Trei noi cărţi la Editura "Sapientia"
Când şi cum să recurgem la Penitenţiaria Apostolică, scrisă de Carlos Encina Commentz şi tradusă în limba română de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser, Only you. Dă-i iubirii o şansă, scrisă de Gabriele Kuby şi tradusă de dr. Alexandru Ş. Bologa şi Trupul cuvântului, scrisă de George M. Nicoară sunt trei noi titluri apărute la Editura "Sapientia".
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Când şi cum să recurgem la Penitenţiaria Apostolică, scrisă de Carlos Encina Commentz şi tradusă în limba română de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie" în formatul 14x20 cm, are 62 pagini poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.
Este, pentru mine, o plăcere să prezint această broşură, preţioasă "prin" şi "pentru" scurtimea sa, cu privire la Când şi cum să recurgem la Penitenţiaria Apostolică. Este, de fapt, mai mult ca niciodată util preoţilor şi celor care se pregătesc pentru hirotonirea întru Preoţie să aibă un instrument atât de esenţial şi practic pentru marele minister al Reconcilierii, pentru a putea fi instrumente eficace al balsamului divinei îndurări care să fie vărsat pe rănile atâtor suflete.
Tribunalul milostivirii, care este Penitenţiaria Apostolică, este cel mai vechi dicasteriu al Curiei Romane, ce datează de la sfârşitul secolului al XII-lea şi este primul între tribunalele Bisericii, tocmai pentru că obiectul imediat este cel co-esenţial pentru Biserica lui Cristos, a-l reprimi pe fiecare penitent în parte la îmbrăţişarea cu Tatăl ceresc, la viaţa harului, la posibilitatea de a se lăsa sfinţiţi, oricare ar fi fost experienţa păcatului şi a delictului. Aici, în milostivire, dreptatea îşi găseşte propriul fronton.
Printr-un limbaj şi un stil imediat inteligibil tuturor, autorul, un oficial al Penitenţiariei, ilustrează competenţele şi metodologia vieţii de zi cu zi, angajamentul silenţios şi discret al Dicasteriului şi, în această a doua ediţie atât de cerută în diferitele limbi, cu scopul de a facilita cât mai mult munca confesorilor şi a directorilor spirituali, reproduce şi modele de scrisori pentru a recurge la acest tribunal "sui generis".
Mama milostivirii, Avocata noastră, să călăuzească mereu munca Penitenţiariei pe drumurile pastoralei autentice, să mişte inimile penitenţilor spre căinţă şi fiecare confesor să înveţe a iubi cu însăşi Inima Bunului Păstor!
Card. Mauro Piacenza, penitenţiar major
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Only you. Dă-i iubirii o şansă, scrisă de Gabriele Kuby şi tradusă de dr. Alexandru Ş. Bologa. Cartea apare în colecţia "Creştinism în contemporaneitate" în formatul 11x17 cm, are 76 pagini poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 5 lei.
Gabriele Kuby este una dintre persoanele care trag semnale de alarmă serioase cu privire la ideologia gender şi la efectele devastatoare ale acesteia. Cartea Only You. Dă-i iubirii o şansă depăşeşte puţin cadrul teoretic şi se plasează într-unul mai personal, acela al mărturisirii. După cum lasă să se vadă şi titlul, aceste pagini sunt o provocare pe care autoarea o adresează tinerilor de azi, şi anume, ca aceştia să-şi reevalueze propriul sistem de valori, propriul mod de a gândi şi să descopere adevărata libertate.
Totuşi, pentru a-i "descuraja" pe falşii căutători, autoarea îşi începe cartea cu un avertisment: "Nu e pentru toţi!" A căuta fericirea şi libertatea înseamnă a porni pe un drum plin de eforturi, înseamnă a-ţi sufleca mânecile şi a te apuca de treabă. Ce anume, mai exact? Autoarea subliniază cu insistenţă: să te întrebi despre adevăr şi să-l realizezi, chiar dacă acest lucru înseamnă să înoţi împotriva curentului.
