de poezii -, este o înlănţuire de tematici în care se regăseşte dualismul realism-fabulaţie, concret-iluzoriu, accept-refuz, istorie-ficţiune, împlinire-frustrare, ironie-seriozitate. Altfel spus, poeziile din acest volum sunt într-un continuu şpagat între a fi acceptat şi a nu fi acceptat, între a subscrie unei idei şi a contesta o idee sau o dogmă.
Îmi doresc ca cititorul să parcurgă acest volum cu atitudinea sinceră de a fi purtat de cuvinte, idei şi tematici, în timp ce poate decide acceptarea sau refuzul lor. Dar, mai presus de toate, îmi doresc ca paginile acestui volum să fie citite sine ira et studio, fiecare lăsându-şi spiritul să aleagă liber ceea ce-i este de folos, ceea ce poate lua cu sine sau nu.
Florin Spatariu
*
Scrisoarea enciclică "Rerum novarum". Despre capital şi muncă
Leon al XIII-lea, Ed. "Sapientia", 2024, ISBN 978-606-578-549-6, 14×20 cm, 48 p., 15 lei
Missa Petrina pentru Cor mixt SATB, solo sopran şi acompaniament de orgă cu pedalier
Florin Spatariu, Ed. "Sapientia", 2024, 21×30, 70 p., 20 lei
Ca nimic să nu se piardă. Poezii
Florin Spatariu, Ed. "Sapientia", 2024, ISBN 978-606-578-548-9, 14×20 cm, 82 p., 15 lei
* * *
Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
*
De la Librăria "Sapientia":
- prin poştă: Librăria "Sapientia", Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
- prin e-mail: [email protected]
- prin telefon: 0754.826.814
- prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
- direct din Librăria "Sapientia" din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi)
- sau la librăriile catolice partenere
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
