Editura "Sapientia": Două noi cărţi
Preotul - părinte şi medic sufletesc, scrisă de pr. Iosif Tiba, şi Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină, de pr. Alois Bişoc, ediţia a doua, revizuită şi adăugită, sunt titlurile a două noi cărţi apărute la Editura "Sapientia".
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Preotul - părinte şi medic sufletesc, scrisă de pr. Iosif Tiba. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", formatul 14x21, are 144 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
Citeam zilele trecute un blog interesant al părintelui Laurenţiu Dăncuţă şi am dat de un comentariu la articolul postat de dânsul "De ce sunt preot?" În acest comentariu, doamna Claudia Stan dădea o definiţie simplă, dar la obiect, a întrebării mai sus menţionate. "Ce apreciez cel mai mult la un preot este delicateţea interioară, care dă naştere acelei forme de iubire care îl face să se lase deoparte pe el (uneori în mod eroic, dar într-un eroism discret, neostentativ, inserat aproape imperceptibil în firescul cotidian) pentru a fi alături de alţii. Preotul e semn concret al iubirii lui Cristos, în toate gesturile, cuvintele si faptele sale. Ca noi toţi, preotul va fi judecat, la apusul vieţii, după iubire (aşa cum spune sfântul Ioan al Crucii), însă, deoarece multă iubire i s-a încredinţat, multă iubire i se va cere. Un preot bun este acela la vederea căruia primul cuvânt care îţi vine în minte e acesta: iubire. Fiindcă preotul e un slujitor al iubirii, un mărturisitor al iubirii, preotul este, ca alter Christus, iubirea însăşi".
Apoi, aş vrea să subliniez importanţa fără margini a preotului, pe care, chiar el însuşi de multe ori nu o conştientizează. Sfântul Ioan-Maria Vianney descrie într-un mod unic preotul şi misterul sacramental al Preoţiei: "Fără sacramentul Preoţiei, nu l-am putea avea pe Domnul. Cine l-a aşezat în tabernacolul din altar? Preotul. Cine ţi-a întâmpinat sufletul la începutul vieţii? Preotul. Cine-ţi hrăneşte sufletul şi-i dă putere pe cale? Preotul. Cine ţi-l va pregăti să apară înaintea lui Dumnezeu, spălându-l pentru cea din urmă oară în sângele lui Isus Cristos? Preotul, mereu preotul. Şi dacă s-ar întâmpla ca în urma păcatului sufletul tău să moară, cine îl va readuce la viaţa harului, cine îi va reda liniştea şi pacea? Din nou, tot preotul... După Dumnezeu, preotul este totul! Numai în cer îşi va da el seama pe deplin de ceea ce este".
Despre misterul şi vocaţia medicinală a preotului ne vorbeşte părintele Iosif Tiba în cartea apărută de curând la Editura Sapientia, cu titlul sugestiv: Preotul - părinte şi medic sufletesc. Încă din primul capitol autorul scoate în evidenţă forţa preotului, care este iubirea, şi identitatea acestuia dată de caritatea Tatălui. Cel de-al II-lea capitol se intitulează "Preotul - părinte şi medic sufletesc". Chiar dacă pare un capitol dintr-un curs de medicină, autorul subliniază că Preoţia este medicina sufletului, iar teologia trebuie văzută ca ştiinţa de vindecare a omului. În capitolul al III-lea, arta vindecării sufletului şi preotul sunt inseraţi într-un spaţiu eclezial, ascetic, pentru că sacramentul Pocăinţei este chiar cabinetul de vindecare pentru suflet. Capitolul al IV-lea se axează pe dimensiunea medicală şi terapeutică a Preoţiei, sacrament văzut ca un dar din urma căruia se trag anumite beneficii spirituale. Tot aici, direcţiunea spirituală este evaluată şi definită ca medicină pe drumul sfinţeniei. În capitolul al V-lea ne este prezentat cel care a văzut în sacramente nişte medicamente, adică sfântul Toma de Aquino (1225-1274). Tot el este cel care situează bine rolul Euharistiei în edificarea Bisericii. Euharistia, ca aliment şi medicament de vindecare este tratată în capitolul al VI-lea, loc în care se face un parcurs al vindecării, pornind de la Sfânta Scriptură, Tradiţie şi Magisteriul Bisericii. Ideea călăuzitoare a acestui capitol poate fi sintetizată în următoarele cuvinte: "Euharistia ca medicament, rădăcină, prefigurare şi împlinire a Bisericii". În ultimul capitol (capitolul al VII-lea), atenţia cititorului este îndreptată spre însoţirea şi direcţiunea spirituală, făcându-se relaţionări între ramura terapeutică şi cea spirituală şi terminând cu explicarea importanţei rugăciunii, ca far călăuzitor pentru eficacitatea direcţiunii spirituale.