Primul lucru pe care un tânăr are nevoie să-l înţeleagă este că iubirea şi sexul nu sunt acelaşi lucru. Cu simplitate, Gabriele Kuby clarifică sensul profund al iubirii şi propune cititorului un exerciţiu practic în acest sens. Doar în lumina iubirii, actul sexual îşi dezvăluie adevărata valoare de dăruire şi împlinire a acestei dăruiri.
Pentru că îi avertizează pe tineri asupra pericolului pe care ideologia gender o are asupra propriei lor identităţi, autoarea face o scurtă prezentare a Revoluţiei sexuale din 1968, ca martoră "din culise". Ceea ce această aşa-zisă revoluţie dorea să câştige era libertatea absolută. Ce înseamnă libertatea şi care este legătura sa cu adevărul? Răspunsul Gabrielei Kuby este de fapt propunerea de a ne analiza libertatea personală din mai multe puncte de vedere.
Dacă primele cinci puncte ale cuprinsului sunt un ajutor benefic pentru o autentică autocunoaştere, în cea de-a doua parte a cărţii, cititorul este invitat să se gândească serios la viitor şi să se ancoreze cu putere în idealul pe care şi-l propune. Cum ar arăta bărbatul/femeia de vis? Sau care sunt argumentele concrete pentru a trăi o viaţă curată? Câteva dintre aceste răspunsuri ne sunt oferite de Gabriele Kuby.
Idealul creştin de curăţie poate părea aproape de neatins. Autoarea ne asigură însă că totul este posibil dacă cerem acest dar de la Dumnezeu. Şi va fi un pas mare spre fericire dacă facem acest lucru, dacă "dăm iubirii adevărate o şansă".
Acest mic manual se adresează tuturor tinerilor care au curaj să parieze pe fericirea adevărată, mergând împotriva unui curent care îi depersonalizează şi îi transformă în instrumente de manipulare. Care este forţa acestor oameni? Realitatea că "Dumnezeu îi iubeşte".
David Eduard Cristian
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Trupul cuvântului, scrisă de George M. Nicoară. Cartea apare în colecţia "Poezie religioasă" în formatul 11x17 cm, are 58 pagini poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 5 lei.
Trupul cuvântului este o carte de poezii. Paginile acestei cărţi oglindesc un itinerar în versuri şi umanitate, un stadiu al urcuşului unui tânăr poet, un spaţiu transparent ca o flacără care păzeşte, dincolo de frământările contingente ale vieţii - poate chiar secretul ei -, stors din pâlpâirile incandescente venite parcă de altundeva.
Cred că azi, mai mult ca oricând, un tânăr care vrea să scrie poezie se află într-un moment istoric extraordinar. Mulţi nu sunt însă de acord cu acest lucru. E greşeala pe care o fac majoritatea cunoscuţilor mei, care consideră că poezia de astăzi a rămas fără public, pentru că, pe de o parte, avem de-a face cu o lume mediocră, care nu vrea să atingă profunzimi şi abisuri, care nu este mânată de căutări metafizice; pe de altă parte, am fi în plin sabotaj mediatic al poeziei tipărite de către televiziune şi Internet - marele hipnotizator etc. Nu ne-ar rămâne decât să plângem de mila poeziei, dacă toate aceste consideraţii nu ar fi, chiar ele, absolut absurde. Dacă vreo formă de artă astăzi este marginalizată pentru că nu are nimic de spus, nu putem găsi scuza comodă cum că am devenit prea superficiali ori prea stupizi pentru a o putea aprecia. Ar fi o explicaţie prea simplă. Când un poet se resemnează ideii că cititorii săi sunt inadecvaţi, poate cădea în două capcane.
Prima capcană este avangardismul: începe să creadă că scrie pentru critici, poeţi sau alţi specialişti şi nu se străduieşte să se facă înţeles sau să abordeze chestiuni cu adevărat importante. S-ar îngriji ca ceea ce scrie să fie tehnic şi structural, avangardist: cu bogăţie de referinţe intertextuale, gata să provoace asocieri paradoxale care să surpe evidenţele, într-o explozie de cuvinte sterile. Opera trebuie să asude inteligenţă, să se vadă că e şcolit. Nu contează că făcând astfel nu comunică deloc cititorului acel fior lăuntric despre care vorbeşte Caragiale, când defineşte admirabil talentul în studiul "Câteva păreri" din 1896. În demersul său de a defini talentul, Caragiale se întreabă, mai întâi, ce înseamnă să nu ai talent. Fiecare om are o coardă sensibilă care rezonează la frumosul din jur, dar puţini sunt cei care au capacitatea de a reda, de a exprima pentru ceilalţi, prin mijloace intelectuale, emoţia, sensibilitatea umană... de vreme ce sufletele omeneşti, în genere, sunt iritabile la atingerea naturii, dar numai unele alese sunt în stare să întoarcă în afară, ca un fenomen deosebit, pentru înţelesul altora, iritarea ce au suferit-o. Toţi suntem iritabili; expresivi sunt numai unii.