Sperăm ca această carte să fie un ajutor pentru preoţii din Biserica noastră, o oglindă în care fiecare să-şi regăsească identitatea şi misiunea ce le-a fost încredinţată. Totodată, sperăm să fie o lectură benefică atât pentru cei chemaţi la viaţa sacerdotală, cât şi pentru "pacienţii cabinetului medical", pentru o conştientizare a demnităţii şi valorii preotului şi pentru acordarea respectului cuvenit lui.
Gabriel Cochiorca
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină, scrisă de Alois Bişoc. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", formatul 14x20, are 286 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.
Decretul Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965) privind misiunea pastorală a episcopilor Christus Dominus afirmă că parohia este o comunitate concretă de credincioşi (communitas christifidelium), constituită în mod stabil în cadrul unei Biserici particulare, şi a cărei grijă pastorală este încredinţată unui preot paroh ca păstor propriu, sub autoritatea episcopului diecezan (cf. nr. 30).
Întreaga viaţă a parohiei, ca şi semnificaţia misiunilor sale apostolice faţă de societate, trebuie să fie înţelese şi trăite cu simţ de comuniune organică între preoţia comună şi preoţia ministerială, de colaborare fraternă şi dinamică între păstori şi credincioşi, cu respectarea absolută a drepturilor, îndatoririlor şi funcţiilor celorlalţi, unde fiecare are propriile competenţe şi propriile responsabilităţi.
Un element fundamental al noţiunii de "parohie" este grija pastorală sau grija faţă de suflete, specifică funcţiei de paroh, care se manifestă îndeosebi în predicarea cuvântului lui Dumnezeu, în administrarea sacramentelor şi în conducerea pastorală a comunităţii.
Despre această realitate tratează părintele Alois Bişoc, profesor de teologie pastorală la Institutul Teologia Romano-Catolic din Iaşi, în lucrarea apărută recent la Editura "Sapientia" cu titlul: Parohia, comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină, pe care o prezentăm cititorilor noştri. Intenţia autorului nu este o tratare completă, exhaustivă despre natura şi rolul parohiei, nici prezentarea tuturor funcţiilor liturgice, catehetice şi caritative din comunitatea parohială, ci o sinteză teologico-pastorală. Prin acest studiu pr. Bişoc doreşte să contribuie la cunoaşterea doctrinei teologico-pastorale despre parohie, cu problemele şi exigenţele actuale de reînnoire, rămânând mereu deschişi inspiraţiilor inovatoare ale Duhului Sfânt şi acţiunii sale în Biserică, pentru ca ea să corespundă tot mai mult modelului voit de Cristos şi pe care oamenii îl aşteaptă azi de la ea.
Părintele Alois Bişoc, în cele zece capitole, tratează despre realitatea parohiei pornind de la situaţia sa actuală şi făcând referinţă la criza prin care ea trece sau de care poate fi ameninţată. Din cauza multor transformări socio-culturale, aşa-zisa "civilizaţie parohială", întemeiată altădată pe coincidenţa dintre Biserică şi societate, pe apartenenţa socială construită în special în jurul comunităţilor parohiale, a fost zguduită din temelii.
Astfel, autorul doreşte să scoată în evidenţă validitatea şi importanţa parohiei, care, în ciuda crizei adevărate sau presupuse de care a fost lovită, rămâne o instituţie care trebuie preţuită ca expresie normală şi primară a pastoraţiei. Părintele pleacă de la cuvintele papei Francisc din exortaţia apostolică Evangelii gaudium, în care se afirmă că "parohia este prezenţă eclezială în teritoriu, loc al ascultării cuvântului, al creşterii vieţii creştine, al dialogului, al vestirii, al carităţii generoase, al adoraţiei şi al celebrării. Prin intermediul tuturor activităţilor sale, parohia îi încurajează şi îi formează pe membrii săi, ca să fie lucrători ai evangheliei. Este comunitate de comunităţi, sanctuar unde cei însetaţi merg să bea pentru a continua să meargă şi centru de trimitere misionară constantă".
Cartea se adresează în principal studenţilor care se pregătesc pentru sfânta Preoţie, dar şi slujitorilor sacri şi celor angajaţi în pastoraţia parohială. Oferind mai multe principii şi sugestii pentru activitatea pastorală, lucrarea părintelui Alois Bişoc poate ajuta ca formarea şi creşterea vieţii creştine în parohie să fie tot mai mult o mărturie autentică în faţa lumii despre prezenţa lui Dumnezeu care, prin Duhul Sfânt, lucrează în istorie şi în inimile oamenilor.
Laurenţiu Turbuc
* * *
Preotul - părinte şi medic sufletesc,
Iosif Tiba, Ed. "Sapientia", 2015, ISBN 978-606-578-191-7, 14x21 cm, 144 p., 15 lei
Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină (ediţia a doua, revizuită şi adăugită),
Alois Bişoc, Ed. "Sapientia", 2015, ISBN 978-606-578-190-0, 14x20 cm, 286 p., 20 lei
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