A doua capcană se situează la extrema cealaltă: poezia vulgară, cinică, comercială, butadă de scris pe Facebook, instantanee şi creativă de Twitter, realizată după formule prestabilite, corespondentul poetic al televiziunii de consum, care prezintă propriul material simplificat în mod grotesc, cu un stil voit uşor, care pare de-a dreptul infantil. Cele două atitudini faţă de poezie, care se află într-un permanent duel, se nasc dintr-un sentiment comun, şi anume dispreţul faţă de cititor; apare în oglindă, din nou, ideea care pune actuala criză a poeziei pe seama cititorului.
Proiectul de faţă al lui George încearcă să evite cele două capcane. George Nicoară încearcă să ducă înainte o poezie care să aibă în parte bogăţia stilistică, versul alb, complexitatea uşor ermetică, dificultăţile emotive şi intelectuale ale avangardei. Împinge cititorul să înfrunte temele şi cuvintele sale care nasc cuvinte: "Cuvinte curate, uscate, cuvinte ce scriu/ despre cuvinte..." (Baletul de dimineaţă), obsesiile sale poetice, însă făcând-o, reuşeşte să provoace şi plăcerea lecturii. Vorbeşte cu fiecare dintre noi prin versuri care îl relevă aşa cum este, nu încearcă să trişeze sau să joace doar un rol. Ne declară candid bucuriile, dar şi deznădejdea sa: "Am obosit să mă cert cu mine, să mă cioplesc ca pe un lemn greu" (Pagina pe care scria dezamăgire). În Veniţi, îngeri!, conştientizează statutul special al îngerilor: "Neîncadraţi,/ Fără alfabet,/ Fără cărarea/ Către lumină", care îl fac să tânjească la o stare pură, îngerească. Elementul religios nu se lasă domesticit şi nu e deloc secundar în poezia nicoresciană. Procedeul poetic amplifică sensuri teologice, care îmbrăţişează trăiri şi sentimente, uneori susurate, alteori explicite: "Poate era mai bine să te fi aruncat în apa în care Isus a spălat picioarele apostolilor" (Şarpele de aramă).
Lăsăm cititorului plăcerea de a intui anvergura şi deopotrivă limita acestor surpări de sens, acestor devieri şi asocieri poetice. Fiecare trebuie să descopere singur deschiderile vertiginoase şi aptitudinea ascensională a poetului, dinamismul parcursului său creativ.
George Nicoară se află, cum spuneam, în faţa unei misiuni grele. Există azi o mulţime de ocazii de a petrece timpul în mod plăcut, există o întreagă industrie artistică înfloritoare care prezintă produse bine gândite şi bine realizate: până acum niciun poet nu a avut mai multă concurenţă cu filmele, Internetul - o constelaţie de bloguri unde milioane de oameni îşi exercită peniţa, televiziunea -, cu nenumărate posturi generaliste sau tematice, cărţile care se înmulţesc progresiv. Asta înseamnă să fii poet azi. Cu toate acestea, cred că e momentul cel mai potrivit pentru a fi poet. Fără îndoială, nu este şi cel mai uşor.
Sorin Hagi Ilie
* * *
Când şi cum să recurgem la Penitenţiaria Apostolică,
Carlos Encina Commentz, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-289-1, 14x20 cm, 62 p., 10 lei
Only you. Dă-i iubirii o şansă,
Gabriele Kuby, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-282-2, 11x17 cm, 76 p., 5 lei
Trupul cuvântului,
George M. Nicoară, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-277-8, 11x17 cm, 58 p., 5 lei
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
